50 matches
-
diverși poluanți determină reflexul de tuse și bronhoconstricție printr-un astfel de mecanism, eliberator de acetilcolină de la nivelul fibrelor eferente vagale. La realizarea reflexului de tuse participă și receptorii J juxtacapilari de la nivelul interstițiului alveolar inervat de fibrele nervoase vagale amielinice de tip C. b) Reglarea umorală a bronhomotricității Reglarea umorală a bronhomotricității este, ca și cea nervoasă, sub influența a două categorii de factori, bronhoconstrictori și bronhodilatatori. Dintre factorii umorali bronhodilatatori fac parte în primul rând catecolaminele circulante. În timp ce noradrenalina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de independență față de componenta extrinsecă vago-simpatică deoarece secționarea vagilor nu suprimă motilitatea tubului digestiv. Rețeaua polineuronală enterică este formată din mici neuroni motori, senzitivi și interneuroni sub formă de plexuri viscerale situate în pereții întregului tub digestiv. Conectați prin filete amielinice de tip C secundare și terțiare distribuite sub formă de plexuri ganglionare la efectorii musculari și glandulari locali, acești neuroni sunt dispuși atât între stratul muscular longitudinal și circular în cazul plexului mienteric (Auerbach), cât și în teritoriul submucos în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și sindroame paraneoplazice. Biopsia cutanată este o procedură minim invazivă prin care se prelevează probe de piele din zonele afectate. Specimenele sunt imunomarcate folosind un anticorp pentru proteina 9,5 care este un marker panaxonal. Numărul de fibre mici, atât amielinice cât și mielinice, este apreciat la microscop și apoi comparativ cu normativele publicate. Eficiența diagnostică a biopsiei cutanate este de 88%. Testarea cantitativă a reflexului de axon sudomotor (QSART) este un test de răspuns la acetilcolină. Se plasează electrozi saturați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
membrele inferioare, ulcerații perforante cronice ale picioarelor, cu destrucții ale osului subiacent. Simptomatologia apare la sfârșitul copilăriei sau la începutul adolescenței, și este progresivă. Se însoțește de surditate neurogenă și atrofia musculaturii peroniere. Histopatologie: apare o pierdere marcată de axoni amielinici la nivelul rădăcinii posterioare. Boala Charcot-Marie-Tooth (HSAN1C), cunoscută și sub numele de neuropatie senzorimotorie ereditară sau atrofie musculară peronieră, este o afecțiune autozomal-dominantă caracterizată prin atrofie musculară și hipoestezie. La ora actuală nu există tratament, fiind una dintre cele mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
infecției, apar ulcerații deschise, asociate cu pierderea sensibilității, ceea ce duce la neglijarea leziunilor. Autoamputația falangelor distale și degenerescența neuropatică a articulațiilor sunt, de asemenea, semne frecvent întâlnite. Biopsia nervoasă arată pierderea totală a fibrelor mielinizate și reducerea numărului de fibre amielinice. HSAN 3 Sindromul Riley-Day (Disautonomia Familială) Este un sindrom autozomal-recesiv produs de o mutație a genei IKBKAP de pe cromozomul 9, cel mai frecvent la evreii ashkenazi. Se moștenește în manieră autozomal-recesivă. Mutația produce o cantitate scăzută a proteinei IKAP (Inhibitor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
NERVOASE PERIFERICE Leziunile traumatice ale nervilor periferici, puține ca număr, prezintă un interes deosebit datorită repercusiunilor funcționale pe care le determină în organism. Ele reprezintă aproximativ 1-25% din totalul leziunilor traumatice (Arseni și colaboratorii). Structura nervului: Fibra nervoasă mielinică sau amielinică este reprezentată de expansiunea protoplasmatică - axon sau dendrită - care se reunesc în interiorul nervului sub formă de fascicul corespunzător grupelor musculare și teritoriilor cutanate dintr-un segment anumit. Fibrele nervoase ale aceluiași fascicul sunt separate una de alta printr-un țesut
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
indică o extraordinară paletă de leziuni nervoase, înregistrate în toate categoriile de nervi, în ganglionii paravertebrali și chiar în encefal (42). Cele mai caracteristice modificări întâlnite la pacienții diabetici ar putea fi enumerate astfel (42, 62):scăderea densității fibrelor nervoase amielinice (fibrele subțiri), precum și aspecte de degenerescenta walleriană a acestora. Leziunile sunt mai pronunțate în periferie și progresează către centru (de tip “dying back”) (fig. 3);de-a lungul unui nerv apar procese de demielinizare segmentara cu extensie mai mare sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
schiță de capsulă peri-insulară. Aceste celule ar putea juca un rol semnificativ în asigurarea nutriției în țesutul insular. Inervația vegetativă (simpatică și parasimpatică) a insulei Langerhans este bogată, atât celulară cât și vasculară. Inervația celulară se referă la fibrele nervoase amielinice simpatice și parasimpatice, aflate în raport strâns cu celulele insulei. Ele reprezintă substratul anatomic al reglării nervoase a secreției hormonale pancreatice. Terminațiile nervoase amielinice se găsesc la nivelul membranelor plasmatice ale celulelor secretorii. Fibrele SNV au efect direct asupra secreției
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
insulei Langerhans este bogată, atât celulară cât și vasculară. Inervația celulară se referă la fibrele nervoase amielinice simpatice și parasimpatice, aflate în raport strâns cu celulele insulei. Ele reprezintă substratul anatomic al reglării nervoase a secreției hormonale pancreatice. Terminațiile nervoase amielinice se găsesc la nivelul membranelor plasmatice ale celulelor secretorii. Fibrele SNV au efect direct asupra secreției de hormoni pancreatici, astfel: Parasimpaticul, prin stimularea terminațiilor colinergice, determină creșterea secreției de insulină și glucagon; Simpaticul, prin stimularea terminațiilor adrenergice, inhibă secreția insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
30% față de starea bazală exprimă refacerea stocurilor energetice locale. Stimularea nervoasă crește consumul de oxigen față de condiția de repaus, aceasta din urmă fiind apreciată la 0,2 ml/g/h, corespunzând unei energii de 1 Kcal/g/h. Metabolismul nervilor amielinici este mai intens, atât în condiții de repaus, cât și în condiții de stimulare, comparativ cu cel al nervilor mielinizați. Sursele de energie ale creierului În ciuda necesarului energetic mare al țesutului nervos (fig. 1) comparativ cu cel al altor țesuturi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
pot fi sensibilizați de stimuli calorici noxici, după care pot răspunde și la stimulare termică; Nociceptori Aδ mecanotermici: răspund atât la stimulare mecanică intensă cât și la căldura noxică, chiar de la prima stimulare; Nociceptori polimodali (nespecifici) C: alcătuiți din fibre amielinice, cu viteza de conducere 0,52 m/s, pot fi activați de stimuli noxici mecanici, termici și chimici; există nociceptori C cu sensibilitate restrânsă la stimuli noxici mecanici și câteodată, la rece. Nociceptori tăcuți (silent nociceptors Schaible și Schmidt): nu
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
mm2 pe cornee nu depășește 1/mm2 Terminațiile nervoase denudate au fost evidențiate și pe alte mucoase: pleură, peritoneu, meninge sau pe alte structuri: mușchi, cartilagii, periost. Toate aceste clase de receptori reprezintă structuri terminale ale fibrelor nervoase mielinice și amielinice de dimensiuni și viteze de transmitere variabile ("spectru de fibre"). O problemă foarte importantă este dacă receptorii periferici și fibrele algoconductoare au specificitate algogenă. Teoria specificității emisă de Frey Încă de acum peste 100 ani (1894) considera durerea un proces
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
nociceptori și intensitatea subiectivă a durerii, care cresc cu estimarea mărimii subiective, fie Între discriminarea intensității durerii și variabilitatea descărcării nociceptorului. Având ca plecare receptorii polimodali și unimodali, organismul este prevăzut cu o rețea deasă de fibre subțiri mielinice și amielinice, plexuri nervoase construite din terminații nervoase din categoria A delta și C, prezentă la suprafața pielii (Franchimond Lecomte, 1982 citați de Badiu, 1986). Distribuția acestor fibre este metamerică, În care segmentele organismului sunt Împărțite În felii senzitivo motorii, orizontale pe
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
fugace, bine localizată, interceptată de receptorii monomodali, transmisă prin fibrele Aδ; implică o hiperstimulare a receptorilor monomodali, mecanism fiziologic de sesizare nociceptivă a durerii considerată durere fiziologică; durerea secundară lentă, prelungită și difuză, interceptată de receptorii polimodali, transmisă de fibrele amielinice C; include leziuni tisulare, care afectează integritatea anatomică sau funcțională a receptorilor sau căilor de transmitere a durerii considerată durere neuropatică. Consecutiv acestei afectări a receptorilor sau căilor, local apar o serie de reacții farmacodinamice cum sunt: eliberarea extracelulară a
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
s-au stabilit următoarele tipuri de fibre algoconductoare (Mountcastle, 1980): fibre mielinice subțiri cu diametrul Între 2-5 µ (grupa Aδ și γ) cu viteza de conducere 4 — 30 m/sec, pentru durerea tolerabilă, relativ bine localizată (Înțepătură), durerea epicritică; fibre amielinice subțiri cu diametrul 0,4 — l,2 µ (grupa C) care conduc informația cu o viteză foarte scăzută 0,4 2 m/sec, pentru durerea intensă și difuză, secundară (delayed pain), epicritică. Acest grup ar conține fibre algoconductoare și fibre
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
tactile și a durerii cu caracter de Înțepătură (blocarea medierii prin fibrele mielinizate), În timp ce durerea secundară cu caracter de arsură și cu o perioadă de latență lungă râmâne sesizabilă, dovedind conservarea conductibilității În fibrele cele mai subțiri ale spectrului (fibre amielinice de tip C). La animale, În cazul stimulării unui nerv periferic cu ajutorul unui curent electric de intensitate progresivă, s-a observat că reflexele nociceptive — indicatorul direct al durerii — au loc numai cînd este atins pragul de excitație al fibrelor Aδ
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
indicatorul direct al durerii — au loc numai cînd este atins pragul de excitație al fibrelor Aδ , iar dacă intensitatea stimulului crește și mai mult are loc și recrutarea fibrelor C, reflexele nociceptive devenind mai intense. Stimularea exclusivă a fibrelor C amielinice la om, În condițiile blocării fibrelor mielinice, a arătat că o stimulare unică nu generează senzație, Însă dacă se sumează mai mulți stimuli (2-4/sec) apare o durere dificil de descris, localizată obișnuit la extremitatea membrului, În contrast cu tipul de durere
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
modulări. La nivelul nervilor periferici și al rădăcinilor posterioare se pare că ar exista o astfel de modulare. Astfel, stimularea fibrelor aferente mielinice cu diametru mare dintr-un nerv periferic induce În rădăcina posterioară un potențial electric negativ, În timp ce fibrele amielinice C dau naștere la un potențial pozitiv (Gybels, 1976 citat de Arseni, 1982). Alte cercetări au arătat posibilitatea existenței unei activități inhibitoare antidromice presinaptice generate de orice tip de senzație și pe orice clasă de fibre nervoase (indiferent de grosime
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
nu activează direct căile ascendente subțiri ale durerii, modulează totuși transmiterea prin releul sinaptic al cornului posterior. Neuronii intercalari inhibitori ai substanței gelatinoase primesc aferențe periferice prin fibrele mielinice groase (A α, A β) și subțiri (A δ și fibrele amielinice C), ca și de la ariile supramedulare nervoase (control central descendent) așa Încât răspunsul integrat final transmis prin celule „T" vor varia În funcție, de rata impulsurilor primite prin aceste fibre. Stimulii care parcurg și activează sistemul fibrelor groase excită neuronii T
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
acțiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei. Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120 m/s în cele mai groase, 3-14 m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5-2 m/s). Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
membranei. Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120 m/s în cele mai groase, 3-14 m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5-2 m/s). Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului. Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări. Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
mai bună. În plus, teaca de mielină este întreruptă la intervale fixe; aceste locuri se numesc "noduri" sau "strangulații Ranvier". În fibrele mielinice, impulsul se propagă saltator, de la un nod la altul (conducere saltatorie), mult mai rapid decât în fibrele amielinice (conducere continuă, din aproape în aproape). Demielinizarea axonilor este cauza unor tulburări neurologice. Dacă un axon este lezat (prin secționare, zdrobire, anoxie, subsțante toxice), apare degradarea neuronală anterogradă și retrogradă. Degradarea neuronală anterogradă se referă la degradarea porțiunii distale (adică
Axon () [Corola-website/Science/302151_a_303480]
-
sanguine și vase limfatice -conține pe toată lungimea mucoasei glande mucoase(glande esofagiene propriu zise).Acestea secretă mucus(lubrefiaza suprafață epiteliului și favorizează alunecarea bolului alimentar) și lizozimi (enzimă cu rol bactericid) -conține plexul nervos Meissner format din microganglioni, fibre amielinice simpatice și parasimpatice cu rol în reglarea secrețiilor glandular Tunica musculara-formata din fibre muscular striate în porțiunea proximala și netede în porțiunea distal. Fibrele musculare sunt dispuse în 2 straturi: intern-circular și extern-longitudinal. Între cele 2 straturi : plexul mienteric Auerbach
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
în reglarea secrețiilor glandular Tunica musculara-formata din fibre muscular striate în porțiunea proximala și netede în porțiunea distal. Fibrele musculare sunt dispuse în 2 straturi: intern-circular și extern-longitudinal. Între cele 2 straturi : plexul mienteric Auerbach(conține microganglioni vegetative și fibre amielinice simpatico și parasimpatice cu rol în reglarea peristaltismului. Tunica externă - adventice, cu excepția esofagului abdominal care este învelit de seroasa. Adventicea- strat de țesut conjunctiv lax care se continuă fără delimitare netă cu țesut conjunctiv din jur. Seroasa-strat de țesut conjunctiv
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
strat fiind sediul unor transformări importante în eczemă sau în metaplazii, și în alte numeroase afecțiuni. Celulele sunt separate prin spații înguste de cca 10 milimicroni, prin care circulă limfa interstițială nutritivă, rare celule limfocitare și se găsesc terminații nervoase amielinice. Aceste spații reunite constituie "sistemul lacunar epidermic" în care coeziunea celulară e menținută prin punți intercelulare. Citoplasma celulelor se caracterizează pe lângă formațiunile obișnuite, prin filamente dispuse în mănunchiuri, numite tonofibrile. Ele au un rol important în sinteza keratinei (precursori). Stratul
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]