57 matches
-
pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau uraniul. Intensitatea emisiei alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de iradiere pentru cei care manipulează elementul. Masa critică pentru americiul 241 este de aproximativ 60 kg, deci considerabil mai mare decât cea a izotopilor de plutoniu sau de uraniu
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de iradiere pentru cei care manipulează elementul. Masa critică pentru americiul 241 este de aproximativ 60 kg, deci considerabil mai mare decât cea a izotopilor de plutoniu sau de uraniu, astfel încât este puțin probabilă folosirea sa pentru realizarea de arme atomice. Sunt cunoscuți 18 radioizotopi ai americiului, cu greutăți atomice de la
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
elementul. Masa critică pentru americiul 241 este de aproximativ 60 kg, deci considerabil mai mare decât cea a izotopilor de plutoniu sau de uraniu, astfel încât este puțin probabilă folosirea sa pentru realizarea de arme atomice. Sunt cunoscuți 18 radioizotopi ai americiului, cu greutăți atomice de la 231,046 unități (Am) până la 249,078 unități (Am). Cei mai stabili sunt Am cu un timp de înjumătățire de 7370 ani și Am cu un timp de înjumătățire de 432,2 ani, toți ceilalți izotopi
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
ceilalți izotopi având timpi de înjumătățire mai scurți de 51 de ore, iar majoritatea chiar mai scurți de 100 de minute. De asemenea, elementul are 8 metastări, cea mai stabilă fiind Am (cu un timp de înjumătățire de 141 ani). Americiul poate fi produs în cantități de câteva kilograme, având și unele aplicații practice. Astfel, o mică (0,2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
asemenea, elementul are 8 metastări, cea mai stabilă fiind Am (cu un timp de înjumătățire de 141 ani). Americiul poate fi produs în cantități de câteva kilograme, având și unele aplicații practice. Astfel, o mică (0,2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
Americiul poate fi produs în cantități de câteva kilograme, având și unele aplicații practice. Astfel, o mică (0,2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu, acesta este eliminat în câteva zile și
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu, acesta este eliminat în câteva zile și doar 0,05% este absorbit în sânge. Din această cantitate 45% se duce către ficat
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu, acesta este eliminat în câteva zile și doar 0,05% este absorbit în sânge. Din această cantitate 45% se duce către ficat și 45% către oase, iar restul de 10% se elimină. Doza din ficat poate varia de la individ la
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
05% este absorbit în sânge. Din această cantitate 45% se duce către ficat și 45% către oase, iar restul de 10% se elimină. Doza din ficat poate varia de la individ la individ și în funcție de vârstă și doza absorbită. În oase, americiul se depozitează, la început, în zona corticală și trabeculară, ca mai apoi în tot osul. Perioada bioliogică de înjumătățire a Am este de 50 de ani în oase și de 20 de ani în ficat, însă în gonade (testicule și
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
depozitează, la început, în zona corticală și trabeculară, ca mai apoi în tot osul. Perioada bioliogică de înjumătățire a Am este de 50 de ani în oase și de 20 de ani în ficat, însă în gonade (testicule și ovare) americiul rămâne permanent; în toate aceste organe, americiul favorizează apariția celulelor canceroase, datorită puternicei sale radioactivități.
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
trabeculară, ca mai apoi în tot osul. Perioada bioliogică de înjumătățire a Am este de 50 de ani în oase și de 20 de ani în ficat, însă în gonade (testicule și ovare) americiul rămâne permanent; în toate aceste organe, americiul favorizează apariția celulelor canceroase, datorită puternicei sale radioactivități.
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
numit după orașul Berkeley, din California, locul unde se află "University of California Radiation Laboratory" și unde acesta a fost descoperit în luna decembrie a anului 1949. l a fost a cincilea element transuranian descoperit, după neptuniu, plutoniu, curiu și americiu. Cel mai răspândit izotop al berkeliului, berkeliu-249, este sintetizat în cantități infime în reactoare nucleare, cum sunt cele de la "Oak Ridge National Laboratory" din Tennessee, SUA sau "Research Institute of Atomic Reactors" din Dimitrovgrad, Rusia. Producția celui de-al doilea
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
în luna decembrie a anului 1949 de trioul de savanți Glenn T. Seaborg, Albert Ghiorso și Stanley Gerald Thompson. Aceștia au folosit un ciclotron de 60 de inch la "University of California" din Berkeley. Similar cu descoperirea aproape simultană a americiului (elementul 95) și a curiului (elementul 96) din 1944, noile elemente berkeliu și californiu (elementul 98) au fost produse între anii 1949 și 1950. Numele ales pentru berkeliu a urmat tradiția anterioară a "grupului Californian" de a găsi o analogie
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
98) au fost produse între anii 1949 și 1950. Numele ales pentru berkeliu a urmat tradiția anterioară a "grupului Californian" de a găsi o analogie între noul actinid descoperit și lantanidul poziționat deasupra în Tabelul periodic al elementelor. În prealabil, americiul a fost denumit după numele unui continent ca și analogul său, europiul, iar curiul a fost denumit astfel în onoarea savanților Marie și Pierre Curie, ca și gadoliniul, denumit în onoarea celui care a cercetat câteva pământuri rare, anume Johan
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
mmc", parametrii structurii fiind de 341 pm și 1107 pm. Cristalele de berkeliu au o structură dublă alcătuită Cei mai dificili pași din procesul de sinteză al berkeliului au fost separarea de produsul final și producția în cantități suficiente a americiului pentru materialul-obiectiv. În prima fază,o soluție de azotat de americiu (Am) era acoperită cu o folie de platină, iar soluția era supusă evaporării. Reziduul obținut era supus unei recoaceri, în urma căruia rezulta dioxid de americiu (AmO). Acest produs era
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de berkeliu au o structură dublă alcătuită Cei mai dificili pași din procesul de sinteză al berkeliului au fost separarea de produsul final și producția în cantități suficiente a americiului pentru materialul-obiectiv. În prima fază,o soluție de azotat de americiu (Am) era acoperită cu o folie de platină, iar soluția era supusă evaporării. Reziduul obținut era supus unei recoaceri, în urma căruia rezulta dioxid de americiu (AmO). Acest produs era iradiat cu particule alfa 35 MeV timp de 6 ore, în
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
în cantități suficiente a americiului pentru materialul-obiectiv. În prima fază,o soluție de azotat de americiu (Am) era acoperită cu o folie de platină, iar soluția era supusă evaporării. Reziduul obținut era supus unei recoaceri, în urma căruia rezulta dioxid de americiu (AmO). Acest produs era iradiat cu particule alfa 35 MeV timp de 6 ore, în ciclotronul de 60 de inch de la "Lawrence Radiation Laboratory, University of California, Berkeley ". Reacția (α,2n) indusă prin iradiere a generat izotopul Bk și alți
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
După iradiere, stratul solid a fost dizolvat în acid azotic și, în combinație cu o soluție concentrată de amoniac , a precipitat sub formă de hidroxid. Produsul a fost centrifugat și redizolvat în acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat de americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură de amoniu și sulfat de amoniu și a fost încălzită pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat a fost precipitat în fluorură de americiu
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]