31 matches
-
rupt pinionul aminului. Lama securii, nu mai subțire decît un himen de fată... Mă pregătesc să Înnebunesc, dar deocamdată mi-e bine... Arunc apă neîncepută peste cămașa de forță În numele tatălui și al fiului și al sfîntului Duh. Doar pinionul aminului este rupt, iar cămașa se brodează de la sine cu sfinți mucenici. Și spun: să zicem că deocamdată mi-e bine, să zicem că de la jumătatea acestui poem voi Înnebuni, să zicem că nu voi Îmbrăca sfînta cămașă de forță, dar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în nori de zi deodată cu zorile. Cine-o fi? Cântă cineva-n văzduh. E o pasăre? E duh? Numai el o fi, numai el: pământeanul puțintel cu trupul ca bucatele mult lăudatele, cu glasul ca seninul cu sânge ca aminul. Numai el poate fi: Hristosul păsăresc! Cel ce-n fiecare zi se-nalță o dată, biruitor fără fier, din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate satele. [1937] * SATUL MINUNILOR Ajuns-am prin pulberi și miriști unde răzbat fără sfat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pași când îl zări în genunchi, folosind ca pupitru o stâncă. Acum, pe măsură ce se apropia i se părea că aude cuvintele mai încet și mai puțin distincte ca atunci când era departe. Se opri și nu mai înaintă până nu auzi aminul de încheiere. Se apropie și privi cu atenție fața monahului. Acesta zâmbea ca și cum i-ar fi citit spătarului gândurile. Deci fusese rob, urechea stângă era despicată într-un anume fel, cum o taie turcii când robesc băieții de mici copii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meșterul vine spre mine neîncrezător, dar văzând neclintirea din ochii celui care a vorbit folosindu-se de gura mea mă aduce cu multă emoție la pieptul său, Să fie într-un ceas bun, Theo! Buzele mele ar trebui să rostească Aminul de cuviință, dar sunt pecetluite de, 29 august, sărbătoare astăzi și-am încetat de ieri, de când a bătut clopotul de vecernie lucrul în biserică, stau cu Janos afară pe prispă, el își fumează țigara și tăcutul Janos începe să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vatra de lut însemnează cuvintele și nu mai rămâne nimic de rău, acolo să pieri, acolo să răspieri, risipit în văi adânci, în râpe, risipit ca roua-n soare, lăsând pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-o făcut, și aminul cuvenit, în veci, amin, nu-și face cruce baba Zamfira, o fi făcut cu bățul pe vatră?! posibil, văd însă că ușița la sobă e întredeschisă și se-apleacă bătrâna să pună un lemn pe foc și eu voi accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chiar la înnoirea umanității? Cam ca după potopul biblic. Asta însemna să uiți necumpătarea ulterioară a lui Noe însuși și cunoscutele lui libații... Dar iată textul: Tânărul preot, cu privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]