84 matches
-
poetice pe repere ale unui univers existențial modern, pe simboluri cultural filozofice și științifice - expresivitatea limbajului poetic e generată de: lexic poetic care rezolvă criza limbajului prin revigorarea discursului, generată de limbaj autoreflexiv (metalimbaj - termeni cu sensuri noi, contextuale), de ambiguizarea voită prin tehnica sugestiei sau „ermetizarea“ discursului, de utilizarea unor termeni neo logici din domeniul filozofiei și al celorlalte arte, din sfera științelor exacte sau a unor creații lexicale originale etc. diversificarea registrelor stilistice, contaminarea acestora în același text: laic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
modernă, „romanul comportamentist“). Pluriperspectivismul/focalizarea multiplă (variabilă/difuză) se identifică prin: - Multiplicarea perspectivelor este generată de proliferarea „vocilor“ narative/a eurilor narator. - Trecerea de la un tip de focalizare la altul produce o ruptură de perspectivă (ex ternă→internă) sau o ambiguizare prin transferul de perspectivă (punctul de vedere al naratorului este înlocuit de perspectiva unui personaj focalizator, chiar dacă discursul nuși modifică indicii - discursul rămâne al naratorului, dar punctul de vedere este al personajului). - Se combină, în formule diverse, perspective convergente/complemen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
texte, literare sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal resursele lirismului narativ, fiindcă „narativul poate configura o experiență subiectivă (lirică), construiește lumi imaginare dependente de temporalitate, oferă posibilități specifice de ambiguizare și simbolizare“ (Rodica Zafiu, Narațiune și poezie). Indici textuali ai acestui tip de lirism sunt: prezența unui „nucleu“ na rativ, a unui „scenariu“ mitic, inițiatic sau ludic/parodic, frecvența verbelor, a indicilor temporalității (adverbe de timp sugerând o succesiune de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
autorul unui ciclu numit generic Intermezzo. Cărțile seriei pun în dispozitiv, din perspectiva unei conștiințe romanești bine articulate și armate teoretic, o provocare adresată tradiției literare intimiste și mimetice, țintind redefinirea unor concepte ca sinceritate, autenticitate sau experiență. Paralel cu ambiguizarea relației dintre viață și scris, romanele ciclului Intermezzo se remarcă prin ineditul tehnicii de dramatizare a scriiturii. Rezultatul e un text cu identitate incertă, greu de atribuit fără rezerve fie ficțiunii, fie comentariului ei. În cărțile de critică, M. s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
care racordarea filonului magic la tema de morală beneficiază de un ,,tratament’’ epic edificator prin funcționalitatea lui umoristică. În ceea ce privește Făt-Frumos cu Moț-în Frunte, cel deal treilea ,,basm nuvelistic’’, aderența la fantastic se produce aici numai în virtutea unui progres de fermecătoare ambiguizare a leit motivului magic explorat de autor. ,,Ursita’’ face dreptate acolo unde vitregia legilor naturii a ,,însemnat’’ pe om cu defecte imposibil de înlăturat (urâțenia fizică și puținătatea minții, în cazul de față). ,,Arma secretă’’ a ,,ursitei’’ este, firește, iubirea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Totul e convenție, totul are o plată, chiar și imaginația poetului. Strofa finală sugerează și ea modalitățile prin care se constituie lumea aceasta, textul tonegarian e unul care urmează regulile sau, mai bine zis, lipsa de reguli a carnavalului. Tehnica ambiguizării, cea a ermetismului voit apar și aici. Motivul păsărilor care marchează trecerea ireversibilă a timpului este aici înlocuit cu cel al arlechinilor, "migratori din constelații", bizarerie care strânge laolaltă în stilul suprarealismului o serie de imagini aparent ilogice. Viața ca
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nedefinitul din existența umană, dar sunt și replică ironică la adresa poeziei certitudinilor, a oamenilor care se cramponează de existența unor adevăruri absolute. Conștiința că subiectul abordat nu e nou îl apropie de viziunea postmodernă, se simulează însă inocența, prin ezitări, ambiguizări. Textul dă impresia că este compus din replici date cuiva, frânturi dintr-un posibil dialog, " Nu, somnul ar fi un criminal acum". Interogațiile ironizează și ele limbajul nobil al textelor poetice și propun o schimbare de viziune: "Când o să pot
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Eminescu. În deschiderea numărului următor Ion Dur semnează articolul Rezistența la cultură sau Intelectualizarea kitschului, în care stabilește o diferență între „rezistența prin cultură”, manifestată înainte de 1989, și „rezistența la cultură”, instaurată în prezent. Prin ștergerea sau mai degrabă prin „ambiguizarea” graniței dintre cultură și divertisment, societatea se complace într-un „trăirism” sui-generis, atâta timp cât cultura imaginii strică imaginea culturii. Revista își propune de aceea să slujească Limba, Adevărul și Valoarea. Centrat pe centenarul lui Lucian Blaga, numărul îi are ca semnatari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
etape era multiplu. În primul rând, decăderea morală era completă în momentul în care victima devenea, la rândul ei, agresor, atât față de colegi și prieteni, cât și față de propria persoană. Se miza apoi pe coimplicarea deținuților în timpul torturilor pentru o ambiguizare a vinovățiilor, care trebuia să conducă la păstrarea secretului asupra acțiunii din Pitești, dar și la învrăjbirea deținuților. Comuniștii au mizat pe faptul că nici unul dintre cei care au fost obligați să tortureze nu va avea curajul să mărturisească, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii însoțește inefabilul adăpostit de pereții cafenelei: efect de ambiguizare produs prin stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a lui Euthanasius. CONCLUZII a) frecvența și semnificația lui „parcă“ Un element cheie întâlnit destul de des în opera lui Mircea Eliade este adverbul „parcă“, folosit pentru a potența ideea de ambivalență a faptelor trăite de personaje. Este o tehnică a ambiguizării și a schimbării reciproce de semn, de la profan la sacru și invers, din care rezultă echivocul. În legătură cu nuvela Podul, autorul notase: „aș vrea să fac să se înțeleagă până la obsesie sensul său secret: camuflarea misterelor în evenimentele realității imediate. Să
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
etape era multiplu. În primul rând, decăderea morală era completă în momentul în care victima devenea, la rândul ei, agresor, atât față de colegi și prieteni, cât și față de propria persoană. Se miza apoi pe coimplicarea deținuților în timpul torturilor pentru o ambiguizare a vinovățiilor, care trebuia să conducă la păstrarea secretului asupra acțiunii din Pitești, dar și la învrăjbirea deținuților. Comuniștii au mizat pe faptul că nici unul dintre cei care au fost obligați să tortureze nu va avea curajul să mărturisească, însă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
marcată de aceleași principii eterne ce stau la baza vieții și a universului. Singularizarea imaginarului românesc pe canavaua culturală a lumii vine din capacitatea proprie de poetizare. Cristalizarea artistică a faptelor istorice și stilizarea practicilor culturale au condus la o ambiguizare ce poate induce în eroare analiza în absența instrumentelor potrivite de lucru. Lucrările etnografilor aventurați să descopere timpul mitic în care pătrund periodic aborigenii, legătura strânsă dintre numeroase specii folclorice românești și sugestiile lexicale, revelate prin mijloace stilistice, pot ilustra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o mână nevăzută, în fantastic. Printr-o fantă secretă, printr-o „falie neagră” (albăstrie, alburie), ba se insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
ci la ideea de contrazicere, care, după cum vedem, este cuprinsă și în relația de contrarietate. În concluzie, pe parcursul acestei analize am văzut că, deși a fost introdusă cu un sens destul de precis, ideea de antinomie a suferit un proces de "ambiguizare", fiind folosită în diferite sensuri, mai mult sau mai puțin apropiate de cel inițial: paradox, predicație contradictorie, opoziție conceptuală, contradicție dialectică, contradicție ontică. Unele dintre acestea se pot reduce la sensul standard. Celelalte trebuie privite ca sensuri secundare sau pur
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Motivul rezidă, probabil, în dificultatea de a întreține o atmosferă terifiantă în spațiile trasate de geometria castratoare a verosimilului. Cei mai mulți scriitori care cultivă, umoral sau programatic, terifiantul narativ se orientează fie către relativ comoda proză ancorată în supranatural, fie către ambiguizarea ontologică pe care o implică frontiera dintre natural și supranatural. De aceea, de pildă, prozele de război, care înregistrează cu acuitate un diluviu de orori, nu sunt decât rareori terifiante; simpla enumerare sau amalgamare a unor incidente belicoase și a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul, pentru că este indicat doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (în fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (în primul). Strategia ambiguizării "personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
mai întîi complexitatea prozei lui Eminescu, dar - mi se pare - și inteligența discursivă a altor prozatori mai vechi, în primul rînd a lui Alecsandri. În capitolul consacrat interbelicilor și diversificării stilistice pe care aceștia o aduc în epocă, se remarcă ambiguizarea descrierii la Sadoveanu, procedeele mai tradiționale ale lui Rebreanu, modernitatea lui Blecher, excesul ornamental al lui Mateiu Caragiale; numeroase ilustrații convingătoare provin din texte de Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Ionel Teodoreanu, G. Călinescu, Anton Holban. Cum observă autoarea
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite tocmai notele specifice ale generaționismelor de dată recentă: supralicitarea afectivității, confesiunea zguduitoare, aparenta anticalofilie, ambiguizarea - deci poetizarea - cotidianului, narativitatea. Să refuze emoționarea publicului și violentarea lui. Cu alte cuvinte, să stea, ritos și simpatic, în calea tăvălugului - eficace ori nu, valoros ori nu neapărat - de clișee. În mod clar, o asemenea atitudine devine interesantă întâi
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
mitul ,,une parole de subversion, une voix de révolte et un discours de sédition". În pofida unei serii de complicități și a unei prudențe excesive care se reflectă în plasarea acțiunii romanelor în perioada dejistă, în folosirea unor tehnici variate de ambiguizare, în sublinierea ideii că Revoluția a fost bună, dar punerea ei în practică a fost greșită sau în vehicularea teoriei celor două vârste ale comunismului(bună și rea), D. R. Popescu scanează realitatea prin intermediul mitului, exploatându-i exact acest potențial
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
peste intuiție și imaginație./ Napoleon se războiește cu toată Europa. Revoluțiile aduc/ nenorocire și haos./ Revoluția industrială mecanizează totul. Bolșevicii reușesc marea/ înșelăciune și un secol de teroare se dezlănțuie. Regii abdică." Versurile sunt aici aproape expozitive și tranzitive, fără ambiguizare simbolică, efecte de stil, sugestivități de atmosferă. E o anumită structură istorico-ideologică fixată de poet, firul central al unei Istorii plurale pe care el îl desfășoară, legându-l strâns de cel al convingerilor personale. Acestea sunt nu mai puțin evidente
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
granulația ceramicii?". Astfel de imagini "exotice" preiau întreaga tensiune a întîmplărilor narate și o camuflează într-o expresie poetică sau, mai bine zis, într-un poem narativizat. Din fragmentul citat reiese clar că plusul de poezie nu înseamnă nicidecum o ambiguizare a imaginii, o pierdere a clarității. Pentru Kikuji obiectul înseamnă o expresie perfectă a feminității lui Ota; pentru cititor (de orice naționalitate ar fi el) imaginea acestui obiect determină declanșarea unei lecturi și a unei înțelegeri de tip poetic (înțelegere
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor. Autorul real complică dilema întrebându-se: "Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea compunând un personaj care este prins într-un elan narativ
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]