207 matches
-
Churchill cu privire la sufragete a fost să se organizeze un referendum, dar Herbert Henry Asquith nu a fost de acord iar cererile femeilor au rămas nerezolvate până la Primul Război Mondial. În 1911, Churchill a fost transferat în oficiul Primului Lord al Amiralității, post pe care l-a deținut pe perioada Primului Război Mondial. A impulsionat trecerea mai multor reforme, incluzând dezvoltarea aviației navale (el însuși luând lecții de zbor), construirea de noi cuirasate mai mari, tancuri, și înlocuirea cărbunelui cu petrolul în Marina Regală
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
de presă în Cuba în timpul campaniei spaniole din 1895. De asemeni, a participat la campaniile militare din India, Egipt, Sudan, și la războiul burilor. A fost membru al parlamentului din 1900; ministru în diferite guverne între 1908 - 1929; lord al amiralității între 1911 - 1915; lider al partidului conservator între 1940 - 1955; prim ministru între 1940 - 1945 și 1951 - 1955. Pe lângă prestigioasa sa activitate politică, militară și statală, Winston Churchill a avut o imensă activitate literară în domeniile de memorialistică, istorie și
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
de corabii sub conducerea lui Barbarossa în scopul de a ajuta francezii în Mediterana de vest. Barbarossa a jefuit coasta orașului Napoli și ale Siciliei, înainte de a ajunge în Franța, unde la Toulon, Francis a creat centrul de comandă al amiralității navale otomane. Aceeași campanie a lui Barbarossa a avut ca efect atacul de cucerire al Nisei în 1543. În anul 1544, pacea încheiată între Francisc I și Carol Quintul au pus un final temporar al alianței dintre Franța și Imperiul
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
demonstrase și dovedise principiul avantajelor alimentelor proaspete și conservate, precum varza acră, prin călătoria sa și a echipajului său până în Hawaii și mai departe fără ca să piardă nici un om din cauza scorbutului. Pentru aceasta, i-a fost prezentată o medalie de către Amiralitatea Britanică. Deci Marina era la curent cu acest principiu. Costul aprovizionării navelor cu fructe proaspete era probabil factorul care cauzase întârzierea punerii în aplicare. Luxurile și proviziile ne-standard care nu erau furnizate de Amiralitate erau procurate de către căpitani. Numele
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
fost prezentată o medalie de către Amiralitatea Britanică. Deci Marina era la curent cu acest principiu. Costul aprovizionării navelor cu fructe proaspete era probabil factorul care cauzase întârzierea punerii în aplicare. Luxurile și proviziile ne-standard care nu erau furnizate de Amiralitate erau procurate de către căpitani. Numele de "antiscorbutic" era folosit în secolele XVIII și XIX ca termen general pentru acele alimente care preveneau scorbutul, deși nu se înțelegea motivul pentru care se întâmpla așa. Acestea includeau lămâile, limetele și portocalele. În
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
Filip a fost dornic să-și continue cariera navală deși era conștient că rolul viitor al soției sale ca regină va eclipsa ambițiile sale. După luna de miere, Filip s-a întors în marină, la început la un birou al Amiralității și mai târziu ca membru al unei echipe de cursuri la colegiul Naval Staff din Greenwich. Din 1949 a staționat în Malta după ce a devenit prim locotenent pe distrugătorul HMS "Chequers". În iulie 1950 a fost promovat locotenent comandant și
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
Timp de câteva săptămâni din vara anului 1809, Constable pictează portrete comandate. Apoi se întoarce la East Bergholt, unde o întâlnește pe Maria Bicknell. O dragoste puternică se înfiripă între cei doi tineri, dar familia Mariei (tatăl este consilier al amiralității) este împotriva acestei legături. Șapte ani așteaptă Constable pentru a o putea lua desoție pe Maria Bicknell. În 1816, fără încuviințarea părinților ei, se căsătoresc în taină, iar bunicul fetei, în testamentul făcut, lasă totul nepoatei sale. Tânăra pereche se
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
reparații din portul Brest și au fost rentate cu combustibil, dar au devenit în același timp ținta unor atacuri aeriene britanice destul de frecvente. Adolf Hitler a ordonat ca atare "Kriegsmarine" să transfere vasele de război în porturile de bază germane. Amiralitatea germană a avut de ales pentru îndeplinirea ordinului variata Strâmtorii Danemarcei și cea a Canalului Mânecii. Această a doua rută era mai scurtă, dar mai periculoasă. Hitler a ales ruta rapidă prin Canalul Mânecii, iar întreaga acțiune de planificare a căzut în
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Oval. Patru lebede negre înoată pe lac. Pe apă plutesc nuferi, care, alături de trandafirii albi, erau florile preferate ale Dianei. La marginea de sud a Ovalului rotund se află Casa de vară, care a fost anterior situată în grădinile Casei Amiralității, Londra, iar acum adaptată pentru a servi ca loc memorial pentru Diana. Un vechi parc dendrologic se află în apropiere, conținând copaci plantați de Prințul William de Wales și Prințul Henry de Wales, precum și de alți membrii ai familiei și
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
din diferite regiuni ale Imperiului Britanic imediat după apariția stării de război. Într-una dintre cele mai cunoscute operațiuni ale acestei perioade este scufundarea de către submarinul U-47 a cuirasatului HMS "Royal Oak" la Scapa Flow în octombrie 1939. Ca urmare, Amiralitatea a cerut imperios RAF să își concentreze eforturile în domeniul apărării de coastă în loc să își dezvolte forța de lovire strategică. În rândul conducerii britanice acest subiect a fost amplu dezbătur până în 1941. Pentru a-și respecta angajamentele luate față de guvernul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
portal de piatră precum și un tavan pictat. În 1763 palatul a fost cumpărat de profesorul David von Schultzenheim care a înființat la parterul clădirii prima maternitate din Suedia. Palatul a fost achiziționat de stat în 1775 pentru a cuprinde Colegiul Amiralității. După un incendiu în 1802 i s-a adăugat un etaj și a fost extins pe fețele laterale. Administrația Marinei Suedeze a rezidat în această clădire până în 1916. Palatul comunică astăzi cu fostul palat Cruus și este sediul Kammarrätten. Kammarrätten
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
a se face debarcarea, și au folosit timpul eficient. Comodorul Roger Keyes, șeful statului major al lui de Robeck, a susținut o a treia tentativă de a forța strâmtoarea, dar de Robeck a recomandat să nu se facă aceasta, iar Amiralitatea a acceptat sfatul lui de Robeck. Campania terestră, ca și cea navală, a fost în cele din urmă un eșec și, deși de Robeck a fost decorat cu Ordinul Bath în grad de Cavaler Comandor pentru serviciul prestat în campania
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota rusă, dintr-un crucișător german scufundat scafandrii ruși au
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
fie, ori de câte ori este posibil: După ce se realizează un echilibru al forțelor ca urmare ale acestor demersuri, forțele germane vor fi concentrate și vor încerca angajarea unei bătălii în condiții nefavorabile britanicilor. Ceea ce Statul Major Naval german ignora, era faptul că Amiralitatea britanică era în măsură să decripteze mesajele germane, fiind prin urmare conștient de intențiile germane. Britanicii au interceptat și, prin urmare, au decriptat în data de 28 mai un mesaj german prin care se dispune ca toate navele să fie
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
februarie 1768, Royal Society i-a scris regelui George al III-lea o petiție în care cerea finanțarea unei expediții științifice în Pacific în scopul studierii și observării tranzitului lui Venus prin fața Soarelui în 1769. Regele a aprobat expediția, iar Amiralitatea a ales să combine călătoria științifică cu o altă misiune confidențială de căutare prin Pacificul de Sud a presupusului continent "Terra Australis Incognita" („pământul sudic necunoscut”). Royal Society a sugerat ca la comanda ei să fie pus geograful scoțian Alexander
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
continent "Terra Australis Incognita" („pământul sudic necunoscut”). Royal Society a sugerat ca la comanda ei să fie pus geograful scoțian Alexander Dalrymple, a cărui acceptare era condiționată de primirea unui brevet militar de căpitan al Marinei Regale. Primul Lord al Amiralității, Edward Hawke a refuzat însă, spunând chiar că ar prefera să-și taie mâna dreaptă decât să pună la comanda unei nave a Marinei pe cineva care nu are nicio pregătire de marinar. Refuzul lui Hawke de a acorda comanda
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
acorda comanda lui Dalrymple a fost influențat de răzvrătirile care avuseseră loc în trecut, cum ar fi cea de pe bordul slupului din 1698, când ofițerii refuzaseră să primească ordine de la comandantul civil, dr. Edmond Halley. Impasul a fost rupt când Amiralitatea l-a propus pe James Cook, ofițer de marină care avea cunoștințe avansate de matematică și cartografie. Acceptat de ambele părți, Cook a fost înaintat la gradul de locotenent și numit comandant al expediției. La 27 mai 1768, Cook a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Pământul Angliei a fost văzut la 10 iulie iar "Endeavour" a ancorat după două zile în portul Dover. La circa o lună după întoarcere, Cook a fost înaintat la gradul de comandor, iar în noiembrie 1771 avea deja ordine din partea Amiralității pentru o a doua expediție, de această dată la bordul navei HMS "Resolution". El a murit într-o altercație cu băștinașii hawaiieni din Golful Kealakekua la 14 februarie 1779. În timp ce Cook era sărbătorit pentru reușita călătoriei sale, "Endeavour" a trecut
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Marină magnatului transporturilor J. Mather în schimbul a 645 de lire. Mather a rebotezat nava "Lord Sandwich" și a trimis-o pe mare, deși era din ce în ce mai uzată, pentru cel puțin un transport comercial la Arhanghelsk, în Rusia. Spre sfârșitul lui 1775, Amiralitatea i-a cerut lui Mather să-i ofere una din nave pentru transportul soldaților în America de Nord în scopul de a învinge milițiile coloniale în timpul Războiului American de Independență. Mather s-a oferit să returneze vechea navă "Lord Sandwich" serviciului militar
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
aflate în preajmă. Între 3 și 6 august, o flotă de fregate și nave de transport ale Marinei Regale, printre care și "Lord Sandwich", au fost scufundate în diferite puncte ale golfului Narragansett. Proprietarii vaselor scufundate au fost despăgubiți de Amiralitate. Evaluarea de către Amiralitate a vasului scufundat a punctat specificațiile navei "Lord Sandwich" ca fiind similare celor ale fostei "Endeavour", inclusiv construcția la Whitby, capacitatea de 368 și 71/94 tone, și reintrarea în serviciul Marinei la 10 februarie 1776. În
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Între 3 și 6 august, o flotă de fregate și nave de transport ale Marinei Regale, printre care și "Lord Sandwich", au fost scufundate în diferite puncte ale golfului Narragansett. Proprietarii vaselor scufundate au fost despăgubiți de Amiralitate. Evaluarea de către Amiralitate a vasului scufundat a punctat specificațiile navei "Lord Sandwich" ca fiind similare celor ale fostei "Endeavour", inclusiv construcția la Whitby, capacitatea de 368 și 71/94 tone, și reintrarea în serviciul Marinei la 10 februarie 1776. În 1834, în "Providence
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
pe fundul golfului. Aceasta a fost contestată imediat de consulul britanic din Rhode Island, care a răspuns că "Endeavour" fusese achiziționată de la Mather de către francezi în 1790 și rebotezată "La Liberté". Consul a recunoscut ulterior că nu auzise aceasta de la Amiralitate, ci de la foștii proprietari ai vasului francez. S-a speculat apoi că "Liberty", scufundată în dreptul Newportului în 1793, ar fi fost una din celelalte vase comandate de Cook, respectiv fosta HMS "Resolution", sau un alt , un schooner scos din uz
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
având un Arc de trimf uriaș în centru. Clădirile Senatului și ale Sinodului se află în Piața Senatului (1827-1843), Cabinetul Imperial (1803-1805) este amplasat pe Nevski Prospekt. Alte locuri de interes sunt Banca de Asigurări (1783-1790), Vama (1829-1832) și splendida Amiralitate (1806-1823). Cele mai multe dintre aceste construcții au fost proiectate de Giacomo Quarenghi sau Carlo Rossi. Fosta capitală imperială are foarte multe și prestigioase instituții de învățământ și cultură: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ocupă câteva clădiri de pe insula Vasilievski, inclusiv
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
și/sau să trimită provizii și întăriri Finlandei, pe atunci luptând împotriva Uniunii Sovietice în Războiul de Iarnă Finlandez. Ambele propuneri au întâlnit împotrivirea guvernului britanic deoarece ar fi violat neutralitatea și suveranitatea Norvegiei. În sfârșit, pe 8 aprilie 1940, Amiralitatea Britanică a lansat Operațiunea Wilfred, o încercare de a plasa mine în apele teritoriale norvegiene din jurul Narvikului. Din coincidență, în ziua următoare Germania a lansat invazia Norvegiei (Operațiunea Weserübung). În timpul acestei invazii, zece distrugătoare germane, fiecare transportând câte 200 de
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
aliați au fost trimise sub comanda generalului-maior Pierse Joseph Mackesy pentru a conduce cât mai curând posibil un asalt al Narvikului dinspre mare. Însă, Mackesy credea că apărarea germană a portului era prea puternică pentru realizarea unei astfel de invazii. Amiralitatea insista că un bombardament naval al Norvegiei a permite trupelor să debarce în siguranță, dar generalul Mackesy a refuzat să-i expună pe cetățenii norvegieni unui astfel de bombardament. A ales în schimb să-și debarce trupele lângă Narvik și
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]