601 matches
-
de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Citește mai mult Hotărât
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
pe aleiîn zgomot de lacrimi trimisespre cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau nopții,lângă colaci cu iz desmerenie și spațiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin și rugăciune.Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privireaam început să tremurzâmbind. ... XXV. NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA), de Gabriel Dragnea , publicat
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși. Nimeni Însă nu-l Întreba nimic. Navetiștii păreau amorțiți. După scandalurile din autogară, muțiseră. Parcă nu-i mai interesa nimic. Moțăiau și atât. - Dă, domnule, drăcia aia mai tare, să auzim și noi! - l-am rugat eu pe cel ce avea aparatul. S-a făcut că nu mă aude
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pe care o tot iau de după umeri/ în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că asculți cum mă
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
lui Eminescu: Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândunele/ Ducând gândurile mele/ și norocul meu cu ele/ și se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând./ și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele/ și mă lasă răvășit,/ Pustiit și amorțit// Doar cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el". De aceea se poate spune că exilul lui Ovidiu este mai degrabă un exil într-o Românie eternă și fascinantă, decât unul în lumea mult prea misterioasă pentru noi a
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
caracterul lui, era mai bine definit de cea de a doua acțiune, măi fină, mai subtilă, măi sadica, înverșunarea transformîndu-se într-o chinuire sadica în felul în care pisicile sau felinele în general se joacă delicat cu victimele prinse și amorțite, dîndu- lovituri ușoare, gingașe uneori cu lăbuțele, cu labele lor, ale căror ghiare fioros scoase mai înainte, acum fuseseră retezate, băgate în teaca, temporar, pentru joc. * * * Tot Cheia. Călugărul orb de la mănăstirea locală în spatele căreia japonezii au construit demult "urechea
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
tablou pictat în tonuri, încă o dată, bacoviene. Chiar și prozele care par a ieși din acest registru (Despre Blond numai de bine, Si trenul încetini, Pana) - cu oameni banali care capătă personalitate prin afișarea violenței și cu imaginea unei lumi amorțite care dă semne că poate exploda, arătînd sub aparentă rutinei un cazan care clocotește - nu fac decît să confirme regulă "jocului" unei morți anunțate în deșertul de cenușă. Autorul ne avertizează asupra faptului că aceste proze au fost scrise între
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
Nici nu se trăsese bine apă în WC-uri că, în locul unei piftii umane trăsnind defensiv a usturoi, se găsea acum o populatie nervoasă că un mușchi". După venirea păsărilor flamengo, care a avut un asemenea efect asupra orașului cam amorțit, se pare, pînă atunci, au apărut și nimfele (vezi și titlul primului capitol " Venea o nimfa pe Bahlui") a caror trăsătură fundamentală ce stîrnea uimirea era aceea că "nu aveau bătături la picioare". Oricum, după ce au fost integrate în viață
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
muzica în care recunoști sonoritățile Cvartetului Bălănescu, fie că-i vorba de Love Scene, Waltz, Still with Me, The Young Conscript and the Moon, de un puternic fior catharctic. E un spectacol visceral, o palmă peste obrazul tău de muritor amorțit, un poem-rugăciune despre condiția umană. Dar mai ales e un strigăt al omului însingurat către ceilalți oameni: condiția noastră e efemeră, e plină de mizerii, și totuși suntem liberi... Liberi să ne împăcăm cu viața!
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
pînă la un punct, dezavuată de chiar inițiatorii săi, "îndrumătorii" samavolnici ai culturii din domeniul conducerii de partid. Să ne oprim cîteva clipe la cea național-comunistă, sub egida căreia "genialul, cîrmaci" spera a cîștiga o benevolență populară, apelînd la reflexele amorțite ale altor circumstanțe istorice și, nu în ultimul rînd, la instinctul gregar al urii nediferențiate față de străini, neprețuit nutriment al izolaționismului. Evident, era montată o conștiință naționalistă artificială. Orientată împotriva unor primejdii iluzorii (maghiarii, evreii) și funcționînd ca o sperietoare
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
miza filozofică a cărții rămîne cumva confuză și neîmplinită: această cheie interpretativă definită tocmai de titlu, ca frumusețe și întristare. Cînd am prezentat romanul Pușca de vînătoare al lui Yasushi Inoue am fost frapată de o anumită imobilitate a personajelor, amorțite parcă într-un univers al singurătății, un univers eminamente trist și frumos. Dar la Kawabata această frumusețe tristă a lumii (căci triste sînt toate chipurile frumoase care apar în roman) nu mi se pare că ar ajunge vreodată să se
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
care îți dă energia de a putea descoperi în fiecare zi ceva nou, nerevelat în tine, în celălalt, în cuvînt, în trup, chiar în soare și în lună. Cu o singură condiție: să fii curios! Curiozitatea este într-un fel amorțită de zbuciumul cotidian de a face rost de bani. Trebuie să recunoaștem că relaxarea în profesie comportă și acest aspect. De aceea, termenii în ecuație au fost inversați: nu se mai aleargă, de exemplu, după roluri care să creeze și
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
tenacitatea actualei trupe și a directorului său. Nu s-a dat încă marea lovitură. Ea nu poate veni însă pe gol și din senin. Terenul de aceea se pregătește strategic. Oferta repertorială a marcat ieșirea din șablon, dintr-o prăfuială amorțită. Trupa a fost provocată să lucreze efectiv cu mulți regizori invitați, cu stiluri și cote foarte diferite, în ritmuri diferite. În ultimele două-trei stagiuni au pus spectacole la Ploiești: Alexander Hausvater, Gelu Colceag, Felix Alexa, Petre Bokor, Claudiu Goga. Și
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
rătăcit" printre cutele de tot felul ale vieții, sperînd să-l poată regăsi, din întîmplare, într-un pod cu vechi lucruri noi (adică necunoscute ei pînă atunci), ca-ntr-un roman de Modiano. Tot ce găsește, însă, e o durere amorțită, o duioșie săgetată de remușcări, de vina copleșitoare de-a nu-și fi putut mărturisi, la timp, pe de-a întregul, iubirea. Îl "adună", puțin cîte puțin, din întîmplări rememorate tandru, din acelea cu happy end, ca poveștile depărtate ale
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
visul prin defileurile spaimei prin munții legendelor inventate/ clipește figura lui țepeș pe mozaicul de abur// prin luncile spelbe iarna își depune platoșele ruginite/ și vîntul de primăvară aduce cămășile de noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări amorțite se înalță șerpi scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
nu se vrea a vinde. Suntem ,vom fi a lumii comparație; nuntașii vor a ne schimba tributul, pe care altădată s-a cerut Creație, acum,numindu-l simplu...atribut. Acum,suntem liberi de păcate, zidurile masive s-au prăbușit, sufletele amorțite,marmorate, transformându-se-n Heruvimi Sfințiți! Referință Bibliografică: Din apusul soarelui / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DIN APUSUL SOARELUI de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381647_a_382976]
-
amor...Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea,Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri,Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea... XX. VINE PRIMĂVARA?, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defel Către micul zărzărel. Spuse răsucindu-și creanga: „I-auzi? Cică..primăvara?! Și se-ntoarse-n amorțire ... Citește mai mult În grădina amorțită,Cu zăpadă-acoperită,Doarme-n pat, de vânticelLegănat, un zărzărel.Lângă el un măr bătrânSomnoros și-ntinde ramul.E țâfnos că-l prinde anulNesăpat la rădăcini.Soarele-i atinge blând,Mugurașii le-ncălzește.Tulburat de-atâta soare,Zărzărelul se trezește.„ Nene
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
hâiești. --Am să mă joc. --Să te joooci....? --Da! Toată ziua am să mă joc! --Ce, eș’copil? s-a mirat ceasul, căzând în niște hohote de râs care i-au înțepenit limbile. L-am lăsat în casă cu limbile amorțite și am ieșit la aer, respirând adânc: --A-haa....! Acum să trăiesc și eu....bine. După câteva ore de încurcat trecătorii grăbiți și căscat gura aiurea, am constatat că n-am ce face. Căzusem în butoiul de nostalgie după hâială. „Noroc
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Din acest zbucium nimic nu mai găsește o supapă de exteriorizare. Când s-au înfiripat apucăturile de răufăcător? Cum a început el să saboteze de atunci prescripțiile Vechiului Testament până s-a închegat antidecalogul, o nouă mentalitate sfidătoare? Se dovedește amorțită, scoasă din uz această filieră a binelui în roman. Drumul patrupedului Dacă ar fi să aleg o imagine cu ajutorul căreia să pot pătrunde mai lesne în cosmosul descris de Nicolae Breban m-aș opri, între altele posibile, la mersul unui
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
un personaj nuanțat, incomplet finisat. Din păcate, Gabrea creează adesea impresia de indecizie, spre exemplu, în scena finală cînd toți se regăsesc în buncărul improvizat de bunicul lui Felix și cînd Gisela se desparte cu un cîntecel de un Felix amorțit, lipsit de instinct, care rostește o rugăciune, în loc de bun rămas și în loc de orice reacție; o scenă moale, a cărui dramatism s-a pierdut fără a cîștiga ceva în plus măcar într-un registru absurdist. Filmul lui Gabrea pare realizat pentru
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
de vină era alcoolul sau șocul morții Evei (chiar dacă nu mă apropiasem de targă, în sinea mea știam că murise), dar nu-mi aduc aminte nimic altceva din drumul spre casă. Andra-Claudia Nicoleanu Într-o oră Aud sunetele unei chitare amorțite și înfig cheia în yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o oră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de bun simț, cred. Poate că vă Întrebați de ce n-am mai comentat nimic În toți acești ani, dar cred că știm cu toții că În acești patru ani s-a așezat ceața peste mințile și sufletele românilor, țara a fost „amorțită”, pur și simplu. Pe ici, pe colo, niște voci disonante mai cereau câte ceva doar pentru ei... și atât. S-au obișnuit oamenii să se descurce singuri sau să moară În mizerie, să nu mai plângă la ușa celor pe care
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
aramă. Stare în timpuri căzute simultan peste noi în salt, înalt acoperă talerul amiezii liniștit și lucid! Fără dimineață, fără noaptea de jar, rămâne doar gustul amar. Intrăm față-n față, distant, fără mângâieri. Fără ochi, pleoape părăsite stau demult amorțite. Vidul s-a înnegrit, e drept simt o apăsare asurzitoare în piept. * * * Trebuie să fii bătrân să te gândești la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]