57 matches
-
acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat de americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură de amoniu și sulfat de amoniu și a fost încălzită pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat a fost precipitat în fluorură de americiu (III) (AmF) prin adiția unei mici cantități de acid fluorhidric. În urma acestui pas a fost obținut un amestec de curiu și elementul 97 (berkeliu) în formă de trifluoruri. Substanțele din amestec au
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură de amoniu și sulfat de amoniu și a fost încălzită pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat a fost precipitat în fluorură de americiu (III) (AmF) prin adiția unei mici cantități de acid fluorhidric. În urma acestui pas a fost obținut un amestec de curiu și elementul 97 (berkeliu) în formă de trifluoruri. Substanțele din amestec au devenit hidroxizi prin adăugarea unei cantități de hidroxid
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
într-un reactor nuclear . S-a obținut astfel Pu și apoi Pu, care s-a dezintegrat în Am prin dezintegrare beta. Seaborg a obținut brevetul de invenție SUA nr. 3156523 pentru "Elementul 95 și metoda de producere a acestuia". Descoperitorii americiului au ales un mijloc neconvențional de anunțare a reușitei lor: în timpul unui spectacol de radio american pentru copii, numit Quiz Kids, emis la data de 11 noiembrie 1945. Omul de stiință invitat era un chimist de 33 de ani, pe
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
emis la data de 11 noiembrie 1945. Omul de stiință invitat era un chimist de 33 de ani, pe nume Glenn T. Seaborg, care lucrase la un program atomic strict secret de a produce două noi elemente chimice, curiumul și americiul. Americiul a ieșit la iveală ca o parte a proiectului Alianței de dezvoltare a armelor nucleare, așa că descoperirea acestuia a fost secretizată până la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial. Existența sa a fost anunțată cu câteva zile după emisie
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
la data de 11 noiembrie 1945. Omul de stiință invitat era un chimist de 33 de ani, pe nume Glenn T. Seaborg, care lucrase la un program atomic strict secret de a produce două noi elemente chimice, curiumul și americiul. Americiul a ieșit la iveală ca o parte a proiectului Alianței de dezvoltare a armelor nucleare, așa că descoperirea acestuia a fost secretizată până la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial. Existența sa a fost anunțată cu câteva zile după emisie, iar
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
a proiectului Alianței de dezvoltare a armelor nucleare, așa că descoperirea acestuia a fost secretizată până la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial. Existența sa a fost anunțată cu câteva zile după emisie, iar în anul următor Seaborg propune numele de "Americiu", după continentul unde a fost produs. Americiul pur este alb-argintiu, lucius, dar în aer uscat, la temperatura camerei, se întunecă și își pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
nucleare, așa că descoperirea acestuia a fost secretizată până la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial. Existența sa a fost anunțată cu câteva zile după emisie, iar în anul următor Seaborg propune numele de "Americiu", după continentul unde a fost produs. Americiul pur este alb-argintiu, lucius, dar în aer uscat, la temperatura camerei, se întunecă și își pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau uraniul. Intensitatea emisiei alfa a americiului 241
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
anul următor Seaborg propune numele de "Americiu", după continentul unde a fost produs. Americiul pur este alb-argintiu, lucius, dar în aer uscat, la temperatura camerei, se întunecă și își pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau uraniul. Intensitatea emisiei alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
produs. Americiul pur este alb-argintiu, lucius, dar în aer uscat, la temperatura camerei, se întunecă și își pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau uraniul. Intensitatea emisiei alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de iradiere pentru cei care manipulează elementul. Masa critică pentru americiul 241 este
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau uraniul. Intensitatea emisiei alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de iradiere pentru cei care manipulează elementul. Masa critică pentru americiul 241 este de aproximativ 60 kg, deci considerabil mai mare decât cea a izotopilor de plutoniu sau de uraniu
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de iradiere pentru cei care manipulează elementul. Masa critică pentru americiul 241 este de aproximativ 60 kg, deci considerabil mai mare decât cea a izotopilor de plutoniu sau de uraniu, astfel încât este puțin probabilă folosirea sa pentru realizarea de arme atomice. Sunt cunoscuți 18 radioizotopi ai americiului, cu greutăți atomice de la
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
elementul. Masa critică pentru americiul 241 este de aproximativ 60 kg, deci considerabil mai mare decât cea a izotopilor de plutoniu sau de uraniu, astfel încât este puțin probabilă folosirea sa pentru realizarea de arme atomice. Sunt cunoscuți 18 radioizotopi ai americiului, cu greutăți atomice de la 231,046 unități (Am) până la 249,078 unități (Am). Cei mai stabili sunt Am cu un timp de înjumătățire de 7370 ani și Am cu un timp de înjumătățire de 432,2 ani, toți ceilalți izotopi
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
ceilalți izotopi având timpi de înjumătățire mai scurți de 51 de ore, iar majoritatea chiar mai scurți de 100 de minute. De asemenea, elementul are 8 metastări, cea mai stabilă fiind Am (cu un timp de înjumătățire de 141 ani). Americiul poate fi produs în cantități de câteva kilograme, având și unele aplicații practice. Astfel, o mică (0,2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
asemenea, elementul are 8 metastări, cea mai stabilă fiind Am (cu un timp de înjumătățire de 141 ani). Americiul poate fi produs în cantități de câteva kilograme, având și unele aplicații practice. Astfel, o mică (0,2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
Americiul poate fi produs în cantități de câteva kilograme, având și unele aplicații practice. Astfel, o mică (0,2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu. Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile. Americiul nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
nu are implicare biologică, deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
deoarece este un metal greu și artificial. S-a încercat utilizarea unor bacterii pentru a strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu, acesta este eliminat în câteva zile și
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu, acesta este eliminat în câteva zile și doar 0,05% este absorbit în sânge. Din această cantitate 45% se duce către ficat
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu, acesta este eliminat în câteva zile și doar 0,05% este absorbit în sânge. Din această cantitate 45% se duce către ficat și 45% către oase, iar restul de 10% se elimină. Doza din ficat poate varia de la individ la
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
05% este absorbit în sânge. Din această cantitate 45% se duce către ficat și 45% către oase, iar restul de 10% se elimină. Doza din ficat poate varia de la individ la individ și în funcție de vârstă și doza absorbită. În oase, americiul se depozitează, la început, în zona corticală și trabeculară, ca mai apoi în tot osul. Perioada bioliogică de înjumătățire a Am este de 50 de ani în oase și de 20 de ani în ficat, însă în gonade (testicule și
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]