5,855 matches
-
nu prea buni de unele state europene, declara: Nu este o situație gravă, ci o problemă de consultare, în care trebuie să vedem cea mai bună soluție de a împăca și capra și varza". în particular, la o șuetă cu amicii domniei sale, domnul Adrian Năstase poate face un astfel de comentariu, dar ca prim-ministru (și în public), în niciun caz. Este de-a dreptul jignitor să spui că europenii sunt capra, iar americanii, varza, sau invers, întrucât nu precizează. Glumă
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
Ursachi/ și renunță odată la obișnuință vicleana a poeziei./ Tu care în adolescență/ ai vrut să te faci oier, apoi/ funcționar la "Piscicola", tu care ți-ai amăgit/ insomniile cu sanskrita, cu Schlegel, cu Bopp, pentru ce/ persecuți tipografii, zețarii, amicii, oamenii cei/ cumsecade (criticii literări nu conteaza - șunt mult prea/ șireți ca să citească vreodată ceva). Iată din nou/ ai mai scris un poem, te-ai mai tras încă o dată pe/ sfoară, mai bine/ te-ai face copac, boiler electric sau
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
În afară de faptul că tânărul căuta niște leacuri pentru răniții de pe front nu putuse afla nimic altceva. Și pentru că-l pasionase cândva spițeria Începu să-i aducă el Însuși toate pietrele găsite de el și prietenii lui. Într-o zi, un amic Îi adusese preotului o piatră ciudată. Destul de sfărâmicioasă cu tot felul de dungi prin ea, o piatră cum nu mai avusese prietenul lor până atunci. Adrian luă piatra În mână și două zile nu mai ieși din camera lui. A
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
au devenit categorii importante și în critica literară românească. Oricine îl iubește pe Caragiale e tentat să fie îngăduitor cu critica de cafenea, gestată în micile localuri pline de larmă, unde fiecare nou-venit este sau devine în scurt timp un amic. întîlnirile monotone se fac brusc palpitante cînd sînt colorate de bîrfă. Seri cu prietenia atît de subțiată încît se deșiră sînt salvate de critica groasă. Conversația literaților la o bere (două, trei) nu duce lipsă de subiecte: fiecare nume de
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
lipsă de subiecte: fiecare nume de scriitor vechi sau nou este tocat mărunt, e transformat într-un caz și sfîrșește în mizerie. S-ar putea scrie un nou dicționar al ideilor primite de-a gata cu ceea ce se vehiculează între amici despre scriitorii noștri vii sau morți, mari sau mici. Dacă aperi pe cineva ești privit ca un trouble-fête și, dimpotrivă, cîștigi bunăvoința auditoriului strecurînd, la momentul cuvenit, o replică veninoasă între replicile ironice ale comesenilor. încetul cu încetul obiceiul se
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
doar lansau idei: surzenia a fost un handicap care a lucrat în favoarea lui). Orice cîrciumă sau cafenea postcomunistă e ridicată azi la rang de Capșa și orice criticastru crede că îl are pe Arghezi în el cînd se desparte de amici și se apucă de scris. Conversația de cafenea devine text critic astfel încît, citind o recenzie, de pildă, nu prea recunoști cartea despre care se scrie, ci recunoști opinia, îi știi sursa și poți anticipa judecata de valoare. Singurul care
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
și mai grele meserii din cîte s-au inventat - cu o lejeră bîrfă de cafenea uită că non idem est si duo dicunt idem și că, dacă repeți o părere a cuiva care stîrnește hohote aprobatoare la o bere între amici, te poți face de rîs în afara cercului cu pricina. Jurămîntul tiparului are condiții mai dure decît cel de martor la tribunal. într-o scrisoare din 1928 adresată lui Lovinescu (repusă în circulație de Gabriela Omăt în Agende), Mihail Sebastian acuză
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
printre capriciile proprii și ale altora. Instituționalizarea urechii ar trebui trecută în istoriile literare. Prioritatea urechii care ascultă față de ochii care citesc nu ține de generație, ci de înclinație, nu ține de o grupare (revistă) literară, ci de grupuscule de amici, nu e tutelată de un critic, ci de o firmă de local public, nu are legătură cu studiile, cu arta literară, ci cu arta de a prinde din zbor. Este, cred, principalul pericol din publicistica noastră de azi. Se citește
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
început eram o convinsă - ei bine, ei nu m-au iubit. Dar totuși eu am fost liberă, liberă în comportări, cu prietenii, chefuri, poezii umoristice la adresa cui nu trebuie, pe care le citeam în cercul de prieteni de ziua mea, amici dintre care cel puțin cinci trebuie să fi fost de la Securitate sau în contact cu Securitatea. Dar nu-mi păsa. De aceea am asociat libertatea mea cu iresponsabilitatea. R.B.: Mi-ați dat de fapt răspunsul pe care-l așteptam la
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ca aruncare în vâlvătaia necruțătoare a unei patimi general omenești care anulează persoana și personalitatea, pentru a face din el o simplă victimă - între altele, celebre și multe - ale zeului Amor. Căci acum, nu mai e vorba despre Amorul, un amic supus amândurora, de zglobiul și ușuraticul Cupidon, cel ce inspiră hedonismul superficial al unui Cătălin oarecare, ci de pasiunea devastatoare pe care o încearcă numai un Hyperion, dispus să-și cedeze nemurirea pentru o clipă de iubire omenească. Sfârșitul acestui
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
în oricare dintre accepțiile lui, de la început pînă la sfîrșit, un spectacol. Filmul fără public este film de familie. Se face, în general, cu o cameră video sau cu un aparat de filmat de opt milimetri și se proiectează pentru amici și rude. Eu încerc să fac spectacol de bună calitate, fiind convins că spectacolul de bună calitate are o oarecare tangență, mai mică sau mai mare, cu ceea ce în mod pompos numim artă. Cît de greu v-a fost să
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
îl lua peste picior pe fostul suveran, numindu-l cetățeanul de Hohenzollern, întocmai cum Robespierre pe nefericitul Capet! Și alte, vai, nu puține episoade de tristă, identică factură - să-i zic sud-est europeană? A socoti cu două măsuri, una pentru amici (oamenii tribului, cum spun niște subțiri intelectuali), și o alta pentru neprieteni, ce altceva reprezintă decât extremism? Ca unul care mă cunosc destul de bine știu că prima mea pornire este totdeauna instinctivă, cea de a doua de onorabilă raționalitate, de
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
filosofului: mai e nevoie să spun ce iese de aici? Toate acestea fac din respectiva bijuterie un gablonț veritabil", constată sarcastic dl. Vartic. Mes amis sont M.A.I. Butada, în franceză, care circula la noi în timpul lui Ceaușescu (cu înțelesul: amicii mei aparțin Ministerului de Interne) își găsește o confirmare excepțională în același număr din Apostroful clujean în care dna Dorli Blaga face cunoscute primele surprize oferite de dosarul de securitate al soțului ei, profesorul Tudor Bugnariu. CNSAS i-a pus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
loc în fața nemernicilor, pieriți de stupoare... "Iară boierii muntenești, dacă l-au văzut, numai ce-au încremenit." Sunt dați cu toții pe mâna lui Gligorie-vodă. Singurul care scapă este Șerban-vodă viitorul. Dând să intre și el la Vizir, că întârziase, un amic îi suflă la iuțeală - Gligorie e la Vizir, șterge-o, că te-nhață! Ajuns la București, Gligorie bate, pune la cazne opoziția, o închide și pe doamna lui Șerban Cantacuzino și pe toți frații săi...
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
de pe acea scrisoare. Nu cred că a șters-o Dan Oprescu. Lista aceea în forma ei finală, care a fost difuzată la "Europa liberă", a fost o porcărie fără margini, din punctul meu de vedere. O porcărie coordonată de doi amici ai mei. Unul care mi-a cerut semnătura, iar altul care a șters-o, după ce lista inițială a circulat "prin tîrg" și a ajuns și pe mesele operative ale Securității. Încît, de pe urma acestei semnături, m-am ales cu toate ponoasele
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranță”. Eminescu o prezentă pe stradă amicilor lui drept logodnica sa. Cercul „Junimea” s-a opus ostentativ. Maiorescu afirma că „nu merită această cinste”, deoarece ar fi o „ușuratică”. Pe deasupra este „o femeie fără avere”. Probabil Maiorescu nu i-a putut ierta Veronicăi faptul că la 14
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Corespondența nu mai știu cărui număr acest răspuns: "D-lui Dadu, Loco. Mai încercați, evitați epitetele de prisos". Acest Dadu, (dacă nu cumva ați și înțeles din povața, prost urmată, ce mi se dădea acum douăzeci de ani), sunt eu, amicul și colaboratorul dvs. "Iată-l pe Teodor Vârgolici antrenat în acțiunea de depistare, adevărată provocare a scriitorului, notând cu evidentă satisfacție: " Cercetând paginile revistei, am descoperit, într-adevăr, acest răspuns, întocmai, în numărul din 20 martie 1894." În numărul din
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
puritate a versificației, un nou val te inunda și nu te mai lăsa să scapi de șuvoiul subtextului plin de semnificații. Una dintre creațiile cele mai recitate la Maiak era Manifestul uman al lui Galanskov. Îl recita chiar autorul sau amicii noștri, actorii. Până în clipa de față nu-mi dau seama, dacă acestea erau cu adevărat versuri bune, deoarece erau prea profund legate de amintirea noastră despre acele timpuri. Noi receptam Manifestul uman ca pe o simfonie a răzmeriței, ca pe
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
modei și să ne mândrim de vița din care ne tragem". Semnificativ este că apelul lui Petre Ispirescu a avut ecou, o serie de publicații raliindu-se la punctul său de vedere: Evenimentul (Iași), Telegraful român, Revista literară (Literatorul), Familia, Amicul poporului. Calendar, Țara nouă, Orientul român. Telegraful român crede că obiceiul a fost adus în țara noastră de către Zinca Goleasca, în vreme ce Vestitorul românesc propune ca aducătoare a bradului de Crăciun pe Maria Bibescu, în anul 1848. Telegraful român combate "extravaganța
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
și Cioculescu la Dan C. Mihăilescu, Liviu Papadima și Alexandru Condeescu. în plus, cuprinde peste două sute de imagini din arhiva Muzeului Literaturii Române, 60 de minute filmate din vechi montări Caragiale, și o "galerie audio" cu fragmente din Mofturi și Amici. La realizarea sa au colaborat, ca parteneri, Academia, Ministerul Culturii și Cultelor, Comisia Națională pentru UNESCO, Muzeul Literaturii, Arhiva Națională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune și Teatrul Național. O bună parte din cuprinsul cd-romului poate fi, de altfel, consultată
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
de pe scenă, dirijînd acțiunea și story-ul ei spre spectatori, implicîndu-i emoțional în pățaniile prințului, în îngrijorările tatălui său și ale doctorilor de la palat, în misterul vrăjitoriilor care îl îndepărtează pe Tartaglia de la aleasa inimii lui, prințesa din portocală. El este amicul nostru și de aceea compătimim cu el cînd soarbe prea multă licoare bahică din damigeana bunicului și îi fuge pămîntul de sub picioare. Umorul, spiritul ludic, cheful de joacă, miracolele lumii poveștilor, a lucrurilor care sînt posibile doar pe teritoriul fantasticului
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
de fatalitate. Locuise douăzeci de ani în același apartament. Timp de douăzeci de ani arătase lumii chipul senin și privirea mândră și obosită ale unui bărbat care-și alesese drumul pentru totdeauna și ținea ca acest lucru să se știe. Amicii săi întâmplători invidiaseră totdeauna seninătatea sa de paradă și detestaseră felul lui cam brutal de a-și însuși atașamentul lor slugarnic față de năravurile dubioase ale civilizației moderne, ca să le compare cu plenitudinea jignitoare a libertății spiritului său și a încăpățânării
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact cum sunt. Când Adrian Năstase, protectorul lui Priboi, e ca și numit în fruntea echipei care va dialoga pe tema secretelor militare cu Bruxelles-ul, ce iluzii să mai nutrim? Că "amicul" brașovenilor e singurul securist din anturajul său? Că un partid cleptoman va deveni, peste noapte, o echipă de măicuțe mizericordioase, lăcrimând de mila unei populații care, din punctul de vedere al alianțelor militare, se află în secolul al douăzeci și
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact cum sunt. Când Adrian Năstase, protectorul lui Priboi, e ca și numit în fruntea echipei care va dialoga pe tema secretelor militare cu Bruxelles-ul, ce iluzii să mai nutrim? Că "amicul" brașovenilor e singurul securist din anturajul său? Că un partid cleptoman va deveni, peste noapte, o echipă de măicuțe mizericordioase, lăcrimând de mila unei populații care, din punctul de vedere al alianțelor militare, se află în secolul al douăzeci și
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
sale cu mediul de origine). Treptat, se încheagă un portret foarte viu, deloc romanțat, ce ni-l apropie mult pe tânărul Tzara, cel din epoca elvețiană, a zgomotoaselor Manifeste Dada. El propune imaginea, mereu susținută de documente - amintiri ale primilor amici de la Cabaretul Voltaire, corespondență, mărturisiri abia travestite în "romanul" fragmentar al lui Tzara din 1923, Faites vos jeux, interviuri, - a unui personaj destul de aparte: ajuns la Zürich pentru studii de Filosofie (Marcel Iancu se afla deja acolo, student, dar câștigându
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]