372 matches
-
Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defel Către micul zărzărel. Spuse răsucindu-și creanga: „I-auzi? Cică..primăvara?! Și se-ntoarse-n amorțire ... Citește mai mult În grădina amorțită,Cu zăpadă-acoperită,Doarme-n pat, de vânticelLegănat, un zărzărel.Lângă el un măr bătrânSomnoros și-ntinde ramul.E țâfnos că-l prinde anulNesăpat la rădăcini.Soarele-i atinge blând,Mugurașii le-ncălzește.Tulburat de-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
atâta soare,Zărzărelul se trezește.„ Nene măr, văzut-ai poateCin ne-a mângâiat pe spate?C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defelCătre micul zărzărel.Spuse răsucindu-și creanga:„I-auzi? Cică..primăvara?!Și se-ntoarse-n amorțire... XXI. DOR DE MĂMUȚA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat... E singură și toarce lână sub un opaiț pe înserat. Când mâna sfântă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Singurii care m-au apărat de calomnii, care m-au reabilitat în fața oricui mă critica, au crezut în mine, trăind alături de mine momentele de cumpănă, au fost copiii noștri. Ei m-au stimulat să-mi revin, să mă trezesc din amorțire. Aceste ființe tinere, au dat dovadă de bun simț, curaj și înțelepciune. Ei m-au încurajat să plec, asigurându-mă că vor avea grijă unul de altul în lipsa mea, (deși trecuți de 18 ani, erau încă în școli) eu abia
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: VĂLUL PLUMBURIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1388, Anul IV, 19 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
destul de serios afectate de rutină. Experiențele limită pe care le trăiesc personajele produc însă mutații în tectonica sentimentelor (nu este foarte clar dacă ele vizează resuscitarea iubirii sau zgândăre doar orgoliul, sentimentul posesiei), agită brusc destine ce păreau intrate în amorțire. Una dintre cele mai solide proze ale volumului este Cu mai mulți kilometri în urmă. Aterizat de la Londra, eroul face autostopul pentru a ajunge la Iași. Este luat de șoferul unei dubițe care transporta cărți. Prilej minunat pentru autor de
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]
-
vă găsiți, măcar o dată, într-o situație disperată, care să vă paralizeze toate gîndurile, și în fața căreia să vă simțiți neputincioși? Vi s-a întîmplat, apoi, ca o forță venită, fără îndoială, de undeva din afara voastră să vă desprindă din amorțire, să vă împingă în mijlocul evenimentelor, să vă dicteze exact ce să faceți și să vă părăsească, lăsîndu-vă incapabili de altă reacție, abia după ce criza s-a stins? ... Dacă da, atunci veți înțelege ce s-a petrecut cu Lupino la vederea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să iasă în calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Alin Gheorghiu, Constantin Piliuță (care ulterior va trece în tabăra cealaltă) și alții, profitînd de o oarecare amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul picturii la formele sale specifice de manifestare. Și cam același lucru s-a întîmplat și în spațiul sculpturii și al decorativelor. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuță și alții, profitînd de o oarecare amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul artistic la formele sale specifice de manifestare. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli, să se hrănească din bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
cititorului, în vreme ce o conversație ar cere, cum tot astfel e anevoie de înțeles de ce televiziunea ar cere un efort de imaginație mai mare decît radioul. Dimpotrivă, fascinația televiziunii se bazează tocmai pe blocarea imaginației și pe cufundarea atenției într-o amorțire ce exclude orice efort de completare, și asta chiar dacă informația primită e nulă. Oricum, ideea lui McLuhan (informație puțină= răceală =implicare puternică și, de cealaltă parte, informație multă = căldură = pasivitate) se bazează implicit pe un principiu al compensației: unde nu
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune: închide gura, dezgolește-te și taci? cine taie-n întuneric roci bazaltice să urci sus, la luna-n amorțire, pe-astă lume s-o aduci? cine soarele își pune la urechi cercel stingher? cine clatină seninul scânteind ca un jungher? de ce doare nordul fraged ca mlădița ce o rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei, împrăștiat și cuprins de o amorțire deplină și inexplicabilă a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
permis să fie relaxat ; se gîndea, zilnic, la greutățile avalanșante care apărea În jurul celor dragi. El rămînea, tot timpul vieții, salvatorul lor. Ceea ce-i cerea, pe de-o parte, eforturi sporite și, vai!, vlăguitoare; pe de alta, Îl obligau la amorțirea autoexigenței, scriind uneori, nu doar pentru plăcere și prestanță literară, ci și pentru bani. E, de altfel, cunoscut interesul clasicului pentru suma cu care Îi era plătit fiecare rînd, de către reviste (și din carte reiese , treptat, satisfacția pragmaticului foiletonist, care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc de foame se citește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu pași siguri, e drept nu înspăimântători de mari și de repezi, către o amorțire generală. Mai delicat era faptul că oamenilor nici că le păsa cu adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty n-a mai venit în Vladia, coastele dealurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl prindea pe stradă ori pe cînd se afla într-o conversație, trebuia să aibă răbdare, să aștepte un moment prielnic. Cel mai rău era faptul că din clipa în care își dăduse seama că s-a declanșat procesul de amorțire nu mai putea judeca absolut liber, stăpîn pe sine. Cu voia, dar mai mult fără voia sa, urmărea în minte cum se desfășoară fenomenul. Avea în fața ochilor, ca pe o hartă militară, desfășurarea zonei, urmărind milimetru cu milimetru înaintarea frigului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care a urmat după cel de-al doilea prag al vieții ei, examenul de treaptă, a fost cea mai frumoasă dintre toate. Spaima cumplită pe care o încercase în acel moment era, acum, de domeniul trecutului. Își putea aminti, în amorțirea amiezelor, fără să-i mai tresară sufletul, emoțiile, groaza, gândul obsedant că s-ar putea să nu ia examenul. A avut "norocul" să facă parte din prima promoție de elevi care, pe lângă matematică și română, să dea examen și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și veninos care trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i se șubrezește încrederea... se temea de stările de amorțire, când se alarma de inutilitatea și delăsarea sa, când cădea într-o trasă de apatie imediat după o exaltare de câteva săptămâni timp în care reușea să citească și să acumuleze enorm, să se entuziasmeze ca în pragul unor decizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
situate în așa fel, încît aceștia nu pot prea ușor să părăsească centrul, fără ca întreg statul să se resimtă; ei sînt principiul prim de activitate în acest corp; astfel, ei nu pot părăsi centrul fără ca extremitățile să nu intre în amorțire. A treia maximă de politică este "că trebuie trimiși coloni pentru a se stabili în noile cuceriri, care vor servi la asigurarea fidelității celor din urmă". Autorul se sprijină pe practica romanilor: dar el nu se gîndește că, dacă romanii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei, împrăștiat și cuprins de o amorțire deplină și inexplicabilă a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost cosistente, împlinite, Julieta lui Viski András fiind cel mai bun spectacol prezentat până acum la CNDB. Și în fine, dar nu în ultimul rând, am întâlnit la o serie de oameni tineri împlicați în această AMPRENT| reacția, ieșirea din amorțire, din starea amorfă care ne caracterizează, în mare, soietatea în care trăim. Deci exact ceea ce și-a și dorit Vava Ștefănescu prin tematica acestui episod, crearea de ANTICORPI împortiva relelor și răilor care ne invadază viața cea de toate zilele
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
compartiment (conducerea Operei se ferește ca de foc de termenul de Director al Baletului, care se folosește în toată lumea), este Simona Șomăcescu, căreia îi dorim - cum o făceam cu un an în urmă și cu Gheorghe Iancu - să scoată din amorțire toate capacitățile creatoare care există și să redea Baletului Operei bucureștene prestigiul de altădată.
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Alin Gheorghiu, Constantin Piliuță (care ulterior va trece în tabăra cealaltă) și alții, profitînd de o oarecare amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul picturii la formele sale specifice de manifestare. Și cam același lucru s-a întîmplat și în spațiul sculpturii și al decorativelor. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
nu era timp de așa ceva. Brusc, m-am pomenit cu un timp excedentar, iar acest excedent îmi provoca angoasă. Ca și cum timpul s-ar fi dilatat, când eu mă condensasem. Tot mai des mă cuprindea o senzație neplăcută, un sentiment de amorțire pe care nu-l cunoscusem înainte. Mă autoanalizam, de parcă mi-aș fi cercetat cu limba propria cavitate bucală, doar-doar aș fi putut reveni la senzația inițială. Autoanestezia era însă puternică și nu ceda. Nu știam de unde venea acea amorțeală și
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
cum pare. Păsări împăiate, obiecte vechi și nobile de interior, veioze frumoase, fel de fel, stau laolaltă cu orori și bazaconii fabricate de mîna domnului Paul. Delirul este completat de pianina sa, discretă piesă în peisaj. Care îl scoală din amorțire, îl face macho, viril, seducător, un dirijor magic. Spectacolul acesta mă urmărește. Mă gîndesc la felul în care aplecarea spre retragere și însingurare ne bîntuie, uneori. Mă gîndesc la filosofia tulburătoare cu care Dorst își alimentează textul și personajele. Mă
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]