2,825 matches
-
altul decît Frank Schirrmacher, redactorul șef al prestigiosului "Frankfurter Allgemeine Zeitung", care a respins Moartea unui critic. Critica pe care Martin Walser o făcea în urmă cu patru ani modului stereotip în care mass-media evocă ororile Holocaustului era neîndemînatic articulată, ambiguă. Impresia lăsată era aceea că scriitorul ar fi pledat pentru o eliberare de sub presiunea unui trecut ce nu mai vrea să treacă. El recurgea chiar la termenul de măciucă morală. Președintele de-atunci al Consiliului central al Evreilor, Ignatz Bubis
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
gît/ din Zerolandia vine, ce are hotarele dincolo/ de frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului/ astă iarnă, de frig, dintr-acolo sosește,/ din Țara Nimănui" (Graurul). Nu sînt neglijate nici obiectele, în raza aceleiași incantații ambigue ce înfrățește vitalitatea antică, virgiliană, cu caritatea creștinismului panteist, într-o febricitare a materiilor ce își revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se prodigios într-o viziune de saturație artistică: "Să alegi cu mîna exersată o lance din raft,/ să
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
una diacronică. Lumea albă e lumea în care omul pătrunde din momentul nașterii, iar denumirea metaforică e preluată din textele folclorice. Nașterea e înțeleasă ca pasul esențial făcut de ființa umană în trecerea de la preformal la cultural. în egală, dar ambiguă măsură, o trecere generatoare de teamă și de speranță pentru comunitatea de tip tradițional. Demersul e unul cu ample deschideri, iar miza una teoretică. Deși constată în bogăția datelor pe care le are la dispoziție premisele unei reconstituiri complete și
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
prin ritm, logica prin improvizație, prin succesiuni aleatorii sau, pur și simplu, printr-un alt fel de logică. Efemeră în comparație cu pictura, chiar dacă se poate reveni la ea ori de cîte ori am dori-o, arta video are și un statut ambiguu. Asimilabilă artelor plastice prin natura sa exclusiv vizuală și preponderent cromatică, ea este percepută asemenea artelor spectacolului. Și dacă ar fi să invocăm clasificarea lui Lessing, ea are toate aparențele unei arte spațiale, dar se comportă ca una temporală. Însă
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
fi împiedicat să ai nostalgiile tale de melc. Dar nici melc nu ești, iar fericirea care slujește drept nadă nu crește în deșertul solitudinii. Atunci, ce ești? Amândouă la un loc, o fustă asortată la un veston sau un liliac ambiguu? E posibil, într-adevăr, asta să fii; atunci, însă, dacă îți ești ție însuși dușman cine va mai îndrăzni să-ți fie prieten? În ce constă, fericirea unui catâr? N-ai decât să fii, dacă așa îți place, și mulțumește
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
-l poate spune autorul de jurnal decît despre sine (și pe acela mai mult fără să vrea)". Sînt, după cum vedem, însemnări ce trădează o rea conștiință ce se reduce (dar se și potențează!) prin luciditate și formulare. O formulare piezișă, ambiguă, în care devine lizibilă nu numai o figură stilistică, ci și una morală. Dibuitor, consternat parcă de propria sa ființă, resimțindu-și anticipat efortul (și orice gînd pare pentru d-sa un efort), demersul eseistului e bucuros congruent cu umbra
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
formă echivalentă stilistic care să-l concureze. Pentru aceste serii nu sînt însă suficiente simplele cifre furnizate de "motorul de căutare": datele statistice trebuie confirmate de analiza fiecărui citat în parte, pentru că identitatea semantică și gramaticală a secvențelor respective e ambiguă (multe dintre atestări nu reprezintă pronume de politețe, ci simple folosiri ale substantivului domnie cu un deteminant genitival sau posesiv: "domnia lui Carol", "domnia ei plină de teroare", "domnia sa a durat între anii..."). Diferențele statistice nu sînt totuși lipsite de
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
specifice fiecărei etnii în parte, cum ar fi bucătăria. A primi balcanitatea ca o insultă sau ca un compliment e, în ultimă instanță, o opțiune individuală - aceasta pare a fi concluzia lui Marianne Mesnil iar Andrei Pleșu alege, sesizînd poziția ambiguă a României - aflată în egală măsură înăuntrul și în afara Balcanilor, să privească balcanismul într-un înțeles pozitiv, în timp ce Teodor Baconski oferă o analiză istorică a resentimentelor românești față de plasarea noastră alături de statele de la sud de Dunăre. Două sînt subiectele predilecte
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
proze precum Scrinul de stejar, care respiră un aer marquesian printr-o bruscă întoarcere către mister și moarte și prin câteva detalii prozastice care te trimit cu gândul la marele columbian. Oboseala de dimineață tentează o formulă postmodernă, fluidă și ambiguă, complicată naratologic și diluată în genul lui Barth, reușită tehnic, însă cu o recuzită destul de redusă: "Ochii se coborau, la intervale regulate, urmând parcă un ritual celest, se reflectau limpede preț de câteve clipe, suficiente pentru ca nebuloasa Andromeda să iasă
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
de altă parte însă, la o privire atentă se observă că dincolo de lexicul provenit din fondul principal de cuvinte al limbii de lemn din perioada ceaușistă („atmosfera efervescentă și fecundă”, „angajare poetică”, „marele angajament istoric al țării”), frazele sunt complet ambigue la nivelul judecăților. Nu e deloc clar dacă formularea „epocă bogată în valențe prezente și posibilități latente” spune ceva despre respectivul timp prezent și, mai ales dacă spune ceva de bine așa cum s-ar putea crede din sonoritatea bombastică a
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
lacome. Sărutul redeșteaptă memoria arhaicității, a imaginii sumare, subordonate unei exclusive funcții magico-simbolice, în timp ce Rugăciunea, prin austeritatea formei și prin expresia lapidară, se duce instinctiv, însă profund și fără nici o umbră de retorică exterioară sau de efort implicit, către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale și de vocație autentică a sfințeniei, a imaginii de tip bizantin. Și spre deosebire de Mestrovic sau de Paciurea, care au încercat adaptarea grafismului bizantin la tridimensional prin sugestia drapajelor și prin vibrația ritmică a suprafețelor, testînd chiar
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
prin țară). Evaziunile d-lui Dan Ciachir au un aer de modestie. E cu putință ca acest lucru să se explice prin dificultăți biografice, prin strîmtorările bănești de care n-avea cum să fie scutit un scriitor care declară cu ambiguă satisfacție a fi rămas aproape toată viața un „liber profesionist”, dar și prin natura sa psihică de visător, de ins dedat unei pasivități structurale, cu tentă intelectual-aristocratică. Un grațios snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
de la apariția filozofiei în Grecia. „Imaginea este totodată prezentă și absentă” M. C. - Vorbeați în cărțile dumneavoastră, mai ales în cea pe care am tradus-o recent, despre un „entre-deux”, termen de altfel greu de tradus, al imaginii, despre statutul ambiguu, mixt, intermediar al imaginii. Ați putea să comentați în cîteva rînduri această idee? J. J. W. - Da, de obicei un substantiv ca „imagine” presupune că există o realitate care are o identitate clară, precisă și el poate da naștere la
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
din perspectivă lingvistică, exemple mult mai numeroase de „indecență” lexicală. Cel mai des, e vorba fie de un text explicit, conținînd cuvinte vulgare din lexicul popular sau regional, care devin metafore licențioase pentru elemente și scenarii inocente, fie de cuvinte ambigue sau de creații fără sens care (în combinație mai ales cu anumite verbe) par a sugera scenarii obscene, contrazise ipocrit de o soluție banală: cimpoiul, căciula, opinca... Efectul e comic, tocmai prin contrastul dintre o înșiruire plină de aluzii și
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
impusă de modificări „oficiale” ale normei academice, dar faptul că regula s-a impus cu ușurință e semnificativ. Istoria și-a lăsat însă și de această dată amprenta: formele excluse în -țiune conotează o anumită ținută culturală antebelică, cu valori ambigue: învechită, ceremonioasă, elegantă, pretențioasă. Care este totuși situația actuală a variantelor în -țiune eliminate de normă sau plasate într-o poziție subordonată? O investigație în Internet poate oferi și în acest caz câteva date și sugestii utile. În cazurile variantelor
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
acum, în primăvara anului 2003, din neplăcere, desigur, fiindcă între timp mi se pare că reușisem să fac în mintea mea un loc acestei întrevederi cu cineva care mi-a făcut odată un mare bine, ba chiar să neutralizez aroma ambiguă a „madlenei”: Că acei „fundamentaliști din partid și securitate” îl informaseră pe Nicolae Ceaușescu că un grup de intelectuali a semnat angajamente secrete cu o organizație de spionaj. S-a dus la Președinte cu problema poetului Marin Sorescu, a tenorului
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Rodica Zafiu Despre situația ambiguă a diminutivelor românești am scris de mai multe ori în această rubrică, dar subiectul continuă să fie actual, ilustrat de noi mode, ticuri și tendințe. Formate cu mare ușurință, respinse de registrul înalt, devalorizate prin excesul afectiv, revenind prin ironie
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
aspecte ale experienței sociale și politice - inclusiv revoluția și războiul - despre care consider ferm că nu au dreptul să vorbească decât cei care le-au trăit. E și acesta un fel de respect. LV. Versurile tale sunt deopotrivă clare și ambigue, cum și trebuie să fie poezia bună. Claritatea e la tine semnul că-ți respecți lectorul. Cred că respectul pentru înțelegerea cititorului e o trăsătură esențială a literaturii Desperado. Scriitorii s-au săturat de încifrări à la Eliot ori Joyce
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
orice clipă împotriva sa: "așa că nu-mi spune mie tu de ce faci și de ce nu faci?// eu nu fac pentru că aștept să-mi crească în spate/ un dispozitiv exploziv care să mă facă praf/ la prima împiedicare"... Tocmai acest sentiment ambiguu care asociază osmotic reveria comuniunii și angoasa însingurării și a fragilității ființei în lumea tuturor aparentelor conexiuni "globale" face atașantă poezia "săracă" a tânărului Andrei Peniuc. O poezie nu lipsită de "strămoși", dar foarte apropiată de "pulsul epocii" noastre, mai
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
este conștient când pictează o capodoperă. Nu se întâmplă oricând acest lucru, e un moment așteptat, presimțit și dorit cu o intensitate tulburătoare. Sunt câteva asemenea momente relatate magistral în carte. De pildă, când pictează Manao tupapau. Traducerea e voit ambiguă: iubita lui tahitiană, Teha’amana, speriată de spiritul mortului ori spiritul mortului care și-o reamintește. „O imagine pe care, cu timpul, o va păstra în minte ca pe una dintre cele mai privilegiate și vizionare clipe din întreaga lui
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
Nicolae Manolescu Dacă opera de literatură este deseori ambiguă, critica trebuie să fie întotdeauna clară. Echivocurile, jocurile de cuvinte, "apele" pe care le face ironia nu țin de esența morală a criticii; decît, poate, de arta ei; o colorează, îi conferă personalitate, dar n-o ajută prea mult să
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
totalitate. Excepțiile, care să confirme regula, au existat. Îngrijorător de puține însă, indiferent de orientarea postului sau a ziarului. De la CNN și Euronews la Pro-tv și Realitatea și de la Le Monde la Adevărul, în toate media a prevalat o atitudine ambiguă asupra unor evenimente selectate după criterii îndeosebi ideologice. Nici chiar în ceasul al doisprezecelea, cînd războiul era aproape sfîrșit, nu s-a renunțat la această scăldare în mai multe ape deodată care transforma un război al democrației și civilizației contra
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
lor, trebuia să pună altele. Nu avea drept ghid decît cuvintele Bibliei, credința în Hristos și subtilitățile filozofiei platonice. Rezultatul va fi o operă la care posteritatea creștină se va raporta ca la un monument de sclipire impresionantă și deopotrivă ambiguă, dovadă că Augustin este studiat în aceeași măsură de teologi și de filozofi. Și mai este un amănunt demn de a fi pomenit în cazul lui Augustin. Dacă hotărîrea de a se creștina a fost luată fulgerător, ea a căzut
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
ca structură embrionară gata oricînd să se dezvolte sub impactul unei gîndiri fecundatoare. Iar formele astfel născute își păstrează mai departe, ca pe o amprentă a memoriei lor genetice, dar și ca semn peremptoriu al ieșirii din vag, un caracter ambiguu de natură frustă și de idee încorporată. Fie că sînt bronzuri sau forme cioplite, integrate ambientului natural ori gîndite la scara unor spații interioare, lucrările sale refac traseul unor procese formative naturale. Materia genuină, accidentată și impură, desfășurată orizontal sau
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
Guvernarea lui Dumnezeu, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, 1992. Vol. LXXV - Casiodor, Scrieri. Istoria Bisericească tripartită, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, 1998. Vol. LXXX - Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, 1983. Vol. LXXXI - Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri (Partea a Doua). Scrieri și epistole
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]