501 matches
- 
  
  știu de undeva, iar întâlnirea de la Tulcea a fost confirmarea că nu mă înșel. Nu puteam să vorbesc cu tine în prezența celor doi bărbați care te însoțeau, dar m-am prăbușit când ai plecat. A fost ca și cum mi se amputase o parte din trup, nu mai eram eu, îmi luaseși toată puterea de concentrare și de creație. O vreme n-am mai pus mâna pe pensule, am umblat năuc prin toată Delta, am mai fost la Brăila de câteva ori
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
 - 
  
  al câinelui este obligat să mențină curățenia pe toată durata călătoriei, având asupra sa materiale de igienizare a câinelui - în caz contrar, călătorul va fi tratat potrivit reglementărilor în vigoare. ( O. N.) ÎNTREABĂ: Domnul GHEORGHE CODREANU, Săcălaz. Mi-a fost amputată gamba stângă, dar în luna iulie la Direcția de Asistență Socială Timiș mi s-a spus că nu am dreptul la indemnizație lunară, deoarece am pensia prea mare - 1 800 000 de lei. Într-adevăr așa stau lucrurile? RĂSPUNDE: Domnul
Agenda2004-37-04-Dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/282862_a_284191]
 - 
  
  deci o sursă de suferințe. Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii/ la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
 - 
  
  a disciplină incomensurabilul, spontanul, inefabilul, nu-i rămîne decît satisfacția mirificelor constatări în lumea dată, în care se amestecă blestemul și celebrarea, limpezimea sacrala și confuzia durerii, sub semnul unei aventuri congruente cu devenirea însăși: "sigur că blestemului degeaba/ îi amputam brațele/ sigur că păsării ăsteia/ nu i se poate înfunda pe gură/ cîntecul mult aplaudat// azi mă gîndesc la drumurile alăturate/ ale limpedelui/ azi mă gîndesc la sfințenia/ rănilor ce curg sub un alt cer// există însă bucuria croșetării capcanelor
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
 - 
  
  emană ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat, deoarece i se amputase picioarele și avea extrem de puține șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul merge acasă să și aducă puținele lucruri avute. La ușa camerei, găsește o femeie străină care
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
 - 
  
  cărnii" și viața veșnică. Un elev se întreba: Care carne las eu să învie, cea cu păcate de la 20 de ani sau cea fără de păcate de la 80? Îmi vine în minte o întâmplare hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind lemne. S-a dus repede acasă, l-a pus într-o cutie și l-a îngropat. El credea încă în învierea trupului și nu voia să renunțe la un deget. Abia după aceea s-a legat la
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
 - 
  
  comentare. Toată zbaterea redacției pentru text integral, oprind ediția la anul 1940, pentru că ultimii patru-cinci ani puteau impune amputări de text devenea rizibila. Acum, cînd jurnalul se publică în ediția de Opere, faptul apare limpede. Textul jurnalului rebrenian a fost amputat de familie (probabil de Fany Rebreanu și alții) și nu mai există nici o șansă de reîntregire a textului. Cenzură abuzivă a familiei a operat fără scrupule, desfigurînd un text de foarte mare importanță. De acum încolo și pentru totdeauna, jurnalul
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
 - 
  
  Porceșteanu, din București, s-a schimbat brusc. Un puști de 19 ani, aflat la volanul unui BMW a inrat în mașină staționată a femeii și a accidentat-o grav. Medicii i-au salvat viața, dar ambele picioare i-au fost amputate de deasupra genunchilor. Accidentul s-a produs pe șoseaua Constantă - Mangalia, la ieșirea din Tuzla spre Mangalia. Dumitra Porceșteanu (52 de ani) din București și-a oprit mașina în parcarea unei benzinării și a coborât să caute un obiect în
Apel pentru înăsprirea legilor rutiere, lansat de victima lăsată fără picioare de un puşti de 19 ani cu BMW () [Corola-journal/Journalistic/25020_a_26345]
 - 
  
  cele 12 obuze pe care le avea în curte pentru a le valorifica la fier vechi. Bărbatul de 39 de ani era împreună cu doi copii când s-a produs deflagrația. Din fericire aceștia nu au fost răniți. Medicii i-au amputat bărbatului picioarele și o mână. Victima are arsuri pe 70% din suprafața corpului.
Mutilat de un proiectil pe care a vrut să-l taie cu flexul () [Corola-journal/Journalistic/25557_a_26882]
 - 
  
  să aibă studii de teologie. Indiferent că vorbește despre sursa răului sau despre consecinețele căderii în păcat, Diavolul este utrumque paratus, e pregătit în toate. La mijloc e răceala geniului fără crize morale, e sclipirea intelectului căruia i s-a amputat nervul empatic, e conțopistul obsedat de cazuistica detaliilor, sau judecătorul făcînd dreptate după litera legii, chiar cu prețul distrugerii lumii. A treia trăsătură e că tertipul la care recurge Diavolul spre a semăna discordia stă în înlăturarea liniștii. Diavolul este
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
 - 
  
  În acel moment, a scăpat mașina de sub control, iar autovehiculul s-a oprit într-un parapet metalic de pe marginea drumului, care era deteriorat. Parapetul a străpuns portiera dreaptă a autoturismului și i-a intrat fetei în mână. Medicii i-au amputat brațul fetei. Polițiștilor și procurorilor brașoveni le-a luat 5 ani să soluționeze definitiv cauza, dar au stabilit clar că prietenul Elenei, Claudiu Ionuț Ion nu se face vinovat de accident. Mai mult, s-a stabilit că vina accidentului o
Despăgubire record pentru tânăra mutilată într-un accident rutier by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24185_a_25510]
 - 
  
  a unor exemplare tot mai fidele ale sumisiunii fără crîcnire: Nimic nu ar fi trebuit să zdruncine acest sistem: mașinăria era bine unsă, mecanicii pricepuți și nemiloși, perspectiva contrazicerii exclusă cu desăvîrșire. Inconștient sau din frică, familia avea grijă să amputeze eventualele puseuri de independență "ideologică" a odraslelor; părinții reprezentau ei înșiși deja niște structuri umane dereglate". Fiind violată și ultima redută, intimitatea, la care nu puteai renunța decît înstrăinîndu-te în raport cu tine însuți, rezultatul nu putea fi decît cumplitul "om nou
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
 - 
  
  literaturii franceze pe Céline, Béraud ori Maurras, iată, G. Călinescu, la noi, o face, prezentînd "senin, științific din avion - cum spune el însuși", pe "bătrînul nerod și venal Brătescu-Voinești", pe "ardeleanul care și-a vîndut pielea celor care i-au amputat Ardealul natal, Liviu Rebreanu", pe "celălalt instigator la pogromuri în numele crucii, Nichifor Crainic", pe "părtașul direct la fără-de-legi Radu Gyr" și, în fine, pe "mentorul Gărzii de Fier, dialecticianul fericirii verzui, Nae Ionescu". Problema nu e dacă puteau fi scoși
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
 - 
  
  sau sprijinit pe o pernă, Esteban scrie în carnetul lui scena din living: mama i-a arătat o fotografie a ei de cînd era tînără, dar jumătate din fotografie lipsea. Iar el are impresia că și din viața lui e amputată această jumătate. Mama bate la ușă și intră. Esteban abia are timp să închidă carnetul. Nu are chef ca mama lui să citească ce a scris. Manuela are în mînă o carte, împachetată ca un cadou. Face un gest spre
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
 - 
  
  climatul de libertate instaurat după decembrie", nu sînt doar niște "erori", ci "adevărate atentate", cu consecințe dintre cele mai grave asupra societății civile), aceasta presupune o reinstaurare a pluralității punctelor de vedere, implicînd polemica. Regimul de cenzură și dirijism o amputa ori o interzicea pur și simplu: "În comunism să fi fost oare posibilă polemica sau simpla discuție (pe care mai ales aș fi dorit-o eu) dusă în forme oneste, în vederea stabilirii vreunui adevăr? În nici un caz, sau numai în
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
 - 
  
  totală, fiind interzis chiar după ce a fost tipărit, fiind, imediat, topit. Edițiile critice de pînă spre 1955-1965 erau impecabile filologic, dar aparatul critic plătea un grav tribut sociologismului vulgar, încît sînt azi utilizabile numai sub raportul textului. Și acesta, uneori, amputat prin acele blestemate croșete drepte (În argoul editorial de atunci astfel de pagini erau numite "text croșetat".) Și la despărțămîntul istoriografie literară m-am izbit de stupidele rigori ale cenzurii, cîteodată prin anii șaptezeci, la cîte un volum de corespondență
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
 - 
  
  vorba despre soț, amant sau copil. Este mai degrabă o întrupare selenară, desprinsă de realități, de tumulturi. Prea dramatic, și plat în dramatism, mi s-a părut Dan Bădărău în Vronski. Aici cred că de vină este și adaptarea care amputează date importante ale protagonistului. Nu știu de ce, dar nu este deloc credibilă pe scenă nici o "față" a iubirii. Mărturisesc că părerea mea de rău este sinceră, pentru că Alexandru Vasilache este un veritabil talent, fascinant în sensibilitate și fantezie. P.S. Programul
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
 - 
  
  care am pășit e lung, nu i se zărește capătul. Mi-am pus traista pe umăr și mă îndrept spre împlinire cântînd. Basarabia Basarabia - Mâna stângă a României, cea e lângă inimă, pe care un imperiu, lacom și criminal a amputat-o, a ciopârțit-o plină de bubele neamului său. Basarabia - durerea adâncă a țării, nu a cotropitorilor nemiloși, Basarabia - cimitirul în care strămoșii se zvârcolesc și blestemă. Osânda Nu izgonirea din rai a fost pedeapsa cea mai grea pe care
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
 - 
  
  Mariana Neț 1. Renașterea va fi, în veci, un vîrf de neatins, pe lîngă altele - pentru că ține sub control stihiile din om și dintre oameni, fără ca, totuși, să le anuleze. Nici nu le amputează, căci eu cred că, în acele vremi, cei (mai) mulți erau conștienți că răul cel dezlănțuit e amputat prin chiar natura sa. Așa se face, poate, că, la mînăstirea dedicată, la Florența, lui San Marco, a putut trăi Savonarola. În
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
 - 
  
  neatins, pe lîngă altele - pentru că ține sub control stihiile din om și dintre oameni, fără ca, totuși, să le anuleze. Nici nu le amputează, căci eu cred că, în acele vremi, cei (mai) mulți erau conștienți că răul cel dezlănțuit e amputat prin chiar natura sa. Așa se face, poate, că, la mînăstirea dedicată, la Florența, lui San Marco, a putut trăi Savonarola. În chilii pe care le pictase, nu cu mult timp înainte, Fra Angelico! Renașterea nu este doar o lume
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
 - 
  
  deciziile recalculate de pensie, sau pe cupoanele de pensie ne este menționat gradul militar în rezervă, atâta timp cât, în fapt nu mai beneficiem de nici un drept al cadrelor militare în rezervă. Așa știe ministerul apărării naționale să respecte prevederile legilor țării, amputând drepturile militarilor în rezervă și în retragere", susțin reprezentanții SCMD, care își justifică afirmațiile cu documentul de mai jos. Cert este că Ministerul Apărării derulează un plan de reducere a cheltuielilor, care aduce atingere și bugetului pentru medicamente compensate și
Planul de reducere a cheltuielilor din Ministerul Apărării îi poate lăsa pe militari fără medicamente gratuite () [Corola-journal/Journalistic/26345_a_27670]
 - 
  
  secții "semiprivate" ori "private" și mai nou deschiderea unor întregi spitale "private". Se dă o luptă pe viață și pe moarte între marile instituții cu paturi și realitatea economică din țară și din UE Soluția este "chirurgicală". Dacă nu se "amputează" organul "gangrenos", cu întreținerea celorlalte sisteme la parametri optimi, "pacientul" are un prognostic rezervat.
Un chirurg despre arieratele spitalelor: Ne aşteaptă 3-4 luni de frământări şi de anunţuri alarmante () [Corola-journal/Journalistic/25678_a_27003]
 - 
  
  care-l arestează pe dezertorul fără voie era tocmai acela de a veghea ca soldații să se lase uciși așa cum se cuvine. Grija lui Anthime nu aveau de ce s-o ducă, întrucât acesta devenise „apt să perforeze, să străpungă, să amputeze cel mai mic obstacol, corpuri umane, animale, trunchiuri de copaci”... Până și fanfara își făcuse datoria: componenții ei fiind secerați în timp ce suflau în instrumentele lor fără să scoată vreun sunet fals. Umorul este prin urmare negru și, s-ar zice
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
 - 
  
  aș lovi frecvent în Piața Mare de scandaluri pornite de la idei contradictorii precum: Eugenio Barba e mai intrinsec decât Sasha Waltz. Dacă Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu ar dura șase luni în câteva săptămâni doctorii ar trebui să-mi amputeze mâna dreapta. Directorul Constantin Chiriac ar fi nevoit să organizeze zilnic conferințe de presă și este dovedit științific că dacă scrii câte o oră pe zi, fără oprire, timp de trei săptămâni, mâna se atrofiază și cade. De conferințele lui
De ce este bine că se termină Fits [Corola-blog/BlogPost/98104_a_99396]
 - 
  
  arborând slugarnic / rânjetul / celui întinat”. Un alt soi de „aproape”, ni se relevă în același ciclu în ipostaza individului comun, „de rând”, căruia dorința de a cunoaște și „dorul de-a pricepe”, cum ar fi spus Arghezi, i-au fost amputate încă de la naștere. Lui nu i-a mai rămas decât grija de a-și cumpăra „tăcerea cumințeniei”, ceasurile de liniște, trăind cu stăruință convingerea că slobozenia ar fi la fel de periculoasă ca o „nefericită aterizare / fără parașută”. Poetul deplânge faptul că
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]