8,976 matches
-
arhivar. Asemenea speciilor pe cale de dispariție, reprezentate patetic prin cîteva exemplare, formele lui Dumitru au ele însele patetismul ultimului exemplar. Puse în pagină agresiv și rupte de orice context, ele sugerează, precum relicvele, realități abisale, narații vagi și lumi dispărute. Amprente ale unei umanități arhaice, trecute demult din istorie în mit, imaginile lui Dumitriu recuperează metonimic o imagine mult mai amplă pe care privitorul este îndemnat să o recunoască, să o înțeleagă și să și-o însușească. Ără intenții polemice explicite
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
mai rău pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României e mizeria morală. Iar protestele împotriva acesteia nu se aud nici măcar sub forma bancurilor. Știu, sutele de ani trăite sub talpa ocupanților au lăsat amprenta unei umilități paralizante. "Românul se mulțumește cu puțin" e o frază auzită, încă din copilărie, de mii de ori. Nimic de protestat, dacă ea n-ar fi dobândit valențe înalt pozitive: un fel de mândrie tembelă că deși ne bate
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
un posibil centru al universului orașului său. În ultimii ani, ca și prin alte părți, aici s-au arătat ceață și neguri, s-au abătut neînțelegerile și au dispărut armonia și atmosfera creației. Un soi de degradare și-a lăsat amprenta pe spectacole, pe minunata sală - bijuterie a teatrului, pe spiritul trupei, încercat și ostenit de alte măcinări și orgolii decît cele de pe scenă. Pe la începutul lunii octombrie 2002, minunata Vetuța Popa, fostul secretar literar de pînă în 1995, pensionar activ
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
critic vorbind, unul din modurile clasice de autopsiere literară constă în identificarea în clar a vocii auctoriale: totuși, dintre cei trei, care ce scrie? E unul din misterele rămase nerezolvate din Femeia în roșu, deși crimă perfectă nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a "personajului A.". Singura problemă cu amprentele e că, deși
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a "personajului A.". Singura problemă cu amprentele e că, deși crezute infailibile, printr-o operație chirurgicală de transfer între trei persoane, urmele lor se pot pierde, cum se întîmplă în romanul lui Nedelciu, Babeți și Mihăieș cu "adevăratul" John Dillinger, (procedeu autogenerativ de relansare a senzaționalului), ceea ce
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
autor de cărți ( ultima fiind o foarte interesantă călătorie prin Germania profundă) a prezentat gala din incinta Filarmonicii cologneze. Textele lui Gabriel García Márquez au prins glas în lectura actorului Mario Adorf. Totuși imperativele și grijile prezentului și-au lăsat amprenta și asupra show-urilor literare sporindu-le atractivitatea: conflictul dintre civilizații și culturi, lupta dintre bine și rău, tiraniile intimității, temerile ecologiste, emanciparea feminină, dragostea și războiul... Litcologne a mai acordat în această a treia sa ediție un loc important
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
Center din Amsterdam, conturează o dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
crimă. În ambele cazuri sînt sacrificați copii: în Colhida, urmașul la tron, Alsyrtos, în Corint, urmașa la tron, Iphinoe. Și aici am putea găsi similitudini, dacă vrem să citim cartea cu cheie. Oare nazismul și comunismul nu și-au pus amprenta sîngeroasă pe istorie prin crimă? De altfel, motivul străinului, al celuilalt, neasemănătorului, se distinge cu preponderență pe parcursul lecturii, aducînd în prim plan urzelile politice dictate de orgolii care împing masele la lapidări și linșaj împotriva celor ce cred în altceva
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
dezice de sine: "mîinile își scutură senzațiile/ mîngîind o blană de vulpe" (Simfonie neagră). Sau cu un plus de sarcasm: "tu pozezi trei ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
să pună în scenă Ivonna, principesa Burgundiei de Gombrowicz, la Teatrul Național din Timișoara, bazîndu-se pe comunicarea sa cu textul, pe un instinct teatral, mai degrabă decît pe prea puținii actori din trupă. O piesă complicată, pe de o parte, amprenta marelui spectacol al Cătălinei Buzoianu și al scenografei Lia Manțoc, din anii '80, de la Teatrul Mic, pe de altă parte, și un debut care avusese loc nu cu mult timp în urmă. O piatră de încercare trecută cu inspirație, prin
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
funcționale. Greutatea și valabilitatea temei sînt date de scenograful Dragoș Buhagiar, într-o apariție completă - realizator de costume, decor, lumini, afiș - absolut tot ce intră sub aripa acestei arte a spectacolului. Ca în Occident. Aș spune că dincolo de scenografie, de amprenta puternică și foarte rafinată a lui Dragoș Buhagiar se află, din păcate, prea puțin. Montarea este susținută și revelată de dimensiunile spațiului, de fîșîitul și sunetele costumelor, de lumea obținută prin obiecte, de culori, de lumina specială, aproape cinematografică, rece
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
mi-e foame. De ce nu ieșim să mâncăm. - Du-te tu să mănânci, a răspuns el, aproape fără să se uite la noi. Vin și eu curând, nu-ți face griji din pricina mea. Am ieșit amândoi. Ceasul amiezii își pusese amprenta peste întreg platoul. Vacile stăteau nemișcate. Dacă n-ar fi rumegat fără contenire și n-ar fi alungat când și când muștele cu lovituri de coadă, ai fi zis că-s moarte. Suprafața lacului era liniștită și netedă ca o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
aparținând în exclusivitate secolului al XX-lea. Autorul - mai ales când se numește Soljenițîn - înțelege în ce constă forța documentului autentic, juxtapus cronologic sau, uneori, după cum îi dictează șirul natural al rememorărilor �de după". Dar înțelege și că e nevoie de amprenta de mare scriitor în sens pur literar, astfel că în succesiunea �pieselor de dosar" sunt introduse pagini al căror nivel artistic nu lasă nici un dubiu celor care, eventual, nu citiseră O zi din viața lui Ivan Denisovici și care s-
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
majore, proiecte arhitecturale și de urbanism care să-i modifice alcătuirea și înfățișarea, prea puțin din toate astea s-a materializat. Și, oricum, noblețea și rafinamentul orașului tot de numele și însemnătatea marilor familii, a regilor, a aristocrației se leagă. Amprenta celor mai devastatoare tare a pus-o, indiscutabil, comunismul și, în special, demența lui Ceaușescu ca o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am acceptat, într-un mod sau altul să
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Benjamin sunt afine bucureștenilor, ci și cele spirituale. Amestecul de suprarealism francez, psihoanaliză freudiană și marxism - care "iluminează" înțelegerea autorului - a lăsat urme asupra marginii noastre de Europă. Valorizarea duhurilor culturii, productivitatea fantasmelor, iată unul din rezultatele încurajatoare ale acestor amprente. Prezentul și trecutul se unesc într-o fulgerare, iluminare. Să nu uităm că iluminarea e geamănă cu orbirea. Iluminările, priviri către noi înșine. A citi între ruine Dar Iluminările sunt și străluciri pornite din miezul unor opere fundamentale către cititor
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
care Brook, Mnouchkine, Vassiliev, Penciulescu, de pildă, au abordat subiectul punînd în valoare, mai înainte de orice, raportul personal cu teatrul, cu actorul sau elevul-actor, cu genul de școală pe care îl practică sau îl cultivă. Textele publicate sînt tulburătoare. Poartă amprenta emoțională a întîlnirii atîtor energii speciale, atrase și stimulate, de ce nu, de personalitatea lui Georges Banu. Vom reveni cu o discuție aplicată, cu detalii despre numărul din Alternatives Théâtrales. Ne bucurăm să publicăm fragmente din intervenția lui Radu Penciulescu, memorabilă
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
mare de candidați cu care, apoi, profesorii școlii și elevii aflați la sfârșitul studiilor să lucreze timp de două săptămâni. După această perioadă, reținem doisprezece elevi, cu care începem munca pedagogică. Este important să amintim acest lucru, deoarece pedagogia poartă amprenta celor cărora li se adresează. Relația dintre elev și pedagog îl definește atât pe unul, cât și pe celălalt. * Școala este un spațiu de libertate. Din principiul comunicării teatrale triunghiulare, școala elimină un termen: publicul. El este uitat pentru a
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
utopii, în Iubitafizica se crează un tărîm imaginar și alternativ, căruia i se închipuie toate elementele. Există zeități ("supraființele iubitafizice"), ale căror nume sînt construite după tipare lingvistice germane, cîteodată ingenios, de cele mai multe ori facil: Ich, zeul Identității, Fing, zeul Amprentelor, Kuss, zeul Sărutului etc. Anul e împărțit în luni cu denumiri specifice: Bovarie, Maria, Aprilia, Jeni, Sexembrie, Dragostombrie, iar calendarul iubitafizic neortodox are printre sărbătorile sale: Zenobia Naumista la 12 augusta, Emma Bovary Adulatera la 23 bovarie, Veronika Suicida la
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
întrerupe contactele, de a nu uita și, simultan, de a exista. La ora curierului electronic „materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă, sigilii, petece de hîrtie, cerneală, un adevărat arsenal azi dispărut. Suportul e concret și scrisul personal. Amprenta fiecăruia se recunoaște în caligrafie, în ezitări și ștersături, în hîrtia însemnată. Dincolo de cuvinte, scrisoarea e o mărturisire indirectă a corpului, o dezvăluire a expeditorului în ce are el mai secret. Privesc, probabil, aceste tablouri reunite în jurul corespondenței cu o
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
la modalitățile de investigare moderne. Într-adevăr, constatăm cît de ușor se mișcă ei în domenii de tradiție, ca filozofia, reprezentată prin nume mari de teoreticieni iluștri precum Kierkegaard, Ortega Y Gasset, Bachelard, dar și în metode de cercetare cu amprentă majoră asupra investigațiilor actuale: psihanaliza (Freud, Jung), antropologia culturală (Lévy-Strauss, Durand, Augé), teoria literară contemporană (Connor, Starobinski). Toate aceste lecturi, totodată fundament teoretic și călăuză spre ceea ce trebuia demonstrat, asumate de tinerii autori, din gîndirea cărora fac acum indisolubilă parte
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
vizibil și în centru, singura parte a orașului care, pentru scurt timp, între 1920 și 1940, reușește să se sustragă atmosferei de margine. Bucureștiul, spune Adrian Majuru, e o iluzie de oraș: Capitala „nu a reușit să se descotorosească de amprenta unei adunături de sate transformate în aparente periferii ale unui tîrg negustoresc. Dintre aceste așezări, spații moderne au devenit doar mahalale din centrul Tîrgului, ce s-au aflat în perimetrul orașului interbelic. Excluse de la această realitate citadină au fost periferiile
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
a pătruns în circuitul sangvin, i-a fost fatală. Constant Tonegaru a încetat din viață, pe neașteptate, ca efect al unei embolii pulmonare, la începutul anului 1952, înainte de-a împlini 33 de ani... Scurta existență a bardului a purtat amprenta unei psihologii bizuite pe contraste acute, receptive la semnalele dezastrului social ce începuse, întrucît, după cum ne spune bunul său prieten și actual editor devotat, Barbu Cioculescu, el „avea, ereditar, simțul farsei, precum și lentila intimă care deforma sistematic realitățile, totul trăit
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
de comentatori în perioada ’60-’80. Exilul a adus în poezia lui Ilie Constantin elemente concrete, evanescența, golul, vagul s-au umplut cu experiența umană, mai mult sau mai puțin traumatizantă. Biografia schimbată în datele ei esențiale și-a pus amprenta pe texte. Monotonia observată de critica perioadei românești a poeziei sale a devenit diversitate. Peisajele depopulate, aproape selenare au fost înlocuite cu altele mai terestre și, prin urmare, mai umane. Dezumanizarea sau, mai degrabă, lipsa umanului din poemele de început
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
trage învățături esențiale pentru propria lui bătălie. Ultimul strigăt al avangardei În revistele grupului se resimt aceste tatonări. În iunie 1916, membrii trupei sărbătoreau apariția primului număr al Cabaretului Voltaire. Placheta, destul de sobră, are vreo treizeci de pagini și poartă amprenta lui Hugo Ball. Ansamblul, alcătuit fără pretenții, e serios, ca o «culegere literară și artistică». Cuvîntul Dada apare aici pentru prima oară, fără vreo precizare. De altfel, nu găsim nici un text teoretic care să lămurească obiectivele mișcării ce se pregătește
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
perspectiva certă a unui ambient urban bine definit și cu o puternică personalitate. Spre deosebire, însă, de anii anteriori, cînd participarea unor artiști străini a fost mai restrînsă, de data aceasta sculptorii din Grecia și Italia și-au pus o amprentă mai apăsată asupra configurației simpozionului. Veniți din zone culturale complementare, care, în modernitate, au abordat complet diferit problema statuarului, Antonia Myrodias și Fernando Caciorgna au demonstrat, practic, la scara mică a propriului lor proiect, deopotrivă atitudinea postbizantină și cea postrenascentistă
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]