127 matches
-
de călătorie inițiatică în bolgiile sufletului secret, ce capătă dimensiunea unui patetic cult al falusului, descris în zeci de chipuri cu ochiul rece al anatomistului, dar și cu palpitul demențial al posedatului. Această cruzime "neorealistă" a depravării și derapajului în amoralitate face echipă cu parabola onirică "Roata și osia" sau masiva suită de "Viziuni" ce explorează o Italie a misterelor și a măștilor istorice susceptibile de fraudă și ipocrizie. Este o reglare de conturi în absolut cu partitocrația, clericalismul, hedonismul consumist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
XIX-lea în mediile socialiștilor. Milbank oferă două exemple vicinale: John Ruskin (1819-1900) și Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865)1. Ruskin, a cărui sensibilitate poetică i-a îmbunătățit calitatea observațiilor politice, vedea în capitalism „practica unei false cunoașteri”2. Mai precis, blazonul amoralității care pecetluiește „sfera publică” a acțiunilor economice reprezintă camuflajul indecent al practicii exploatării slăbiciunilor din „sfere private”. Fluxul cererii și refluxul ofertei speculează - ca pârghii structurale ale economiei capitaliste - fragilitatea conceptului de voință liberă a subiectului 1. Dacă logica pieței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sociale și un îndemn pentru tinerii cercetători la practicarea cu inteligență, angajament moral și modestie a acestui meșteșug. Argumentele controversate ale cursului se află în secțiunea de mijloc ce răspunde unor serii de critici bazate pe presupusa lipsă de importanță, amoralitate și imoralitate a științelor sociale. Unul dintre autorii mei favoriți este Lewis Thomas, fost conducător al centrului de cercetare și tratament al cancerului din New York și totodată biolog de primă clasă. Într-unul din eseurile sale dintr-o serie publicată
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
eforturile și să facem comparații ample între secțiuni, precum și experimente direcționate pentru a descoperi cum putem îmbunătăți lucrurile. Cea de-a doua versiune a criticii se concentrează nu asupra presupusei imoralități a cercetării în științele sociale, ci a presupusei sale amoralități. În primul rând, această critică vine din partea filozofilor politici normativi, nemulțumiți de dominanta empirică din cadrul profesiei. Scopul studiului, spun ei, nu este simpla acumulare de cunoștințe și testarea de ipoteze, ci sprijinirea cetățenilor în a duce o viață bună, contribuția
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și știința care se ocupă de această calitate sunt două lucruri valoroase și se cuvine ca ele să se dezvolte împreună. Cea de-a treia versiune a criticii împotriva științelor sociale empirice se referă nu la o anumită imoralitate sau amoralitate, ci la o presupusă falsă moralitate considerată a fi implicită în procesul în sine. Aceasta este o critică bazată pe filozofiile postmoderniste. Procesul cercetării din științele sociale presupune capacitatea de a identifica modelele sistematice din relațiile umane, de a înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
au acționat în numele extremei stângi sunt scuzați, pentru că ideologia în numele căreia au exterminat ar fi... pozitivă și idealistă. Ciudată diferență și blamabilă atitudine morală! Dacă mai putem vorbi de moralitate și nu cumva suntem îndrituiți să folosim, în acest caz, termenul amoralitate. Devirusarea României? Farmacistele bătrâne care joacă astăzi rolul vrăcițelor de odinioară au uneori dexterități de politicieni sau măcar de diagnosticieni ai vremurilor. Una dintre ele, vrednică locuitoare în cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca, are următoarea teorie: virușii care împânzesc astăzi România
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință despre putere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 6. 780 Platon, la rândul său, în Republica, atinge ușor această temă, a raporturilor dintre politică și morală. El imaginează ca soluție la "imoralitatea" sau "amoralitatea" oamenilor politici, o lume în care participarea filosofilor la decizia politică și implicarea lor să fie active. Iată părerea sa: Atâta timp cât filosofii nu vor fi regi în state, ori cât timp cei care se numesc astăzi regi și suverani nu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος („La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul”). Deși nu mai sunt credincios, nu descoperirile științifice m-au îndepărtat de credință ci profunda amoralitate intrinsecă lumii însăși, ce se desprinde din tot ceea ce se petrece de mii de ani pe pământ, fiindu-mi cu neputință să cred în lumea viitoare și judecata de apoi, care ar putea să răscumpere această amoralitate. Dar, să revin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
credință ci profunda amoralitate intrinsecă lumii însăși, ce se desprinde din tot ceea ce se petrece de mii de ani pe pământ, fiindu-mi cu neputință să cred în lumea viitoare și judecata de apoi, care ar putea să răscumpere această amoralitate. Dar, să revin la „oile Domnului” din biserica românească. Patriarhul țării, dovedit homosexual, nu numai din timpul când era călugăr mai mult sau mai puțin tânăr la vreo Mănăstire, ci la vârsta de peste șaptezeci de ani, când - ducându-se la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de un soț cu preocupări superioare, de larg interes social), autorul o silește să plătească cu viața infidelitatea conjugală - Neastâmpăr (1934; Premiul Societății Scriitorilor Români). Intenționând să dea o frescă a mahalalei bucureștene, ca lume năclăită în propria meschinărie și amoralitate, D. nu realizează în Porți fără număr (I-II, 1946-1947) decât o aglutinare de descrieri și dialoguri terne, alcătuind o vedere fărâmițată, lipsită de semnificație estetică. Intrigile amoroase nu lipsesc nici din roman, dar în unele erosul apare ca temă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
vină că te-ai născut bâlbâit - și alta este să fi fost un harnic informator al Securității ori un febril agent de influență. Frecvența de undă socială pe care o recomandă dl Breban colegilor săi de breaslă este deprimantă - între amoralitate și imoralitate. Asumându-și un asemenea rol „istoric și sfânt”, dl Breban nu poate fi luat în serios când se declară uimit că ofițerii de Securitate („acești măgari, ticăloși”) „sunt crezuți pe cuvânt”, iar scriitorii, nu. (Jurnalul Național, 20 mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pretinsă știință de a face orice. Ele se complac în superioritatea lor, până ce devin surde la evoluțiile ce se petrec în jur. Neutralitatea lor ideologică este interpretată cu un cinism lipsit de ideal. Etica lor, a eficienței, rimează cu practicarea amoralității, teoretizarea lor este inadaptare, luciditatea lor rece inumanitate cronică...". Acest portret pare a fi apropiat de realitate. Și totuși, lumea merge înainte, ezitând între bine și rău, corecția depinzând de oameni, viitorul va reprezenta rezultatul înțelepciunii lor. Cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
abat de la acest motiv esențial al intuiției mele creatoare și care mă satisface profund. Iar când l-am Întîlnit, În unele forme nu prea schimbate, la un Hegel, Nietzsche - prin revoluționara și Încă puțin sau prost Înțeleasa sa teorie a amoralității! - sau În vasta operă a lui Dostoievski, am avut nu numai bucuria „regăsirii și legitimării” unei intuiții proprii, dar și pe aceea a siguranței că axul Întregii mele creații nu este unul de a doua mână! Ce m-a preocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moral unei Etici superioare. De la argumentul destul de convențional ajun- gem la cheia întregii polemici și anume existența tragicului într-o cultură subscrisă a-moralității precum cultura română. „Eu sunt de acord cu tine că în cultura noastră există zone de amoralitate. Asta nu înseamnă, însă, că pe ici pe colo nu a izbucnit și la noi o stare tragică.” Este numaidecât sesizabil decalcul caragialesc al tonului „pe ici pe colo”, dar dincolo de o involuntară contaminare de ton, se relevă proiectul ambițios
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
socotesc că datoria noastră este tocmai de a accentua, de a analiza crud și rece, vechea a-moralitate a epocii. Prin această analiză putem ajunge la conștiința zguduitoare a amora- lității : dacă trăim ca o criză această conștiință dureroasă a amoralității, dacă suntem în stare să trăim criza, adânc, tulburător, înseamnă că suntem salvați. Conștiința zgudui- toare a amoralității înseamnă tocmai împlântarea noastră în moral, la punctul neutralizării Binelui cu Răul și posi- bilitatea de a trăi pe această axă morală
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a epocii. Prin această analiză putem ajunge la conștiința zguduitoare a amora- lității : dacă trăim ca o criză această conștiință dureroasă a amoralității, dacă suntem în stare să trăim criza, adânc, tulburător, înseamnă că suntem salvați. Conștiința zgudui- toare a amoralității înseamnă tocmai împlântarea noastră în moral, la punctul neutralizării Binelui cu Răul și posi- bilitatea de a trăi pe această axă morală.” „Moralul” devine un termen cheie al grupului cerchist, de aceea devine necesară radiografierea „amoralității”, aducerea ei în pla-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Conștiința zgudui- toare a amoralității înseamnă tocmai împlântarea noastră în moral, la punctul neutralizării Binelui cu Răul și posi- bilitatea de a trăi pe această axă morală.” „Moralul” devine un termen cheie al grupului cerchist, de aceea devine necesară radiografierea „amoralității”, aducerea ei în pla- nul conștiinței, supunerea ei unui demers analitic, rațio- nalist, cu un ultimativ sens soteriologic. Ceea ce presupune exorcizarea demonului comic din comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
presupune exorcizarea demonului comic din comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în spațiul amoralității, iar lumea lui Caragiale subîntinde lumea românească și, în principiu, lumea vechiului regat. Văzută doar din afară, lumea lui Caragiale apare imorală, altfel niciunul dintre personajele sale, consideră Negoi- țescu, nu trăiește cu conștiința răului, a imoralității, ci doar cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
puținul rafinat pe care știu să-l deguste-n singurătatea lor încercănată. "De ce nu corespondați cu redacțiile, ori direct cu autorii?" îi tot întreb. "Vă supără cutare lucru, v-a revoltat cutare spectacol, vă înspăimântă incultura gazetarului X, vă umilește amoralitatea autorului Y de ce nu ieșiți la atac, așa cum vă tot văitați că fac teen agerii de pe bloguri? Dimpotrivă, ei știu foarte bine ce fac, își cunosc perfect drepturile și libertățile". Mulți, din păcate prea mulți dintre noi, cei care n-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
legi, diferite nu numai de legile firești ale unei comunități specifice, bresle etc., dar uneori diferite și de legile bunului-simț! De fapt, În lumea creației, mai ales printre cei aflați la primele trepte ale afirmării, ale succesului, domnește o anume amoralitate, pe care, bineînțeles, nici unul dintre teoreticienii genului nu o vor accepta sau recunoaște. Amoralitatea descrisă, primul, de Nietzsche, În gândirea filozofică modernă, dar, e drept, avându-l ca antecesor nu pe Machiavelli, ci, după modesta mea opinie, pe Întemeietorul Ordinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uneori diferite și de legile bunului-simț! De fapt, În lumea creației, mai ales printre cei aflați la primele trepte ale afirmării, ale succesului, domnește o anume amoralitate, pe care, bineînțeles, nici unul dintre teoreticienii genului nu o vor accepta sau recunoaște. Amoralitatea descrisă, primul, de Nietzsche, În gândirea filozofică modernă, dar, e drept, avându-l ca antecesor nu pe Machiavelli, ci, după modesta mea opinie, pe Întemeietorul Ordinului Iezuiților, (Compania lui Iisusă, fostul Grande de Spania și apoi visător utopic, vroind, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
opinie, pe Întemeietorul Ordinului Iezuiților, (Compania lui Iisusă, fostul Grande de Spania și apoi visător utopic, vroind, spre iritarea oamenilor, dar și a Vaticanului, În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu se confunda cu imoralitatea!Ă transcende, cum spuneam, unele legi și reflexe ale bunului-simț, burghez sau nu, Îndemnându-l pe „emul”, cel care-și fixează, cu o ambiție ce trădează voința de a Înfăptui un lucru ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar Însăși „mișcarea christică”, la Începuturile ei, a practicat principiile și comandamentele poporului evreu, ale Talmudului, Thorei și ale Templului, fapt ce până la urmă a dus la condamnarea la o moarte „dezonorantă” a inițiatorului acestei mișcări. Evident, aceste „principii ale amoralității” nu numai că nu ți „le trece”, nu te Învață nimeni, dar, dacă ai atunci, la Început, la debut și chiar Înainte de debut, curiozitatea să afli legile sau normele care domnesc În această „lume”, În „imperiul literelor!, ți se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
psihologie a succesului”, nemulțumit printre altele de un eseu cu un titlu asemănător al lui Mihai Ralea. L-am părăsit după câteva zeci de pagini, Întorcându-mă la „meseria mea”, cea de romancier, convins că aceste idei și principii ale amoralității, scandaloase În ochii oricărui burghez cinstit, le voi putea „ilustra” mult mai bine prin mijloacele epicii largi, romanești; prin intermediul eroilor mei, care au părut multor lectori „ciudați” sau chiar „neverosimili”! Chiar și unor „lectori profesioniști”, cum se auto-numesc uneori criticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pleacă tocmai de la falsa aserțiune a lui Crohmălniceanu asupra tipologiei În romanele mele.Ă Eroarea lui Crohmălniceanu vine, cred eu, tocmai din reflexul său de „om de bine”, de logică tipologică „clasică”, În fața reacțiilor unor eroi nu rareori Îmbibați de amoralitate, reacții deja experimentate Înaintea mea de marele Rus și Înnoitorul romanului modern, F.M. Dostoievski. Care, mă rog, toutes proportions gardées, s-a lovit și el atât În propria literatură - vezi refuzul lui Bielinski, marele critic, descoperitorul său, care, În fața primei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]