2,720 matches
-
witnesses are gone". Și, imediat după, prietenul meu a ridicat ambele mîini spre tavanul cîrciumii și a intrat în duet, cîntînd: "Let me feel you moving like they do in Babylon". Sincronizarea a fost bună, în ciuda faptului că era cam amețit, așa mi se părea mie, că prietenul meu era cam amețit și puțin răgușit. Dar a cîntat bine alături de Leo. După care s-a ridicat. Iar cînd Leo spunea: "Dance me through the panic till I'm gathered safely in
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
mîini spre tavanul cîrciumii și a intrat în duet, cîntînd: "Let me feel you moving like they do in Babylon". Sincronizarea a fost bună, în ciuda faptului că era cam amețit, așa mi se părea mie, că prietenul meu era cam amețit și puțin răgușit. Dar a cîntat bine alături de Leo. După care s-a ridicat. Iar cînd Leo spunea: "Dance me through the panic till I'm gathered safely in", prietenul meu m-a apucat de mînă și mi-a zis
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
un etaj al unui imobil cu chirie moderată. Câtă înlesnire, câtă invenție și măiestrie (în versificație și în alegerea cuvintelor), câtă știință a căderii (la chute) e cazul s-o spunem! Parada multiplelor pânze de corabie în câteva stihuri îl amețește pe cititor; cât despre ultra-batistă (l'ultra-mouchoir), totul e fabulos! Cu toate urările și cu respectuoasa noastră afecțiune, Ilie Constantin și fina echipă." La conducerea revistei i-au urmat lui René F. alți patru ingineri generali ai armamentului, politehnicieni cu toții
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
nu mult, își dăduse el seama după poziția umbrei cireșului din mijlocul curții, doar atât cât să-i ajungă toropeala până la coaste. Se trezise respirând cu greutate, de parcă plămânii începuseră să i se umple și ei cu smântână. Încă ușor amețit după somnul de plumb care-l furase stând pe banca de la stradă, senzația de sufocare îl luase prin surprindere, speriindu-l destul de tare. Își simțise inima bătându-i cu putere în stomac, iar urechile începuseră să-i țiuie ascuțit, ca
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
niciun telefon nu-ți mai tulbură necunoscutul smerit cum ființa. Interior Reiau de la capăt afișierul piciorul ușa copacul ațintindu-te cu privirile ca și cum n-ai găsi niciodată translația rămîne o clipă aprinsă bricheta cum o garoafă cum Doamne să ne-amețim cum Doamne să ne-amintim? un mînz pe micul ecran deconstruiește în voie realul moi genunchii apelor în odaia ce se eliberează de noi cum o frază cărarea asta să-ți fie de-nvățătură în suburbia tv strigătele de ajutor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
era chiar expresia lui și el se pierdea cu firea în fața țâțelor ei care între timp mai crescuseră puțin dar tot bățoase se țineau când rămânea doar în chiloți se oprea din rotire e drept că era și timpul pentru că amețise se oprea și cu încetineala de rigoare începea să-i scoată muzica înceta toate privirile erau ațintite spre buricul ei spre blănița pe care refuzase s-o radă și toți descopereau cu încântare cât e de neagră si de stufoasă
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
o etnografie crescută din tihna senzuală a unei duminici fără sfîrșit”: „Era o zi senină de vară, cînd menta/ colorează în verde lumina,/ iar ei erau cu toții veseli,/ erau puțin înroșiți de vin și emoție/ (îmi amintesc: erau cu toții ușor amețiți),/ au ieșit împreună în curte,/ pe gard au pus un covor (să nu-i vadă/ moartea ascunsă în ochii vecinului!)/ și fotograful i-a așezat după un fel consacrat/ (bunicul, de-abia sosit din America/ desigur, în mijloc, pe scaunul
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
îi permite să pătrundă până la ceea ce e ascuns, tainic, și care, altfel, ar risca să rămână neexprimat. Zholdak dă viață "dicteului automat" fără să-și ia cea mai mică măsură de precauție. Iubește riscul până-ntr-atât încât se lasă amețit de el. Zholdak rămâne unul dintre puținii regizori care se mai revendică încă de la această categorie pe care, astăzi, atâția alți artiști contemporani au abandonat-o. Aceea a riscului extrem. Să amintim doar o singură scenă, devenită legendară. În clipa
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
de a înșfăca rafinăriile, spațiile comerciale, afacerile bănoase (nu în ultimul rând, traficul cu droguri și arme) nu lasă timp și energie pentru românașul de care-și aduc aminte o dată la patru ani, când, pentru a-i șmangli votul, îl amețesc cu-o bere răsuflată și cu o pereche de mici verzulii. Există și în Ungaria, ca pretudindeni, cetățeni săraci. Nu întâmplător, ei se află mai ales la granița de est a țării - cea mai puțin populată, de altfel. Ungurii n-
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
lui Perjo. La sfîrșit se formulează morala. Care se detașează și grafic de enunțul propiu-zis. Care pică greu, frămîntă. Pe cel care este de partea autorelui. Pe cel ce nu, îl irită, îl stuchește, îl sucește și-l răsucește, pînă amețește. De ciudă că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave,/ multicolore, dezordonate șei speriate" (Influențe livrești). Dar autorul cunoaște și momente de ezitare pe drumul metamorfozei geometrizante, notificînd fazele ei intermediare, pitorești. Nefiind un Arhimede, compasul său e amețit aidoma unui biet animal, iar o șuviță de sînge trece " bizară transfuzie " din brațul său în brațul metalic al instrumentului. Cercul ce ia naștere astfel e, la rîndu-i, nedesăvîrșit, indecent: Stau în firavul cerc și ascult/ cum punctele lui bîzîie
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
cu stângăcie s-o facă să juiseze și să juiseze el însuși, ea îl observa cu atenție șireată. Nu mai avea nici o îndoială că ea cunoștea toate rețetele amoruflui fizic înainte de a i se da lui. Și această idee îl amețea, revoltându-l totodată. ș...ț Potrivit unui vechi obicei, țarina pusese să fie împrăștiate de jur împrejurul patului conjugal snopi de grâu și vase pline cu grâne ca să le aducă soților toate fericirile făgăduite de Biserică perechilor virtuoase. Fără să vrea, Vasia
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
fiind, deci, irelevant pentru propagarea cine-verité a unei stări de grație. Falsul ethos a pus cu timpul între paranteze nevoia de muzică, însăși existența acesteia. Recrudescența zgomotelor și asedierea laboratoarelor electroacustice nu demască altceva decît dictatura culorii care i-a amețit pe mulți dintre creatorii ultimelor decenii. în vîrtejul ei s-au prins mare parte din aventurile stilistice post-dodecafoniste. Sunetul timbrat sau detimbrat beneficiază, de asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
Mircea Mihăieș Când e să se ducă o lume de râpă, se duce. Poți să-i tragi pe membrii ei de mânecă până amețești, poți să le spui că sunt pe marginea prăpastiei - degeaba: parcă au ceară în urechi, asemeni marinarilor lui Ulise. Scriu de mai multă vreme împotriva "corectitudinii politice" care face ravagii și pe la noi, dar în van. Nu mai durează mult
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
a urcat și ultimul războinic, strâng scara și închid trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează în ordine, cu răbdare, strânși unul într-altul, umplu burta animalului. Mirosul de lac n-a dispărut de tot și-i amețește. Dorm cu neliniștea pe care-o dă certitudinea victoriei iminente. Așa cum era hotărât, în zori, cei din tabără adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
împing” eu niște zeci de mii anticăriței mofturoase... ca să-mi ia un pachet cu volume de versuri... numai clasici... versurile nu se cumpără... sînt păguboase... prind ciupercă de la umezeală... îmbolnăvesc ungherele de romantism, lîngă ele se pupă pe gură clienții, amețesc, e nevoie uneori de Salvare!... tipa zîmbea languros, învîrtind un lănțișor cu clopoțel pe deget... pe urmă s-a scărpinat cochet sub fiecare sîn ruinat dulce în puloverul de culoarea roșu-incendiu... Cîteva cărți însă, necesare, dragi, le-am fișat. Cum
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
șaizeci de ani, cu mustăți mari, în haină de piele, cu revere late și cordon pe măsură, cu cască de piele și ochelari, călărind șaua unei motociclete, dar cu picioarele pe pământ. „Unchiul meu Karl“, m-a informat Magdalena. „Odată, amețit de băutură și trecând peste lacul Ossiach a fost cât pe-aci să se înece. S-a rănit rău; altădată s-a rănit la baza craniului și iar altadată la bazin, și, în plus, a mai făcut și o comoție
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
care Iani a ridicat capul, proiectilul azvârlit de mine s-a spart de stâncă și un sfert de cărămidă l-a lovit în creștet. Un țipăt strident și... Am coborât în fugă să văd ce i s-a întâmplat. Era amețit. Sângele i se prelingea pe obraz și pe piept. Nu mai știu cum am ajuns acasă, dar o revăd pe Mama spălând capul prietenului meu, bandajându-l, apoi clătindu-i cămășuța albă. Și o aud: "Puteai să-l omori! Îți
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
toate menirile umflate de agitație nu e decât o transpireție rece un gol pe care nu-l umplem lipsa și trecerea de la unul la altul ca și cum zvâcnetul e irepetabil. doar o clipă și drumurile cresc, jerberele se strâng în corpurile amețite fără gânduri în fiecare sincron cu iubirea din urmele de nisip și fumul gol pe care nu-l sorbim oamenii cresc. acum etajele se coboară repede
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
din clipă / ca rodul ei să fie și risipă", dar pe de altă parte - și asta se întîmplă mai des - cititorul se pomenește neajutorat în fața hățișurilor populate din belșug cu tot soiul de abracadabre, precum: "și consoane pluteau în vocale / amețind nălucirea din stea / și-n roirea substanței eterne / germina vertebrarea dorinței" etc. Cît n-aș da să aflu și eu cum pot consoanele ameți nălucirea din stea și, mai ales, cum germinează vertebrarea dorinței (mai cu seamă) în roirea substanței
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
lună mă tot perpelește, dându-mi de înțeles... știi mata ce -, sună prealarma. Oamenii se impacientează, fac notele de plată, cu gândul la bombardament: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Se mai golește restaurantul, iar eu, client stabil, pornit s-o amețesc puțin, rămân pe loc. Și nu zici, boierule, că trec avioanele de Ploiești și acum, nu-i de joacă, se dă alarma. Fug cu toții ca vrăbiile în adăpost. Eu pe poziții și nebuna la fel. Rămași singuri, la primele bubuituri
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Îngerul și și-a trecut aripa transparență peste fruntea asudata a Poetului. Vreau să aduc o rază de zâmbet pe buzele tale și un licăr de fericire În ochii tăi Întunecați. Crezi că greșesc?” Poetul nu a răspuns imediat. Era amețit de razele soarelui care Îi umplea Încăperea și se strecura puțin câte puțin În lăcașul sufletului sau. Și dacă merg cu imaginația mai departe, Îmi fac loc și intru și eu să mă uimesc de minunile ascunse acolo și păzite
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
numărul admiratoarelor sale creștea În fiecare zi. Doru era unic și asta nu era numai părerea mea. Doru era visul secret al tuturor tinerelor din oraș. Înalt, atletic, brunet, cu ochii negri ca noaptea, străjuiți de gene lungi care te amețeau, Doru era considerat un bărbat cu fizic perfect. Sportul Îi sculptase trupul și mai frumos decât natura intenționase să-l creeze. În ciuda frumuseții sale și a succesului pe plan sportiv și feminin, Doru nu avea o situație familială prea strălucită
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
grăsuț care era umbra lui Doru Încă din copilărie. Mona s-a simțit ofensată de atitudinea lui Doru și de faptul că nu i-a mai Încredințat nici o privire, Întreaga noapte. A băut În neștire și, spre dimineață, deja puternic amețită de aburii alcoolului, s-a proptit În fața lui Doru și i-a cerut să danseze cu ea. “Sunt ocupat acum, poate mai târziu”, Îi spuse el zâmbind. “Cred că nu mă cunoști, puștiule”, Îi raspunse Mona răstit. “Eu sunt Mona
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
vieții și a trece la un nivel superior. Astfel, România devine ultima destinație pentru Marius Albu. Întregul roman lasă aceeași impresie ca un acelerat cu viteză maximă. Adrenalina este pompată În cantități din ce În ce mai mari, pupilele se dilată, inima zvâcnește, mintea amețește, aleargă, zboară, se zbate din ce În ce mai tare, până când, deodată, peisajul se schimbă și ne trezim În fața unei prăpăstii fără sfârșit, a unui abis. Apoi, filmul se rupe. Dar altundeva Începe un altul, pentru ca și acesta să se termine și tot așa
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]