50 matches
-
personajul tragi-comic al originei complexe?... În drum spre muzeul Prado, barocul madrilen al edificiilor vechi îmi dă senzația unei apăsări estetice grele pe metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate din centru. Unul are fațada imensă de sticlă peste care curge silențios o pînză uriașă de apă prelingîndu-se peste siliciul scînteind în soarele verii... Stau sub tunelul de apă ce se îndoaie pe dedesubt, reciclîndu-se, urcînd din nou spre ultimul
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
se va aplica niciodată. Un lucru pentru mine e totuși sigur. De unde locuiesc, de câte ori mă uit pe fereastră, văd neclintită firma cât toate zilele a supermarketului de peste drum: The Best. Este fosta noastră Alimentara care, urmând cursul istoriei, s-a americanizat. În schimb, dacă ies și traversez Calea Moșilor, luând-o spre Foișor, dau peste La Fourmi, un bastion al francofoniei, probabil ultimul. Și The Best și La Fourmi gem toată ziua de lume, cumpărătorii intră și ies în valuri. Nu
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
se spunea Micul Paris și nu doar de către cei ce-i locuiau. Oraș vesel, frumușel, fără noxe, totuși în plină dezvoltare, apărat de scuturi de pădure și aerisit de o centură de lacuri recent asanate, Bucureștii creșteau pe verticală, se americanizau, precum constata eroul din Cartea nunții, Jim, al lui G. Călinescu. De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la capătul de linie a tramvaiului 16, oprind într-un pitoresc cartier străjuit de o cruce de
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
le dai țîță. Pe cînd ăsta, Costică,... Kostiká... e ca un taur: ți se și face frică de el, și ia în stăpînire femeia, așa, ca pe o capră, văcuță... încît, acest Costică, ducîndu-i-se vestea, îi spune unui doctor român americanizat și el, că negresa asta, domnule, e în stare să nască, lunar, lună de lună, nu cum a lăsat Dumnezeu să treacă nouă luni și pe urmă să aștepți fătul să iasă... Ce-i drept, pruncușorii ar ieși tuciurii și
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
Americii... Indicele de așteptare, indicele de toleranță și indicele de luciditate s-au schimbat, în mod vizibil. La alte ediții, prezența unui film ca American Beauty ar fi fost de neconceput. S-ar putea spune că nu numai Europa se americanizează, dar și America se europenizează! (e adevărat, nu pînă la a-i place, cu adevărat, Woody Allen, ne-nominalizat la premiul pentru cel mai bun regizor, pentru Slow and Lowdown, deși ar fi meritat-o cu prisosință). Cel care a
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
în Orfeu, sau mai degrabă în întruparea sa americană, nu numai pe Poetul capabil să transfigureze, prin cuvînt, geografia Americii și oamenii, de o mare diversitate, ai acelui loc. După cum ne atrage atența Harold Bloom, critic de sorginte emersoniană, Orfeul americanizat de Ralph Waldo Emerson este și "zeul-profet al discontinuității", al dezmembrării prin excelență, fiindcă odată cu momentul refacerii se manifestă din nou cu violență tendința contrară, de inovare și experiment. Apelul la înnoire făcut de Emerson este, neîndoios, și o invitație
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
Rodica Zafiu Verbele formate de la nume de state sau zone geopolitice - a (se) albaniza, a (se) bulgariza, a (se) libaniza, a (se) europeniza, a (se) americaniza etc. - precum și derivatele lor pot căpăta sensuri contextuale particulare, în genere negative. Sensul primar, de dicționar, al verbelor formate de la un nume etnic poate fi cel de "a impune o limbă, o cultură: a asimila" (în construcția tranzitivă) - sau - din
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fascinant, și trebi foarte personale. Ea a ajuns în America la 17 ani după ce aventurierul său tată fugise din țara noastră, România comunistă, și a reușit să își recupereze familia. Maria a apucat să se românizeze destul și să se americanizeze tot pe atâta. Dacă mai adăugăm ingredientul slav al mamei sale rusoaice și îi privim profilul blond și ochii verzi, de personaj de roman rusesc, avem imaginea acestei femei care a știut să decanteze genele, neamurile și mediul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești? Ce leagă nevrozele nordice și exuberanța italiană? Și ce-a mai rămas "european", după ce unii (în Est) ne-am "asiatizat", până la un punct, iar alții (în Vest) s-au "americanizat"? Unde mai poate fi găsită Europa între aceste "dezeuropenizări"? Se pare că în casa din Olanda unde a trăit în 1624 Descartes este acum un ospiciu. Dacă este așa, înseamnă că acea clădire e cea mai europeană dintre clădirile Europei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Norman. Vera a rămas cu Barry Self. Îmi plăcea de cei doi veri ai mei, Nick și Julie, care erau mai mici ca mine. Nick și Julie se plăceau și ei unul pe celălalt - erau mai tineri și s-au americanizat într-un fel care mie nu mi-a izbutit niciodată. În general, preferau să nu mă aibă în preajmă, cu excepția cazurilor când erau amenințați de ceva și eu mă băteam să-i apăr. Erau mai mici, lucru de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cinci, talia subțire, sânii mici și un gât lung, ca de lebădă, care Îi susținea chipul drăguț, În formă de inimioară. Dacă Sourmelina fusese Întotdeauna genul european de americancă, un fel de Marlene Dietrich, atunci Tessie era fiica pe deplin americanizată pe care ar fi putut-o avea Dietrich. Caracterisiticile sale originare, chiar ținând cont de trăsăturile zonei, mergeau doar până la micuța strungăreață și nasul cârn. Adesea trăsăturile sar peste o generație. Eu am mult mai mult din tipicul grecesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și uneori, ba nu, adeseori întindeam mâna unul după altul, ne pipăiam cercetător. Pe urmă, situația s-a ameliorat din nou. Cu engleza mea de școală, de care mă foloseam fără ezitare ori de câte ori se oferea vreo ocazie, ca s-o americanizez, am fost repartizat într-o grupă de lucru care trebuia să se ocupe de spălatul vaselor în perimetrul cazărmilor, într-o bucătărie de campanie a US Air Force. Tot în sarcina noastră cădeau și curățatul cartofilor, al morcovilor. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mare. Aveam să aflu mai târziu că cel mare era fiul soției lui Vinner; văzându-i însă pe cei doi copii, am avut impresia că vin dintr-o epocă încheiată și că, de atunci, fugarul avusese timp să se americanizeze și să întemeieze familia asta, care avea cel puțin opt ani vechime... Atunci un bărbat, care se ivi pe veranda casei, chemă copiii. Am ridicat privirea și, reușind să domin în câteva secunde uluirea pricinuită de neverosimilitatea acelui chip sub
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel încât, la un deceniu după încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru care contează persoana, nu grupul, erau mai greu de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la începutul veacului au înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la începutul veacului au înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar în același timp au știut să păstreze acele trăsături esențiale care îi defineau și le dădeau o identitate unică”. Andrei Popovici, la rândul său, scria în 1937 că „după război s-a produs o schimbare în atitudinea emigrantului român
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
suvlaki-ul, gulașul... Într-o zi am avut senzația năucitoare că dacă Europa s-ar scufunda în adîncuri asemenea Atlantidei, nici o fărîmă din comorile sale culturale nu s-ar pierde. Mai mult, America se europenizează în același ritm în care se americanizează Europa, și este de așteptat ca diferența dintre ele să se estompeze progresiv. Ce rămîne așadar propriu-zis european? Ne rămîn firește culturile etnice, provinciale, naționale, cu extrema lor varietate și densitate de experiențe istorice acumulate sub formă de peisaje, sate
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel Încît, la un deceniu după Încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru care contează persoana, nu grupul, erau mai greu de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la Începutul veacului au Înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la Începutul veacului au Înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar În același timp au știut să păstreze acele trăsături esențiale care Îi defineau și le dădeau o identitate unică”. Andrei Popovici, la rîndul său, scria În 1937 că „după război s-a produs o schimbare În atitudinea emigrantului român
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
institutul îi aparține și, ca atare, îl conduce după bunul său plac. De aceea situația asistentului este adesea la fel de precară ca a oricărei ființe "proletaroide" sau a asistentului din universitățile americane. Viața universitară germană, ca și întreaga noastră viață, se americanizează în multe privințe. Sînt convins că această evoluție va cuprinde în continuare și alte discipline, în care, așa cum e cazul și în domeniul meu, muncitorul este proprietarul mijloacelor de muncă (în esență: al bibliotecii sale), așa cum erau meșteșugarii de altă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nici în Stalin, nici în Dumnezeu", ajunge în sfârșit să creadă "în ea", "în el", "în iubire". Cât despre Nadia, care nici nu voia s-audă de "americănisme", ca de pildă Coca-Cola, o "otravă", sau țigările Lucky Strike, aceasta se americanizează și se îmburghezește. Tânăra, care o idolatriza cu toată ființa ei pe Scarlett O'Hara a cărei poză și-o prinsese în pioneze deasupra patului, alături de cea a lui Stalin și o admira pe Rita Hayworth în Gilda, își asumă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
produs în coloniile ei antileze și rafinat în metropolă. Ea cumpără din Europa de Nord in, cînepă, fier, gudron, lemn și își procură din Asia țesături de bumbac, porțelanuri și mirodenii aduse de navele Companiei Indiilor. Dar mai ales, comerțul francez se americanizează din ce în ce mai mult, fie indirect, datorită exporturilor către Spania din care o mare parte este reexportată către America spaniolă, fie mai ales direct datorită exploatării nu a Canadei, care prezintă puțin interes în afară de blănuri și pe care o pierde din 1760
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
economice prin care au trecut. Unele au ales să trăiască o viață dublă, ca persoane independente și egale la locul de muncă, în timp ce își asumau un rol inferior față de soțul lor, acasă. Cele mai mult se consideră mai progresiste și americanizate față de omoloagele lor rămase în India, dar mai puțin independente decât colegele lor născute în SUA. În capitolul 7, Urvashi Soni-Sinhaxe "Soni-Sinha, Urvashi" trece în revistă literatura asupra feminizării muncii remunerate în industriile exportatoare, înainte de a ne relata studiul pe
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dilema veche, 18-24 martie 2005 Lumea făgăduinței Nu am să scriu cu pretenții de obiectivitate despre ceea ce noi numim „America” fiindcă, asemenea multor români, America este și a mea sau, dacă vreți, fac parte dintre aceia care își doresc să „americanizeze” România, atâta cât le stă în putință, pe aria lor de influență. În același timp, ca în multe alte împrejurări, mă simt puțin stingherită. Scriu și scriem în 22, pentru un public deschis acestui gen de simpatii. Mulți dintre cei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]