46 matches
-
trei zile", "acum" etc. Ceea ce contează este sistemul enunțiativ în care se dezvoltă și nu prezența unui element particular. Nimic nu ne împiedică să găsim un eu + verb la perfect simplu, dar în acest caz eu nu funcționează ca un ambreior care se opune unui tu: există un eu pentru că se presupune că personajul povestirii coincide cu enunțiatorul-narator, iar acest "eu" poate fi ușor înlocuit printr-o non-persoană. La fel, se întîmplă des ca un enunț non-ambreiat să fie construit cu ajutorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
căuta fericirea sub identitatea unui bărbat dispărut, a cărui sosie este. L'Officiel des spectacles, nr. 2 607, 1996 În aceste două texte scurte, verbele sînt la prezentul indicativului; dar nu este vorba de un prezent deictic, adică de un ambreior care ar desemna momentul enunțării: nu am putea adăuga "în acest moment". Este un prezent care se sustrage timpului: se evocă niște fapte fără a le fixa într-o opoziție trecut/prezent/viitor. De altfel, aceste texte nu conțin ambreiori
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ambreior care ar desemna momentul enunțării: nu am putea adăuga "în acest moment". Este un prezent care se sustrage timpului: se evocă niște fapte fără a le fixa într-o opoziție trecut/prezent/viitor. De altfel, aceste texte nu conțin ambreiori: nici "eu", nici "tu", nici deictice de timp sau loc. Prezentul non-deictic este adesea utilizat pentru legendele fotografiilor sau titlurile de articole. O "aplatizare" a textului Folosirea prezentului non-deictic ca paradigmă de bază a unei narațiuni non-ambreiate prezintă totuși unele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
1) un titlu scris cu majuscule; - (2) o prezentare a întreprinderii care propune postul, scrisă cu caractere bold; - (3) tipul de post, scris cu majuscule bold; - (4) descrierea profilului postului; - (5) cerințele pentru a putea candida. Partea (2) permite interpretarea ambreiorului "noi" ("astăzi noi recrutăm pentru Direcția Comercială") ca pe un subiect colectiv compact, adică enunțiatorul care semnează textul la sfîrșit: Bertrand Faure. Utilizarea lui "noi" pentru a desemna nu o sumă de indivizi, ci un subiect colectiv nu are nimic
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Absolut ca și numărul de aur, frumos și pur ca și cerul și vîntul, obiect de iubire la încheietura aceleia care îl deține, Corynthe marchează timpul perfecțiunii sale. În textul citat nu există nici urmă de enunțiator, co-enunțiator sau alți ambreiori. Stabilind o ruptură cu situația de enunțare, enunțarea situează în absolut ceasul Michelin Herbelin, ca și cum acesta ar exista independent de orice relație publicitară. Textul nu face loc cititoarei-consumatoare decît în mod indirect, sub forma unei non-persoane: "obiect de iubire la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
caracterizează prin faptul că se face o diferență clară între cele două situații de enunțare, cea a discursului care citează și cea a discursului citat. În exemplul "Mama buba, mama doarme sus" există astfel două sisteme de reperaje distincte pentru ambreiori: prezentul de la "mama doarme" se referă la momentul în care copilul telefonează (situația 2) și nu la momentul în care citim acest fapt divers (situația 1). Dat fiind că referentul unui ambreior este identificat cu ajutorul mediului fizic al enunțării sale
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
există astfel două sisteme de reperaje distincte pentru ambreiori: prezentul de la "mama doarme" se referă la momentul în care copilul telefonează (situația 2) și nu la momentul în care citim acest fapt divers (situația 1). Dat fiind că referentul unui ambreior este identificat cu ajutorul mediului fizic al enunțării sale, în momentul în care schimbăm mediul, ambreiorii nu pot fi interpretați fără ajutorul discursului care citează. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a explicita referința ambreiorilor din discursul pe care îl
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care citează. Astfel, în fraza: Acum trei zile, Paul a spus ca tu vei veni mîine. "tu" este co-enunțiatorul discursului care citează, iar "mîine" se referă la ziua posterioară enunțării care citează (Paul nu a putut să spună "mîine"). Dincolo de ambreiori, desemnările și evaluările aparțin discursului care citează. Într-o frază ca "Paul mi-a spus că acest imbecil de Jules a sosit", responsabilitatea aprecierii "acest imbecil" este atribuită, în principiu, raportorului, și nu lui Paul, dar acesta din urmă poate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acest tip de discurs raportat, insula este perfect integrată sintaxei frazei: numai tipografia ne permite să observăm că nu este asumată de către raportor. Discursul direct cu ajutorul lui "că" Putem identifica frecvent DD după introductori de DI (verb + că). Cînd există ambreiori, ei sînt reperați în raport cu discursul citat, așa cum se obișnuiește în DD. Procedeul, foarte utilizat în Evul Mediu, este în plină expansiune în presa actuală 36: Emanuel, 28 de ani, avansează cîteva explicații: "Înțeleg plîngerile care li se fac cîteodată profesorilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de portrete modelate de televiziune și bazată mai mult pe emoție decît pe certitudini. Astăzi iubim ceea ce "simțim". Aderăm la ceea ce ne face să vibrăm. Le Monde, 30 septembrie 1987 Ghilimelele care încadrează cuvîntul "simțim" sînt asociate unui "noi" și ambreiorului "astăzi": într-adevăr, "astăzi" apropie cititorul și tinerii (îi face să împartă aceeași situație de enunțare), iar persoana I are ca efect atenuarea distanței dintre enunțiator, co-enunțiator și non-persoană (vezi cap. 11). Utilizarea ghilimelelor este specifică unei enunțări care caută
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și pe care co-enunțiatorul ar trebui să o cunoască. Există totuși cîteva diferențe majore între proverb și slogan. În timp ce un proverb poate fi interpretat în afara oricărui context particular, multe sloganuri sînt ancorate în situația de enunțare. Ele pot să conțină ambreiori și nume proprii care, din motive diverse, sînt inseparabile de niște contexte particulare. În sloganuri următoare: "Pensia dumneavoastră poate conta pe noi"42 (Asigurările Athena), "Cu Carrefour sînt mai optimist"43, "SFP, primul factor de încredere"44, numele proprii Carrefour
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
proprii de locuri ("Antibe", "Esclainvillers", "Ailly-sur-Noye") sau de persoane ("Adams", "Carter", "Sretenovic" etc.); substantive cu determinant nehotărît ("o locuitoare de 82 de ani", "un tip bine"), cu determinant hotărît ("mingea", "Antibezul"), cu determinant demonstrativ ("această octogenară" etc.), pronume ("el", "lui"), ambreiori ("astăzi"). Această diversitate de tipuri de desemnare nu implică o diversitate echivalentă a referenților. Putem astfel găsi desemnări diferite ce se referă la același individ, de exemplu în (2): Carter = jucătorul de la Pau = el... Antibezul = Adams = victima... sau în (1
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
parte, el realizează această operație printr-o formulă ("on insiste un peu") conformă, prin tonul său și prin modul de ambreiere, cu scenografia cerută. Este un proces reflexiv care vine să autentifice gestul de scuză. Trecînd de la narațiunea didactică fără ambreiori la comentariul modalizator ambreiat în stil vorbit, enunțiatorul operează o recentrare a discursului său. Recentrarea intervine într-un loc strategic din punct de vedere textual: la început de paragraf și la două treimi din pasaj, în momentul în care cititorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în La Langue au ras du texte, Grésillon A. și Lebrave J.-L. (ed.), Presses Universitaires de Lille, 1984. INDEX A act de limbaj 62, 65, 77 aluzie 209 ambreiat (plan) 135, 146, 152 ambreiere enunțiativă 125, 206, 278, 282 ambreior 29, 129, 135, 221 anaforă vs cataforă 237, 239, 240 aranjare în pagină 98 articol hotărît (determinant) 221, 233, 234, 266 articol nehotărît (determinant) 54, 221, 231 asertor 206, 207 aserțiune 23, 28, 166, 208, asociativă (anaforă) 253 asumare 64
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
regulile retoricii antice, unde un text, pentru a fi receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană și quintiliană deopotrivă delectare, persuadere, docere, predosloviile nu uită imperativul estetic, condiție a atragerii cititorului între paginile cărții. Din această perspectivă, metaforele cărții devin emblematici ambreiori retorici în măsură să influențeze decisiv demersul de receptare, scriitorii concepând opera însăși ca pe un spațio-timp simbolic ce-i conține și le determină scriitura. Cartea grădină a desfătării (la Antim Ivireanul, într-una dintre dedicațiile sale, susținută și de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
beautician/cien-i, debarasator-i, hair-stilist/șt-i, hardist/șt-i, pizzer-i, promoter-i, rigipsar-i, șabloner-i etc.). O poziție aparte ocupă aici terminologiile (de exemplu, terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
susține și mai mult ideea conform căreia faptele care rezultă din această folosire a viitorului vor avea loc cu siguranță, ineluctabil și obligatoriu. De asemenea, indicatorul personal DUMNEAVOASTRĂ creează o situație de dialogare cu destinatarul/destinatarii. Astfel, el este și ambreior (R. Jakobson, 1963); interpretarea propoziției trebuie să țină cont de actul enunțării pe care o susține. VOI (și formele sale derivate; aici, DUMNEAVOASTRĂ) asigură o operațiune de conversie a sensului în limba unui enunț prin punere în discurs; este un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
apoi Maria s-a măritat; apoi Maria trăi fericită". ¶Împreună cu CUPLAJUL și INSERȚIA, alternanța este unul din modurile de bază de a combina secvențe narative. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Prince 1973, 1982; Todorov 1966 [1972a], 1981. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ. ambreior [shifter]. Un termen sau o expresie al cărei referent este determinabil numai în funcție de situația (EMIȚĂTOR, DESTINATAR, timp, loc) enunțului său (Jakobson): "Eu" și "tata" sînt ambreiori. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Jakobson 1971. amplitudine [amplitude]. Vezi ÎNTINDERE. ¶Chatman
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Todorov 1979 [1996]; Prince 1973, 1982; Todorov 1966 [1972a], 1981. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ. ambreior [shifter]. Un termen sau o expresie al cărei referent este determinabil numai în funcție de situația (EMIȚĂTOR, DESTINATAR, timp, loc) enunțului său (Jakobson): "Eu" și "tata" sînt ambreiori. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Jakobson 1971. amplitudine [amplitude]. Vezi ÎNTINDERE. ¶Chatman 1978. anacronie [anachrony]. O discordanță între ordinea în care (se spune că) au loc evenimentele și ordinea în care ele sînt povestite: un început IN MEDIAS
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
patru ani va avea aceleași vedenii, iar neliniștea ei va dura o lună întreagă", anacronia are o întindere de o lună și un orizont de patru ani. ¶Bal 1985; Chatman 1978; Genette 1980; Mosher 1980. Vezi și ORDINE. anaforă. Vezi AMBREIOR. analepsă [analepsis]. O ANACRONIE care se întoarce în trecut în raport cu momentul "prezent"; o evocare a unuia sau a mai multor evenimente care s-au întîmplat înainte de momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unor secvențe de evenimente se întrerupe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ca "avînd loc" în prezentul "atemporal" și fictiv al personajelor; ele nu semnifică timpul real și nici nu etichetează situațiile și evenimentele narate ca aparținînd unui timp anterior. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Hamburger 1973; Palmer 1981. Vezi și DEIXIS, PRETERIT EPIC, AMBREIOR, TIMP. deixis [deixis]. Fenomenul general de apariție a DEICTICII; setul de referințe la situația (interlocutori, timp, loc) unui enunț. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Palmer 1981. descoperire [discovery]. Vezi RECUNOAȘTERE. ¶Aristotle 1968 [1965]. descriere [description]. Reprezentarea obiectelor, ființelor, situațiilor sau întîmplărilor (neintenționale
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]