39 matches
-
a Elenei Cornescu pare să fi moștenit și Profesorul, neobosit în amiciții de durată, cu excluderea categorică a oricărei relaxări needucate. Știe să întindă punți de răbdare și prudență între el și lume sau între înverșunați adversari literari, tratînd cu amenitate cele mai zbîrlite caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
glorii perene. Iconodulia se corectează periodic prin iconoclastie. Dar Nichita Stănescu? Mi se pare că a fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de vedere cu mîhnire, deoarece omul, așa cum l-am cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și generozitate, veritabil izvor al unei poezii existențiale, în așa grad încît i se potrivește adagiul rostit în legătură cu Oscar Wilde, că și-a pus geniul în viață și numai talentul în operă. Resentimentul sau ranchiuna nu au ce căuta, așadar
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
inconsistenți celor care nu l-au cunoscut. Personalitatea lui, puternică, nu ți se revela decât în timp, pentru că era protejată de o discreție tot atât de învăluitoare, și a trebuit ceva timp până să-mi dau seama, cunoscându-l mai bine, că amenitatea pe care o punea în vorbirea lui obișnuită, de pildă în aprecierile făcute la ședințele săptămânale ale Institutului de Literatură, pe marginea comunicării din ziua aceea, nu ascundea o judecată tăioasă și echilibrată, ci o exprima doar în forme protocolare
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
să-i creeze acestui scriitor o situație materială onorabilă, pentru a-l ajuta să scrie. Meritul principal în cucerirea acestei poziții - inedită și paradoxală în societatea românească, îi aparține însă poetului însuși. El a cultivat toată viața o literatură a amenității, care exaltă virtuțile socialului și ale dialogului. Cele mai originale poezii ale lui Alexandrescu aparțin genului numit cîndva "didactic": epistole închinate personalităților momentului și prietenilor, nenumărate poezii ocazionale, abundente dedicații pe albume, fabule (specie bazată la fabulistul nostru mai ales
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
n-au atacat-o așa cum știau s-o facă mai bine. Insultând, calomniind, denunțând. Criticii autentici au lăudat-o, cum spuneam, fără excepție. (Mulțumindu-se să noteze, în treacăt, câte o rezervă, ici și colo). Or, receptarea aceasta, plină de amenitate, nu e deloc pe gustul poetei. O găsește, dacă înțeleg eu bine, mortificantă. Pentru ca o carte (sau o operă) să trăiască, ea are nevoie de șocuri: negări, contradicții, dezbateri, polemici. Ce se întâmplă, însă, cu receptarea Angelei Marinescu e departe
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
natură infatigabila și un optimism inepuizabil, calități pe care Eugčne Van Itterbeek, acum profesor asociat la Catedră de Studii franceze și francofone de la Universitatea "Lucian Blaga", le are din plin. Pe deasupra, Itterbeek este o fire luminoasă și molipsitoare, a cărui amenitate colocviala atrage oamenii în chip firesc. Un altul la vîrsta lui (Itterbeek s-a născut la Leuven în 1934) s-ar fi blazat și ar fi depus armele, retrăgîndu-se între hotarele unui trai liniștit și sedentar. În schimb, Itterbeek a
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
și altele ase menea. Nu. Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul concesiv, suplețea integratoare a vieții sociale, eficiența administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul concesiv, suplețea integratoare a vieții sociale, eficiența administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și pe carosabil, pe pistele pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fiecare nouă apariție editorială a unui autor activ publicistic și cu o marcantă prezență socială, consemnată atât la catedră, în reuniunile științifice internaționale, în Cetate, cât și în mediile scriitoricești. Cu o masivitate care nu ascunde finețea și fragilitatea, cu amenitate și comprehensiune, romancierul își îmbrățișează prietenii și, o dată cu ei, și aerul din jur, lumea care, aparent, rămâne în afara razei sale de acțiune. Dar raza de acțiune a lui Mihail Diaconescu este incredibil de largă și spiritul său de solidaritate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a se cunoaște plinătatea verbului "a fi". De aici și afirmația monahului: Fericiți aceia ce pot întîmpina pe a fi și pot intra în împărăția lui mulțumiți fiind de felul în care și-au încheiat relațiile cu a face". În amenitate află esența ce caracterizează poporul român: "Bunăvoința între oameni este singurul lucru important, nimic altceva nu contează. Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relațiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoință ori amenitate, restul nu contează". Nicolae Steinhardt, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încheiat relațiile cu a face". În amenitate află esența ce caracterizează poporul român: "Bunăvoința între oameni este singurul lucru important, nimic altceva nu contează. Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relațiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoință ori amenitate, restul nu contează". Nicolae Steinhardt, după propriul exemplu, ne învață cum să ne rugăm. Soluția cea mai nimerită ar fi: a) recitarea rugăciunilor de obște pentru a se crea o atmosferă de liniște și reculegere, aceasta însemnînd faza de pregătire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite" . În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșiv-insidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu. În eseul amintit mai sus Vladimir Streinu scrie aceste fraze edificatoare despre confratele mai vârstnic: " În ceea ce-l privește pe Vianu, el, cum s-a zis
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
critică distinctă, dialectician redutabil, garantând o durabilă și exemplară transparență de extracție maioresciană, spirit obiectiv și permanent obiectivat în judecarea fenomenului literar, Vladimir Streinu nu este mai puțin un critic ferm și o structură polemică. El nu are mai niciodată amenitatea adormitoare și cordialitatea luxuriantă ale lui Perpessicius, a cărui strategie critică se alcătuia - cum se știe - din lanțuri de eufemisme, ocoluri diplomatice și temeneli protocolare, încheinduse rareori cu câte o propoziție mai răspicată. Vladimir Streinu manifestă o fermitate principială greu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
publice, Mihai-Răzvan Ungureanu a știut să păstreze un echilibru al gestului și o măsură a limbajului, de natură să-i contamineze chiar și pe dușmani. Felul în care a înțeles să demisioneze, cu o declarație necomplezentă, dar de o remarcabilă amenitate, felul în care a navigat în apele tulburi ale conflictului dintre șeful său politic și șeful statului, felul în care obișnuia să răspundă, în interviuri, întrebărilor celor mai incomode, toate acestea au adus în mediul politic dâmbovițean o rară notă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]