73 matches
-
nu-i pun autorului în minte gânduri de care e cu totul străin). Iată care. Să luăm notă, înainte de orice, de un fapt. Comportamentul politic oscilant al elitelor românești interbelice nu e de natură să stârnească iritarea unui istoric. Nici amoralismul, probabil funciar, al multora dintre reprezentanții acestor elite nu constituie, pentru un specialist, la drept vorbind, o noutate. Și atunci? De unde ușoara dezamăgire pe care pare s-o trăiască Boia (aduceți-vă aminte concluziile studiului, pe care le-am citat
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
iese pe piață, dar nu deslușește nici măcar atunci cu ce s-a îndeletnicit. Iar atunci cînd izbucnește scandalul, afirmă că l-a turnat pe Stelian Tănase la Securitate ca să-l protejeze și ca să-l ajute să publice. Același tip de amoralism de-a dreptul patologic, din punct de vedere social, îl descoperim la doi oameni de vîrste și cu ambiții diferite, liberalul Amedeu Lăzărescu și gedesistul Dan Oprescu. Cel din urmă, mai pragmatic, pretinde că suferă, dar nu pentru că și-a
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
vieții din preajmă, vitalitate, a cărei primă manifestare intelectuală a fost celebrul Manifest al Crinului alb, apărut în 1928, în revista Gândirea, de-o alură nietzscheeană, prefațînd, după cum s-a remarcat, existențialismul și absurdul. Spre deosebire însă de versalitatea și amoralismul altor "guri rele" valahe, Petre Pandrea e, surprinzător, un exponent al unei rectitudini comportamentale și al unei consecvențe care l-au condus la cumplite încercări. în răspăr cu epoca din pricina unui idealism asumat în ciuda aparentei frivolități și a limbajului truculent
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
o sferă de culturalizare precară. Cum să le explicăm comportarea? Pe de-o parte, e un gen de joc periculos, de "sport extrem" al celor ce-și propun a devia de la "mainstream-ul intelectului național", pe de altă parte, e un amoralism cinic, posibil tot un rod al totalitarismului, sublimat, trecut prin retortele unei intelectualizări care în unele medii academice occidentale are aerul unui "joc cu mărgelele de sticlă", însă care într-o țară ex-comunistă poate revolta. Un aer de incredibilă ireverență
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
degete copilul lup și fără privire / pămîntul transparent / te cuprinde fără să te atingă / cineva mai puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
respiră aerul tare al realității și destructurează temele înalte ale Poeziei, adoptând un ton sarcastic și exhibând atitudini și gesturi șocante, scandaloase, ,avangardiste". Termenul din urmă e pus între ghilimele pentru că Avangarda, ca paradigmă și fapte artistice, se întemeiază pe amoralism, în timp ce comicăriile și exprimările sarcastice risipite în pagină de Geo Dumitrescu ies dintr-o reacție morală, întărită iar și iar, față de ceea ce se întâmplă în jur. Putem vorbi, prin urmare, de un realism poetic, asumat ca atare. Poezia ar trebui
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
realitate, arată Jules de Gaultier în studiul său asupra bovarismului, unii se poticnesc în chip ridicol, alții cad și se zdrobesc. Soarta comunismului îmbină ambele consecințe, mai instructiv și mai fastuos decît orice altă experiență umană. Rațiunea monștrilor naște somn. Amoralismul societăților totalitare decurge din anularea libertății individului, înlocuită printr-un sistem implacabil de constrîngeri. Supraviețuirea insului este condiționată strict: ori se supune, ori moare. Și pentru că cei mai mulți preferă să trăiască, a trăi devine sinonim cu obediența, iar în cazuri mai
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
cu PSD și îmbrățișarea intimă cu PC Voiculescu, PNL se încurscrește cu PNG Becali. Minunat. O să apară pe FB câteva sute de comentarii indignate, despre Brătienii care "se răsucesc în mormânt" și vom merge mai departe. În turpitudine, prostie groasă, amoralism cinic - adică pe teritoriul "pragmatismului" cu o singură deviză: ciolanul uber alles :) vă spun, ciulamaua asta râncedă va provoca toxiinfecții epidemice. Politica nu mai poate fi reinventată decât de la zero...", scrie democrat-liberalul pe Facebook. Europarlamentarul Gigi Becali a afirmat miercuri
Baconschi, despre o fuziune PNL-PNG: O ciulama râncedă () [Corola-journal/Journalistic/41861_a_43186]
-
cărvunar") constă (și asta e valabil pentru întreaga poezie "social-politică" a lui) în tehnicismul excesiv al unui bard necontingent și, totuși, ca și Mallarmé (cel din, să zicem, Chansons baș), ocazional, de "circonstance", - excesul tehnicii "la rece" ducînd la un amoralism al detașării (parnasiene) față de tema (sau mesaj). - Ce loc ocupă eseul în creația dvs.? Este o prelugire mascată a poeziei? - Imi puneți două întrebări... La cea dintâi, răspund: nu știu; la ultima: și viceversa. - Poetul este condamnat să rămână prizonierul
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
chiar cu mai multe victime, și a da astfel apă la moară antisemitismului? Nici un genocid n-ar putea avea un "prestigiu" mai mare în comparație cu altele, în funcție de criterii de clasă, etnice, religioase, nu-i așa? Nu ne vom opri nici la amoralismul "devastatoarei de bărbați", nici la comerajul "subțire", nici la partipriurile frecvent discutabile pe care le învederează Nina Cassian. Ci vom insista mai departe pe raporturile d-sale similierotice cu Partidul, în cadrul cărora alternează (ori intră în sonor impact) timpii adeziunii
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
devenind și vicepreședinte alături de D. R. Popescu"). Moralizarea apăsată deviind în automoralizare nu-l prinde pe C. Țoiu. E bine că nu insistă în această direcție, de bună seamă dintr-un instinct literar-moral al propriei identități care nu-l înșeală. Amoralismul distins e asumat de d-sa cu o franchețe care-l avantajează, cu atît mai mult cu cît cochetăria cu Răul poartă sigiliul marilor referințe: , Știm mai demult, de la André Gide, că, să fii scriitor, înseamnă să fii oarecum neonest
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
reprezintă detabuizarea sexuală o mișcare irepresibilă care, în scurt, timp va înlătura toate obstacolele îndătinate? Cultivarea sexului a devenit o formă de comerț, un indice consumist, adică o marcă a secolului incipient. în comparație cu expoziția non-stop a lubricității la care asistăm, amoralismul literelor interbelice nu ni se prezintă oare inocent, erotomania de odinioară nu ni se pare idilică? "Multe femei, poetese (îndrăznețe, de nu mai îndrăznețe decît bărbații) scriu Ťpoeme nerușinateť, versuri menstruale, orgasmice (Floarea }uțuianu, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Dora Pavel
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
au schimbat modul de viață, a rămas însă Ioan Groșan, au apărut chipuri noi), dar el a rămas în capul mesei și continuă să lase cu gura căscată noi și noi generații de aspiranți la boemă, prin sofismele sale inimitabile, amoralismul delicat-pervers, scenariile revelatorii, ironia ucigătoare, interpretările fanteziste, răspunsurile din zona paranormalului, strategiile de bătrân seducător, buna dispoziție continuă. La 55 de ani împliniți, Ioan Buduca îi maimuțărește încă pe burghezi (ca într-o șansonetă a lui Jacques Brel - Les bourgeois
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
e tragic)". Putem presupune că e la mijloc o reacție împotriva spaimei de Univers, o spaimă învinsă, după cum ar spune Mihail Bahtin, prin rîs. Adică o eliberare mai mult ori mai puțin izbutită (căci un reziduu de tragism persistă), prin amoralism, versatilitate, exagerare, printr-un estetism "funciar și absolutizant", exploziv, avînd o alură de act gratuit, gidian. Conștient că produce uimire, contrarietate și, nu mai puțin, hilaritate prin comportamentul său neconvențuional, G. Călinescu a fost neîndoios un personaj comic, într-un
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
din populația globului folosea hărțile și almanahurile britanice, în care meridianul Greenwich figura ca punct 0 de calculare a longitudinii. VINERI, 15 OCTOMBRIE FRIEDRICH NIETZSCHE În 1844 a venit pe lume Friedrich Nietzsche, unul din întemeietorii gândirii moderne. A propăvăduit amoralismul, opunându-se moralei tradiționale, și afirmarea egoistă de către individualitatea puternică a forțelor sale fizice și spirituale. A creat o filosofie voluntaristă, considerând că esența lumii și forța motrică a dezvoltării ei ar fi „voința de putere“. Ideologia nazistă l-a
Agenda2004-41-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282979_a_284308]
-
impotent, un megaloman monomaniac, un „pinguin“ visător, incapabil să măsoare anvergura, tainele sulfuroase și provocările Realității. Un raft de bibliotecă bun să pui pe el borcane cu zacuscă. Pentru specialist, ziaristica-i prostituție și cretinism, negustorie de principii, lecție de amoralism, laborator al Puterii în care se fac ingineriile mentale apte să transforme în plastilină creierul maselor nemernice. Vezi bine că adevărul este la mijloc. Dar cine mai are vreme și chef să gloseze atari banalități înduioșătoare? E clar că, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dragoste ea contemplă portretul führerului mutînd capul soțului cînd într-o parte, cînd în alta, ca pe un cap de păpușă, pentru o mai bună vizibilitate. Regizorul, ca și romancierul, își plasează personajul într-o echidistanță de rezervă ironică și amoralism strategic față de orice discurs naționalist, fie că este vorba de cel nazist sau de cel ceh. Nimic din "măreția" idealurilor nu-l atinge, în afară de acela de a deveni milionar și a avea hotelul său, dorință care i se împlinește pentru
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
Codruț propune o imagine de un acut fatalism și de o încrâncenată simplitate: lumea și cartea stau față în față. O lume apăsătoare, încrâncenată, dramatică, lipsită de veselie, crispată până la strigăt. Prezențele umane ofensează cu impudicitatea lor obeză și cu amoralismul lor de mahala. Vitalitatea e bolgie și ordură, atrăgând după sine greață și oroare. Infernul, e clar, sunt ceilalți, pungi mizere care dau pe dinafară: „noaptea începe simfonia apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare“. Peisajul se umple, neecologic, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ei. Mai mult: istoria este superstiția vieții, fiindcă ea este vibrația activă și intensă a devenirii. Marile culturi sânt culmi ale timpului. Adevărurile de fiecare zi ale românului sânt paralizante. Ele tind să răpească omului orice responsabilitate. Fatalismul este un amoralism al devenirii. Înțeleg să te mâne fatalitatea individuală și interioară, dinamismul demonului lăuntric, dar este o deviere și o rușine antropologică să-ți pui capul sub timp. Ne-a condus vremea o mie de ani. Aceasta nu spune puțin. Fatalismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe-o scrisoare/de dragoste pe biletul de despărțire al sinucigașului/pe faxul trimis de-o blondină pe-o citație la circ“), poetul își ia distanța necesară față de propria generație. Unghiul care îi permite această mișcare este unul etic, opus amoralismului estetic. În poemul goiul ales, Decuble iese în mod voluntar și acuzator de sub pulpana generaționistă: „generația mea n-a mâncat holocaust pe pâine/nu știe ce-a fost la bug la odessa la iași/dar generația mea vrea să scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
În care diferențele de vârstă nu mai funcționează neapărat (vuvoaiala este abandonată în favoarea tutuielii, cam forțate, uneori). În care diferențele de civilizație ori chiar gender nu mai contează. În care, la urma urmei, poate fi practicat inclusiv un soi de amoralism. De ce? Fiindcă lumea e dornică de show, de teatralitate, de spectaculos, de extravaganță, de altceva. Fiindcă lumea vrea orice, dar în niciun caz să se plictisească. De aceea, măștile de blog sunt schimbate cu voluptate de seducători și seduși. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
anii ’50-’60. Cine empatiza cu acel discurs? Cei mai mulți am trăit în lagărul lui Ceaușescu, nu al lui Stalin. Inserție, 2004. Înțeleg tot mai acut faptul că ocultarea anilor ’80 a fost și deliberată. O dată cu ea am asistat la nașterea amoralismului (toți suntem o apă și-un pământ) ca justificare a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a femeilor, că ele sunt mai rapace ca bărbații și își consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de rost, tot de la bărbatul meu, sper să vă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
retrograzi“, a devenit monedă curentă și slogan obligatoriu al oricărei referiri la Nae Ionescu, vizând criminalizarea sa integrală. A fost considerat unul dintre „plagiatorii cei mai sârguincioși ai filozofilor reacționari germani, precursori ai nazismului“. Ideile sale erau „versiunea românească a amoralismului și iraționalismului nietzschean și a altor câteva concepții specifice hitlerismului“ (a se înțelege Lebensphilosophie și existențialismul). A fost chiar transformat într-un „Rosenberg român“. Numelor vehiculate în perioada interbelică li s-au adăugat altele noi, Bergson și Husserl în special
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Ov.S. Crohmălniceanu (Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 76-79), „ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]