866 matches
-
așezăm puțin pe pat. Drama noii pastile este că provoacă depresii , scrie autoarea, una Mădălina Chițu. Două rânduri mai jos, de unde pastila avea probleme, aflăm că femeile se simt satisfăcute, la ceva timp de la începerea tratamentului. Mădălina e, deci, cam amețită. O fi luat Viagra roz? Adevărul a descoperit ” Culmea tupeului: un român de 27 de ani fura bani de pe cardul soțului președintei Irlandei”. Costel Asimioanei, de 27 de ani, din comuna Negrești, Vrancea, a reușit să sustragă banii clonând cardul
Ziare, la zi: Evenimentul Zilei a întors armele () [Corola-journal/Journalistic/28078_a_29403]
-
deloc de speriat în Bucureștiul de azi: 33 de grade la umbră. Încurcătura se produce la 11 bis, în strada Pacienții. Alături, carevasăzică, la 13, locuiește dl Lefter Popescu. Oare pe el, și nu pe dl Costică, să-l caute amețitul musafir? Acel proprietar, un oarecare Popescu, ne spune feciorul chemat la sonerie, n-a vrut să pună 13, că e fatal. Prin urmare, nici măcar în ordinea ficțiunii, adresa lui Lefter nu există? Ori Caragiale s-a încurcat el însuși în
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]
-
-ul pronunțat, bătându-se din nou în piept, cu mai mare forță... mai ales când era vorba de obiectele dispărute. Un inel de aur cu pietre cu rubine, uitat de mama, lângă chiuveta din bucătărie dispăruse și el. Toși eram amețiți. Până ce-și găsiră o locuință la etajul zece, cu ferestre numai cu jaluzele, ce dădeau spre o sinagogă reformistă (deci, puteam să ne rugăm din casa, dacă o iei așa, bunica o și făcea), până ce se aranjaseră și, între timp
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
la treabă, își spuse îndrăgostita. Să pregătesc ceva proaspăt pentru... deja pentru cină, a trecut prânzul de mult. Scoase legumele și carnea de pui, umplu cu apă cratița și preocupată își începu activitatea de bucătăreasă. Soțul veni târziu și destul de amețit, de alcool. - Nu am nevoie de mâncarea ta, am mâncat acolo unde mă simt eu bine, nu cu persoana care mi-a devenit dușman. Se răsturnă pe canapeaua din sufragerie, și acolo adormi. Referință Bibliografică: CAPCANA fragment din nuvelă / Viorica
CAPCANA FRAGMENT DIN NUVELĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384230_a_385559]
-
Vadim, barându-i trecerea. - Uite ce este - nu-și mai găsea Florin cuvintele - nu te supăra, dar totul s-a petrecut atât de neașteptat că, nici măcar n-am avut timp să spun, să clarific și eu ceva... Eram și cam amețit, recunosc, că nu apucasem să mănânc nimic de dimineață și cred că am îndrugat destule... prostii, dar acum aș vrea totuși să te rog, să accepți să stăm puțin de vorbă și să ne lămurim. - Chiar crezi c-ar mai
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
cu gândul la cele două propoziții-cheie ale lui Mircea Eliade, care-i rezumă crezul și obiectivul vieții sale: Să mă înțeleg, să înțeleg” (,,Proba labirintului”). Ori: ,,...sunt parcă atrasă în mijlocul unui carusel, care se învârte și se tot învârte... Sunt amețită. (...) ...chiar nu știu ce se întâmplă. Și mă duc lunea, doar lunea, în fiece săptămână, la el în birou. Îi spun ,,lunea cu el”. Este un secret bine păzit, este o taină a mea. Nimeni n-o știe. O știe Dumnezeu, dar
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
se putea strecura pe nesimțite. Titlu: MERCENARUL TUTUNULUI FUGE DE ADOLESCENTUL CANCEROS Pentru ca umilința să fie desăvârșită, o să se împiedice de un cablu electric și o să dărâme cu zgomot un reflector. Publicul o să râdă, în timp ce el are să stea lungit acolo, amețit, pe podeaua studioului. Or să râdă în toată America, toate gospodinele, hohotind și arătându-l cu degetul. BR n-o să râdă. Puștiul Canceros n-o să râdă. Nu, doar pe buze are să-i joace un zâmbet mic și subțire de triumf
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
Ajunsă în garsoniera cu pricina, tânăra a fost violată pe rând de către cei doi, timp de șase ore, spun anchetatorii. Femeia a fost sechestrată în acel loc, reușind să plece din garsoniera groazei, într-un moment de neatenție al agresorilor, amețiți bine de aburii alcoolului. Denis Prohaska, de 21 de ani și Daniel Ivan, în vârstă de 28 de ani au fost reclamați de victimă, ei ajungând în scurt timp în fața procurorilor de la Judecătoria din Deva. Site-ul foto: exclusivtm.ro
Caz șocant! Au violat o tânără timp de șase ore, după care s-au pozat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/77801_a_79126]
-
Cristian Teodorescu Primarul își începea ziua mahmur și o încheia uneori puțin amețit. Cel mai adesea, în ultimele două luni, ajungea acasă atît de beat, încît nu mai era în stare nici să se dezbrace de noapte. Soția lui nu mai ieșea pe stradă și nu mai apărea nici la întîlnirile doamnelor din
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
dreapta Mă numesc Sandra Ionescu. Nu e numele meu adevărat. La paisprezece ani m-am îndrăgostit de Radu Ionescu și m-am hotărât că-i voi fi soție pe veci. El era critic de artă, iar eu eram o adoratoare amețită de contemplarea artefactelor pe care el mi le prezenta, cu bunăvoință și zâmbet, la Muzeul George Oprescu, care se află vizavi de casa mea. Acest display al lucrurilor frumoase, care subjugă și nu iartă, ne-a legat pe veci. Firește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar frigul și ume zeala își spun cuvântul. Trebuie să mă întorc acasă. Merg vreo cinci minute pe jos, după care îmi găsesc bicicleta. Încep să pedalez către casă. Vântul îmi biciuie corpul și simt cum mă cuprinde oboseala. Sunt amețită. Îmi doresc să ajung acasă. Pedalez constant, dar fără prea mare viteză. Ce ciudat, nu e nici țipenie pe stradă. În cele din urmă, ajung în fața blocului. Las bicicleta în scară. Nu mai sunt în stare să o car. Găsesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se îngrămădeau și se-nmulțeau, silindu-se în fierbințeala momentului să se cațere unele peste altele. Timpul se-nvolbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci, veselindu-se de vremea bună și de zborul amețit al gîzelor trezite din amorțeală. Copiii se zbenguiră fericiți. Primăvara care se străduia să pună stăpînire peste pădure le insufla energie. Și Hana era veselă de bucuria copiilor și de căldura binecuvîntată a soarelui. Dacă avea s-o țină așa
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în creierii lui? Asta ar fi fost în mod clar mai neplăcut chiar și decât faptul de a visa că mori. Asta însemna să viseze că vrea să moară și nu poate. Se scutură ca luat de friguri. Oile, nițel amețite, tăcură câteva minute, după care își reluară cântul lor de oi. Ce lipsea? Tăceți o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai verde, mai grasă... Atât, o secundă de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care probabil era îngrijorată că nu dăduse nici un semn de când ajunsese acolo. Se întoarse în cameră căutând în geantă telefonul mobil. Îl deschise, dar telefonul nu reacționă. Bateria era descărcată. Căută prin bagaj încărcătorul, dar nici urmă de el. „- Of, amețită mai ești. Ce te faci acum? Cum iei legătura cu Ana care, cu siguranță, își face griji din cauza ta?” Își dorea să se întoarcă acasă. Își dorea ca în acel moment să vină Ana și să o ducă înapoi. Voia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-i citească cât mai repede conținutul , era incapabilă să facă vreun gest. Își reveni treptat, lăsă revistele publicitare în cutie, luă plicul care nu era sigură că-i era destinat și-l puse în poșetă. Ieși din scara blocului amețită. De ce o bulversa intr-atât orice apropiere a lui? În mod normal oamenii se întâlnesc față în față pentru a-și spune ce au de spus, sau semnează scrisorile. Recurg la acest gen de metode doar când îi desparte o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe bordură. - Poate că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai sigur acolo. La cât sunteți de palidă mai aveți puțin și leșinați în stradă. Ascultă îndemnul șoferului. Acesta se mai îmblânzi puțin văzând-o speriată și amețită. Era aproape de semafor și se făcu verde chiar în acel moment. Traversă și se duse direct în stația de autobuz. Avea nevoie să ajungă cât mai repede acasă. Abia se mai ținea pe picioare. Cineva se hrănea în continuare cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sentimentul că este asemenea multor altor persoane (care se înțeleg), coborând gradul de inteligență al programelor până la nivelul mediei diferitelor categorii de public țintă. Părând că evită să complexeze telespectatorii, nu fac decât să le gâdile orgoliul; un spectator astfel amețit va îngurgita mult mai ușor produsele promovate de reclame, ele părând că fac parte din acea atmosferă de lume în care se simte bine. Amintirile noastre au deseori o amprentă emoțională; astfel că reamintirea ține atât de o componentă rațională
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
una câte una, fără s-o invite cineva la masă.Și se ospătă și se ospătă ca la ea acasă. Înainte de culcare, cioara Își primeni din nou penele, se privi mulțumită În oglindă și cânta veselă, deși se simțea puțin amețită. Dimineață când se trezi, prima ei grijă a fost să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea inimă?) de groază când văzu că penele ei de un alb strălucitor erau acum negre ca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai puternic, cel mai fioros și cel mai de temut animal din junglă. După ce bău și ultimul strop care mai era În sticlă, o umplu Înapoi cu apă. Leul vedea tot ce se Întâmplă, de după tufișuri. Ghepardul se simțea puțin amețit și parcă Îl durea burta. Adormi visând cum Îl va alunga pe leu și cum se va Încorona pe sine.Dar n-a fost să fie așa, căci dimineață când se trezi, blana lui, până atunci curată, era acum plină
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
spusese părintele să-i ceară iertare Clotildei"? Ce știa, ce-i spusese despre el? Ciudat om, avea dreptate Costel de la Miorița! Am făcut-o și pe asta, își zise, acum pot să plec! Intrat în casă spre seară, o porni amețit, ca și cum luase o hotărâre, pe coridor, încet, urcă treaptă cu treaptă până ajunse la etaj. Auzea, în surdină, pianul. Să se fi întors Mihai? Deschise ușa încetișor, pentru a nu deranja. Nu era nimeni în acea cameră mare, spațioasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
alte case până acolo, dar pe poarta celei de pe colină era un carton pe care scria "De vânzare". Uite ce noroc pe mine! Parcă mașina, deschise portița și intră. Îl întâmpină, în prag, o bătrânică. I se păru puțin cam amețită, căci toată zona era de pomi fructiferi, majoritatea pruni, meri și viță de vie. Ajunse repede cu bătrâna la o învoială, la un preț convenabil ce cuprindea casa, livada și ceva pământ în spatele casei. Iacătă-mă acum și proprietar! Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece de jale, "lăutari" aruncând cu patimă zarurile, fete necoapte cărora golanii "le miră sub tricouri țâțișoarele calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece de jale, "lăutari" aruncând cu patimă zarurile, fete necoapte cărora golanii "le miră sub tricouri țâțișoarele calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă un nume romantic, evocat de Eminescu în Scrisoarea II, cînd studentul amețit "de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii" scrie pe margine de caiet "versuri dulci, de pildă / Către vreo trandafirie și sălbatică Clotildă", eroina lui Dimov este puternică ("masivă"), "ușor sașie", dar total dezinhibată. Cu înclinații mai degrabă spre vir
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]