205 matches
-
ceva mai complicată, ca de pildă o teamă difuza... Teamă de acele suflete necunoscute ce trăiau dincolo de ziduri, purtându-si fiecare necunoscutele speranțe, necunoscutele obsesii". (51) Românul ănaintează tocmai făcând lumină an aceste suflete și mai ales an cel al amnezicului Matei, a cărui poveste e mai ăntâi sugerată an frânturi tulburătoare - apa plină de cadavre a Dunării, "coșmarul lui obișnuit și acvatic", "elicele nesățioase de șalupa", palida Angelica și Veronica-de-carne, toate aidoma unor "fotografii nedevelopate și nedevelopabile". Tehnică autoarei este
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
nătăng. Nu cu mult mai bine ies, dintr-o astfel de confruntare a științei prezentului nostru cu aceea a veacurilor anterioare, Kepler, Descartes, ori Newton ănsusi. Și atunci, ănseamnă că științele, cel putin an tradiția Vestului, șanț un univers intelectual amnezic, ăn care progresul ideilor presupune o abandonare a celor ce au contribuit la apariția lor? Sau ănseamnă că ne vedem confruntați cu o dilemă cel putin interesantă: aceea de a găsi o explicație pentru faptul că veneram, ăn științe, idoli
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
august al ziarului Cronica Română, Grid Modorcea face tot ce-i stă în putință pentru a obține ceva, cît de cît articulat, în sprijinul pseudolucrărilor lui Brâncuși, de la venerabilul sculptor. Ceea ce obține, însă, este doar un autoportret mișcat, autolaudativ și amnezic, dar și o suită de afirmații insultătoare și abjecte la adresa unor mari oameni de cultură care și-au dedicat întreaga lor viață cercetării și promovării operei lui Constantin Brâncuși. Este vorba, în primul rînd, de cunoscutul istoric și critic de
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
Alex. Ștefănescu Despre PEN Clubul Român nu se știe aproape nimic. Și aceasta nu pentru că nu ar merita să se știe, ci pentru că așa suntem noi, românii: risipitori, amnezici, obișnuiți să lăsăm totul la voia întâmplării. La această vocație națională a nepăsării se adaugă faptul că presa nu-și face datoria de a ne informa în legătură cu ceea ce este cu adevărat important în România. în loc să aflăm ce mai fac scriitorii
Ce nu se știe despre PEN CLUBUL ROMâN by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16923_a_18248]
-
a avut ocazia de-a verifica justețea vorbei lui Caragiale... Ca o reacție împotriva exilului alutan (oltenesc) ce i-a fost sortit, I.D. Sîrbu se exprimă într-un amplu Jurnal, operă incomodă nu doar pentru trecut, ci și pentru prezentul amnezic ori excesiv de tolerant cu injustiția, circumscrisă "literaturii de sertar" (pe care unii o contestă cu nonșalanță), propunîndu-și a enunța "o nouă stare" (cea mai veche și mai tragică din lume): starea de Iovie: "Complexul lui Iov sau sentimentul nevinovăției pedepsitului
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
ni s-a dat de înțeles, cu un ceas mai devreme, că N.A.T.O. rămâne pentru noi o dulce iluzie. N-au trecut nici douăzeci și patru de ore până când moțiunea unui grup de parlamentari europeni a așezat pecetea pe textul aparent amnezic al președintelui ceh. Stupoarea din Piața Victoriei e lesne de înțeles - însă numai în cadrul jocului politic dâmbovițean. După căderea lui Ceaușescu ne-am comportat asemeni elevului tufă la matematică, dar care reușește, prin miracol, să ia notă de trecere la
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
s-a aflat și cunoscutul critic literar Alex. Ștefănescu, dar și cîțiva sculptori aflați într-o gravă criză de identitate (și chiar de existență), cum ar fi Marcel Guguianu, Vasile Aciobăniței sau nonagenarul Constantin Antonovici, pe jumătate exaltat, pe jumătate amnezic. Aceste obiecte, care ar fi trebuit să declanșeze de la început reacțiile Poliției și ale Procuraturii pentru că, fiind semnate Brâncuși, includ, prin însuși faptul, o intenție infracțională, sînt ușor de identificat ca falsuri cu instrumentele celei mai elementare logici, în condițiile
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
bibliografii, astfel încât să nu se poată smulge nimic de la el. Argumentul vânturat mai nou - cel privind depărtarea în timp și slăbirea memoriei - n-a fost folosit doar de Iliescu. L-a întrebuințat, cu câteva luni în urmă, Athanaie Stănculescu, la fel de amnezic în ceea ce privește evenimentele din 1989 ca și stăpânul său, Iliescu. În ultima vreme, președintele Băsescu pare să meargă orbește pe mâna SRI-ului. Dacă până și numirea (nu vorbesc de verificarea legală, ci de procesul alegerii) secretarilor de stat nu se
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
și fuge din spital. Deși este luat sub ocrotire de o mamă cu doi copii, necazurile continuă. Se trezește prins la mijloc în spargerea unei bănci, iar la poliție este pur și simplu incapabil să-și dea numele. Pentru că este amnezic. Filmul este povestea omului care îsi pierde memoria, o poveste amară, dar și tandră, generoasă, dar și ironică în morala ei deloc măgulitoare pentru societatea bunilor contemporani. Bărbatul stâlcit în bătaie - nu este prima oară când vedem violența cotidiană în
Agenda2003-12-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280828_a_282157]
-
luat parte la ședința solemnă a Senatului, care a sărbătorit 150 de ani de la înființare. Acolo au fost prezenți și reporterii Prima TV, care l-au întrebat, decent, de când se folosește trafaletul la sfințiri, scrie Adevărul. Preafericitul s-a arătat amnezic. „Care trafalet? Era un trafalet... Nu știm noi. Nu știu despre ce e vorba", a răspuns Patriarhul, căruia i s-a reamintit că, în urmă cu câteva zile a sfințit sediul Trinitas. „Noi am sfințit sediul, dar nu ieri. Nu
PATRIARHUL DANIEL, TRAFALET. Șeful BOR, nervos pe jurnaliști by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/81249_a_82574]
-
trebuie să-și trăiască propria criză. Criză înseamnă o inspecție neobosită, cu ochi proaspeți, a tot ce există. Ordinea înseamnă ieșirea din criză." (134) Dincolo de critică? De ce nu? Critica naște, dar nu reproduce crize. Le așază în paranteze imemoriale sau amnezice. Uneori e bine să uităm critica literară de dragul literaturii însăși." (136) Conceptele criticii au o latență dogmatică. Conceptualizarea comportă măsură și echilibru, prudență, chiar suspiciune. Preferabile sunt ambiguitatea, intuiția, misterul, (cvasi)mistica ori mistica directă. De aceea, N. Balotă remarcă
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
îi cere să se izoleze departe de familie. Timp de un an, pustnicul Toni (ce se crede pădurar) trăiește o aventură complexă, în care lumi și stihii, deopotrivă, se amestecă într-o ființă tot mai sofisticată. În final, reîntoarcerea pustnicului amnezic rezolvă ecuațiile politice ale familiei, suspectată de legături cu partizanii din munți. În paralel, asistăm la flash-uri sociale, din care nu lipsesc istoricul familiei, securiștii și episoade specifice romanului politic. Dumitru Radu Popa forțează un dublu suspans: al lumilor
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, amnezică și cu față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau, poate, erau Oamenii de la Intervenții, pe care acum nici nu știu dacă Îi mai așteptam. Când am deschis, două siluete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dăduseră mai mult de două săptămîni de supraviețuire, dar, ca prin miracol, după cîteva zile În care nu a mai refuzat mîncarea, Pablo Începuse să-și revină, cel puțin din punct de vedere fizic. Psihic, prezenta În continuare un sindrom amnezic retrograd, cu episoade afazice regresive și tulburări de identitate, În cursul cărora se izola pentru a-și scrie acele așa zise memorii. Agneta, care pînă În 1990 fusese membră a Partidului Comunist Roland, Îl urîse din toată inima pe Ceaușescu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
primejdii. -Cum te numești? Zâmbi. -Cum vrei dumneata. -Cum așa? -Cum ai vrea să mă numesc? -Eu nu vreau nimic. Spune-mi adevăratul dumitale prenume. -Nu am așa ceva. Cel din cartea mea de identitate n-a servit niciodată. Mama era amnezică și-mi dădea de fiecare dată un nume diferit. Fratele meu și tata nu-mi spuneau niciodată pe nume. La școală, eram strigată pe numele de familie, pe care, din fericire, l-am schimbat. -De ce din fericire? -Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ta, ești plătit pentru ceea ce faci. Completezi rubrici, calculezi coloane de cifre, recalculezi, transpiri fără să știi de ce, ești mut. Surd. Nu ai voie să greșești. Orice gând străin de ceea ce faci te destabilizează. Uitarea. În afara cifrelor. Nițel dobitoc. Parțial amnezic. Fără trecut, perfect. Degeaba. Te năpădesc gândurile. Le izgonești. Rămân imaginile. Aburite. Tot mai depărtate. Tot mai apropiate. Identice. O singură imagine. Biroul. Cubul privit din interior. 85 3 46! Ai început să o iei razna. Revii, muncești pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de țărani fantomatici, confecționată din costume populare așezate pe umerașe-stative. Între căciuli și sumane, între broboade și ii nu se văd fețe omenești, ci doar puțin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar este un memento adresat amnezicei societăți românești de azi. Amintiți-vă că am existat, amintiți-vă că am fost uciși! Acesta este mesajul expoziției }ăranii și comunismul, realizată de Fundația Academia Civică, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
Oamenii de știință încearcă să studieze de ce muzicienii amnezici care își pierd toată memoria reușesc să își amintesc muzica. Răspunsul ar putea fi că amintirile muzicale se păstrează într-o parte specială a creierului. Când muzicianul britanic Clive Wearing s-a îmbolnăvit de amnezie acută, el uita totul la
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
este sigur este că într-o amnezie atât de severă rămâne o parte de memorie neatinsă, aceasta este cea muzicală”, adaugă medicul. O modalitate ca pacienții să se vindece ar putea fi terapia prin muzică utilizată nu doar pentru muzicieni amnezici, ci și pentru oamenii obișnuiți. În cazul menționat anterior, Clive poate cânta la pian, dar nu își amintește nimic altceva. În schimb, persoanele cu leziuni ale lobilor frontali, nu ar putea cânta dacă ar vedea o partitură pentru prima dată
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
să ne spună. Apelăm la el și el apelează la noi, ne interpelează. Avem nevoie de el și el are nevoie de noi în aceste timpuri în care ideologiile, ce păreau că se decolorează, se recolorează aproape religios, iar dispoziția amnezică este în creștere. B. Fondane a jucat un rol important în cultura franceză a anilor '30, la numai un deceniu după sosirea la Paris. După ce a bulversat conștiința publică românească denunțând statutul tributar, "colonial" al culturii autohtone față de cultura franceză
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
pânză de păianjen, cu un labirint, cu o dantelă ori cu un roman înțesat de meandre secrete se transforma pe harta mea interioară în spații albe, goluri, cuvinte nerostite și străzi înfundate. Harta mea interioară era rezultatul efortului unei persoane amnezice care încerca să-și traseze propriile coordonate, al efortului unui turist care încerca să lase urme pe nisipul plajei. Harta mea era ghidul viselor. Puține lucruri se suprapuneau cu realitatea. De un singur lucru eram totuși sigură. Oriunde m-aș
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
cui, limbajul căruia, precar și suburban, nu e, pesemne, unul, precum al lui Mateiu, „de balamuc”! Dar și mai și - specific, însă, nouă, care uităm de azi pe mâine (românul e dăștept, chiar și când doarme pe el, abulic și amnezic, ca-n paginile unui Nenea Iancu) - este că nimeni nu a protestat! După ce, cu mai trei ani în urmă, cartea fusese declarată cea mai bună la un „plebiscit” (un „plebicist”?!), în nu mai știu ce foaie literară. L. N.: Care
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
numai două decenii din viață intră în negura uitării. Narațiunea desfășoară alternativ acest plan al trecutului (pe care Brunul îl cunoaște până la momentul plecării în Italia, la șaisprezece ani) și unul al prezentului (’59) în care, proaspăt ieșit din detenție, amnezicul încearcă să se integreze, cu ajutorul tovarășului Bojin, în societatea avânturilor socialiste. Treptat, singurătatea pe care o umpluse dialogând cu Vasilache (marioneta primită la ieșirea din spital, un obiect din trecutul său vacuizat), se destramă prin înfiriparea unei legături de dragoste
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
altă artă, nu se face doar cu marii artiști (regizori, scriitori, compozitori etc.), dar nu dobândește semnificație în absența lor. Niciun cinefil autentic nu poate face abstracție de istoria cinematografiei, reîntoarcerea alimentează resursele de sensibilitate ale unei (post)modernități uneori amnezice. Retrospectiva Wim Wenders oferă ocazia unei reîntâlniri cu cinematografia ca artă, cu o sensibilitate particulară, cu un mod de a gândi în imagini cu totul special al unei regizor, care pare să se reinventeze de la un film la altul, care
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
alții/.../și eu nimicul nimicului întru Tine plutesc și fără Tine/ Te laud din înlănțuiri de sfîrșituri” (imnul 147). Nu lipsesc inserturile vizuale delicate ca niște irizații ale textului: „albinele-s roiuri stîncoase acul luminii/viu le străpunge și zborul amnezic le-ncarcă de miere”. O asemenea poezie trece dincolo de postmodernism, nu rămîne dincoace de el. La o privire atentă, fiecare imn component își dezvăluie o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]