985 matches
-
Acasă > Poeme > Meditație > ARS MURIENDI Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Se luptă gură, amorțind Și mintea-n resemnări, băltind; Nimic să sper, nimic să știu - Să reclădesc tot în pustiu. Mai bate vântul pe cuvinte Și cade brumă celor sfinte Pe scrisul searbăd, fără rost, Ținându-te bătrân și prost; Când preaslăvim limbaj de
ARS MURIENDI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382228_a_383557]
-
peste mine, Așa cum norii lasă umbră lor Pe geana de lumină, care vine Din genele și ochii tuturor. Prin geamul ferestruicii,-o adiere, Ce imi gonește părul despletit, Pe genele-n repaos, - o tăcere, Șezând pe-un umăr care-a amorțit. Nu sunt o diligenta pentru nimeni, Nu mă mai întrebați de unde vin Și nici unde mă-ndrept! Eu, de asemeni, Nici nu mă-nalț, dar nici nu mă înclin. Degeaba scriu poverilor de bine, Degeaba mă ascund într-un decor
ÎN PENITENŢĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365224_a_366553]
-
trec cohorte Calești de nouri stranii ce vânturile-nfruntă Și roibii albi, bezmetici, se-nfruptă din retorte - Din jarul care-ncinge, azi, tâmpla mea căruntă. Doar umbrele valsează pe grinzi de floare castă De crini din care picur' miresme ce-amorțiră Sub candele din muguri de stele. Ce fantastă Îmi pare înserarea, cu degete de liră... O simfonie-nceată,-a speranțelor plăpânde, Înveșnicite-n umbre pe umeri grei de ceară Răzbate din vecernii cu icnet de osânde Și-ntunecimea-și varsă
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
-ți aducă sticluța cu lichior, găletușa și coșulețul! ridică ironic din sprânceană, cumnata sa. - Uf, am sosit acasă, coborâ precipitat Annie. Se repezi în casă, strigând : - Pregătiți baia! Vreau baie! Fugea că o rață grăsună. Alma intră în conac, îi amorțiseră picioarele. Dorea să se spele și să doarmă. *** Verifică în camerele copiilor. Dormeau liniștiți după o zi de distracții. Leon visa agitat și se dezvelise. Îl acoperi cu cuvertura. Copilul respiră profund. Soarele îi colorase nasul și obrajii. Adorabil. Ieși
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prințesă, ce cauți la mine în suflet? Mă răscolești, îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
căscat era toropit de iubirea cu care Dumnezeu le atingea sufletul.Copacii își dezmorțeau gândurile sub privirea mugurilor,gângurind a prunci. O simfonie de dragoste necoaptă plutea în aerul cu sărutări de miri.Din loc în loc vedeai exersându-și zborul amorțit de ospățul iernii,tot felul de insecte,mândre de fâlfâitul cu care îngenuncheau măreția aerului.Peste tot licăriri de fire înverzite își țeseau habotnic arborele genealogic,în care aveau să-și lase cu mândrie,nașterea,adolescența și moartea.Mlădioase,florile
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
Acasa > Literatura > Proza > 14. MÂINILE MELE PLÂNG Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mâinile parcă-s amorțite: de uimire și de plâns. Pentru că, da, mâinile îmi plâng de tristețe și de disperare, ochii epuizându-mi toate lacrimile. M-am trezit plângând. M-am spălat plângând. Am băut cafeaua plângând. Am muncit plângând. Am mâncat plângând. M-am
14. MÂINILE MELE PLÂNG de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384005_a_385334]
-
pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
cu gust de ploșnițe intrate în menopauză). Cine dracu sună la ora asta matinală? Abia e 10. Ăștia nu știu că unii se mai și odihnesc, după o noapte de zbenguială cu parfumuri de tâțoaie? Întind mâna cu greu (îmi amorțise cât am ținut-o sub același cap deștept), dar taman atunci s-a oprit muzichia. La dracu!, zic, bine că s-a răzgândit și mă întorc pe partea cealaltă, nu fără ceva opinteală și un soi nedefinit de greață; greață
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
umbrele despletite, / ochiul nopții torcea, răsfirând din cuibar, / o năframă de vânt peste noatini și vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul întors se pierdea în izvoare; / poate-o turmă de oi număra călătoare / timpul meu amorțind în ninsoarea de clipe. // ca un fulg de dorinți îi visam pe părinți, / cu opaițul aprins odihnind pe o masă. / era cald în Ardeal, ardeau îngeri cuminți / în obraji, alergând peste dealuri, spre casă”. Nu mai puțin frumoase sunt poemele-rugăciuni
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
sau să mai aștepte câteva zile. Acea detașare a spiritului de substanța lui se lăsa așteptată, greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniștea și aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele, minutele, secundele, amorțindu-i mintea și ființa desfrunzită, corpul umilințelor și lașităților, carcasa aceea zaharisită cu care străbătuse mormane de timp. Închise ochii încet și i se păru c-o vede pe Emilia. Draga de ea! Tânără, vioaie, dornică de viață, zâmbind printre
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
mal Poveștile se sting să devină sfeșnice ele apar când nu te aștepți și dispar într-o dimineață fără nume devenirea mea pierdută în tine ca și penele de pasăre în căutare de pereche ai rămas închis într-o pictură amorțită de ulei n-am vrut să te trezesc la un film alb-negru cu forme încovoiate, obosite, demotivate în rucsac aveam nestemate antice te-am pus lângă ele să strălucești dacă ai putea să vii și miercuri dimineață stau lângă geam
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
de ochii mei, că tu fară niciun scrupul, ai înotat și te-ai scăldat, unduindu-ți, gingaș, trupul. să-ți fie dor că nu ți-am spus, gura - nemaigăsindu-și sațul, când te-am trezit cu un sărut, fiindcă-mi amorțise... brațul. Referință Bibliografică: să-ți fie dor... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 783, Anul III, 21 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SĂ-ŢI FIE DOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352030_a_353359]
-
vreo jenă, în acel august. Norocul ei fusese că Florin își pusese în geamantan și câteva cămăși cu mânecă lungă. În acea dimineață, se plimbaseră pe malul mării, captivați de valurile furioase ale Mării Negre, ce se spărgeau zgomotos de țărmul amorțit de ploi. Au stat pe stânci. S-au sărutat. S-au îmbrățișat. Florin i-a dăruit un trandafir roșu, catifelat, exact cum își dorea ea. O ținea după umeri și mergeau, tăcuți, pe plaja umedă și rece. Mira inspira adânc
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
cu ea. Rătăci mult până ajunse la Podul Zodiilor, înfășurat și el în aburii ploii. Someșul trecea bolborosind nervos pe sub el, înfoiat de apa care cădea din cer și pe care o înghițea cu lăcomie. Se opri în dreptul Taurului, aproape amorțită de umezeala rece. Sub picioarele podului, i se părea că curge acum un râu de păcură. Pierise argintul jucăuș al coamelor scânteietoare care o încântau mereu. Cât de simplu ar fi fost să treacă peste balustradă și să se lase
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Chiar de sunt vie, mor încet în mine, Cu fiecare ton de vodevil, Din amăgiri la metru sau la kil, În trenul vieții, legănat pe șine. Și amorțită-n trista balansare, Pe culoar mă mai strecor tiptil, Din martie și până în april, Pândind la colț o dulce alinare. Imagini rare-mi strigă prin fereastră, Chemându-mă, avide, să cobor. Mă simt, subit, precum un infractor, Ce-și fură
TRENUL VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368301_a_369630]
-
măcinate de durerea iernii care parcă nu se mai lasă dusă, să numere floricelele timide, tremurând de dorință în demersul minunat pe care-l fac cu sârguință în mult așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi doresc o primăvară a fețelor luminoase, nu a celor umbrite de griji, de dureri ascunse sau nu, de întristări și de o imensă silă față de ceea ce ne este dat să
MĂ SIMT STRĂINĂ ÎN PROPRIA MEA ŢARĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345882_a_347211]
-
contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Ascunde-te de ploaia acestei seri în brațele mele! Voi lasă și eu teama în clipa umedă din afară noastră. Doar ea, lucida, profunda chemare să pulseze în simțurile amorțite în așteptare! Fiindcă, dragul meu... toate poienile respirărilor noastre incandescente au înflorit! Referință Bibliografică: Întâlnire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNTÂLNIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349534_a_350863]
-
YOU IN MY ARMS Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului iubito, mi se scurge brațul se tot trage înspre tine dacă nu îl las mă doare și nu vreau să-mi amorțească decât împletit de-a valma într-un cuib să stai cu mine nu ar fi păcat, iubito, brațul meu cât este verde plin cu frunze și cu muguri să-ți umbrească sânii care vor țâșni spre gura-mi arsă ca
I WRAP YOU IN MY ARMS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360327_a_361656]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZBOR BACOVENIAN Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce mă doare durerea ta Cumplit, de inima-mi zvâcnește, Iubirea noastră tăcut amorțește Ecoul ei anchilozează șoapta. Mângâieri cu vorbe n-au efect Imun mi-e sufletul bolnav, Mai pâlpâie a nebuniei firav Sentiment, grăbește-ți pasul lent! Eu incă-s nebuna care crede Că jertfa este leac suprem, Sacrificând o amăgire în tandem
ZBOR BACOVENIAN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381092_a_382421]
-
Toate Articolele Autorului Obosit, parcurs-am multe pagini; Bănuiesc că sunt nenumărate Ori, în multe file așezate, S-au jucat sub ochii mei imagini... Este sigur un răspuns în toate; Alergând din centru către margini, Lunecat-am des printre paragini Amorțite-n timp ori erodate. După cele multe comentarii Implantate toate cu urări, Noutăți înscrise în sumarii Vă aduc să faceți căutări! O revistă-i!... Interplanetarii, In loc de salut, vor evaluări! Vă dorim călătorie plăcută prin „Sfera Eonică”! https://d.
ACROSTIH... PUBLICITAR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341293_a_342622]
-
celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
învolburate;Ai așteptat apusul,Apoi un răsărit.Te-ai înfrățit cu valul,Cu vasul ce străbateNestingherit, în noapte,Oceanul infinit.... VI. DEZAMĂGIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]