38 matches
-
de răsfoirea unor vechi caiete de curs, este cea închinată lui Paul Cornea: "Filele sînt îngălbenite, cerneala decolorată, ortografia vetustă. Aveam pe atunci douăzeci de ani; profesorul - douăzeci și opt. Distanța părea imensă. Presanța lui Paul Cornea, degajat, zîmbitor și plin de amenitate, nu avea să fie egalată, în anii următori, decît de Zoe Dumtirescu-Bușulenga și de Ov. S. Crohmălniceanu. De un respect mai adînc se bucurau doar Ťveteraniiť, dintre care i-am audiat, în anul I, pe Vianu și pe Graur, în
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
la îndoială buna credință și competența juriului, deși, pe ce am văzut, aș fi optat pentru Născut vinovat. Gala s-a desfășurat în-tr-o atmosferă prietenoasă și directorul ei, regizorul Cornel Todea, a izbutit, ca întotdeauna, să transmită tuturor urbanitatea și amenitatea ce-l caracterizează în relațiile cu oamenii. În zodia fastă, astfel creată, directorii unor instituții de spectacol au promis că, în condițiile legii, vor face tot ce pot pentru a pune la dispoziția celor care au evoluat în Gală săli
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu frază rotundă și prevenitoare. E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
multe, o perspectivă care ascunde, totuși, cu discreție și eleganța pomenită mai sus, toate melancoliile dureroase pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
concurenților tineri. Un lucru e limpede: cultura generală, umanioarele și arta reprezintă punctele vulnerabile ale generațiilor noi. Dascălii cu pricina au toate motivele să roșească. P.S.: În editorialul de săptămîna trecută, o îngrozitoare eroare de tipar: vicleană amenințare în loc de vicleană amenitate. Mă consolează faptul că sintagma greșită, referitoare la Perpessicius, n-are nici un sens. Fac totuși cuvenita îndreptare. (N.M.)
Jocuri și concursuri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16138_a_17463]
-
inconsistenți celor care nu l-au cunoscut. Personalitatea lui, puternică, nu ți se revela decât în timp, pentru că era protejată de o discreție tot atât de învăluitoare, și a trebuit ceva timp până să-mi dau seama, cunoscându-l mai bine, că amenitatea pe care o punea în vorbirea lui obișnuită, de pildă în aprecierile făcute la ședințele săptămânale ale Institutului de Literatură, pe marginea comunicării din ziua aceea, nu ascundea o judecată tăioasă și echilibrată, ci o exprima doar în forme protocolare
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
să-i creeze acestui scriitor o situație materială onorabilă, pentru a-l ajuta să scrie. Meritul principal în cucerirea acestei poziții - inedită și paradoxală în societatea românească, îi aparține însă poetului însuși. El a cultivat toată viața o literatură a amenității, care exaltă virtuțile socialului și ale dialogului. Cele mai originale poezii ale lui Alexandrescu aparțin genului numit cîndva "didactic": epistole închinate personalităților momentului și prietenilor, nenumărate poezii ocazionale, abundente dedicații pe albume, fabule (specie bazată la fabulistul nostru mai ales
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
n-au atacat-o așa cum știau s-o facă mai bine. Insultând, calomniind, denunțând. Criticii autentici au lăudat-o, cum spuneam, fără excepție. (Mulțumindu-se să noteze, în treacăt, câte o rezervă, ici și colo). Or, receptarea aceasta, plină de amenitate, nu e deloc pe gustul poetei. O găsește, dacă înțeleg eu bine, mortificantă. Pentru ca o carte (sau o operă) să trăiască, ea are nevoie de șocuri: negări, contradicții, dezbateri, polemici. Ce se întâmplă, însă, cu receptarea Angelei Marinescu e departe
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
glorii perene. Iconodulia se corectează periodic prin iconoclastie. Dar Nichita Stănescu? Mi se pare că a fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de vedere cu mîhnire, deoarece omul, așa cum l-am cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și generozitate, veritabil izvor al unei poezii existențiale, în așa grad încît i se potrivește adagiul rostit în legătură cu Oscar Wilde, că și-a pus geniul în viață și numai talentul în operă. Resentimentul sau ranchiuna nu au ce căuta, așadar
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
și altele ase menea. Nu. Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul concesiv, suplețea integratoare a vieții sociale, eficiența administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul concesiv, suplețea integratoare a vieții sociale, eficiența administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și pe carosabil, pe pistele pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
natură infatigabila și un optimism inepuizabil, calități pe care Eugčne Van Itterbeek, acum profesor asociat la Catedră de Studii franceze și francofone de la Universitatea "Lucian Blaga", le are din plin. Pe deasupra, Itterbeek este o fire luminoasă și molipsitoare, a cărui amenitate colocviala atrage oamenii în chip firesc. Un altul la vîrsta lui (Itterbeek s-a născut la Leuven în 1934) s-ar fi blazat și ar fi depus armele, retrăgîndu-se între hotarele unui trai liniștit și sedentar. În schimb, Itterbeek a
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
interesantă și eu cred că e folositor acum să trecem la analize pe obiect. Mulțumesc călduros tov. Ion Mihăileanu pentru că într-un număr recent al Contemporanului a respins chipul absurd cum cineva a răstălmăcit articolul meu Unele probleme... precum și pentru amenitatea observațiilor pe care le face acolo unde crede a se deosebi de mine. De fapt, în aproape majoritatea cazurilor, gândesc ca tov. Mihăileanu. Totuși întâmpinările sale sunt binevenite, întrucât îmi dovedesc că niciodată nu trebuie să renunț la silința de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]