1,343 matches
-
reverie. El este autorul moral și material al reînvierii lăcașului de la Putna, „să dea duh nou Putnei” în angrenarea cu toate forțele sale în bătălia pentru Moldova, un loc de mare solemnitate și înțelepciune fiind atribuit sunetului bătăii clopotului Buga, amuțit după „somnul învierii” Voievodului. Romanul este construit pe ideea că rădăcinile sufletești sunt mai puternice decât schimbările venite din afară. Pentru acestea au fost necesare scenele de la Curtea Iașilor, cu mișcarea Domnilor pe tronul Moldovei, dările împovărătoare, scenele de cruzime
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
mine, că-mi trîntește telefonul. După cîteva ore, sînt tenace, nu?, un domn mi-a spus cool că mă rezolvă, că nu contează că nu sînt firmă și că am cărți, bulendre și vechituri. Batem palma pe cîteva milioane bune. Amuțesc. Salariul meu pe o lună de la România literară să îl dau în opt ore!? Și cu ce mai rămîn? "Fără moloz", îmi răspunde, promt, omul meu. Muncesc ca nebuna cîteva zile. Nu-mi simt carnea, oasele, mințile. Spăl geamuri, aspir
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
și de supunerea la poruncile celor de sus de a scrie "pentru popor". Anii de scris forțat si convențional mi-au anemiat sângele estetic și, ceea ce e mai grav, o făceam din convingere și de bună credință. Prin 1953-1954, am amuțit cu adevărat în poezie (nu și în muzică), după ani de "pierderi planificate"! Cuvintele s-au întors la mine în 1956, în satul 2 Mai. Cu uimirea regăsirii am scris atunci, la început, cum că anumiți nori sunt de o
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de sfîrșit. Vezi, mesajele astea care au amuțit, care și-au transmis către noi doar ambalajele vizibile, de o măreție aproape nepămîntescă, trebuie să le capteze și să le retransmită pictorul. Panourile mele, și cu atît mai mult iconostasul de la Cluj, chiar asta încearcă să facă, încearcă să
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
48, col. 670); In Act., , 13, 2 (PG 60, col. 107); Ex. in Ps., 109, 5: „Toată răutatea este izgonită, virtutea este restaurată, harul Duhului este trimis, pescari vameși și făcători de corturi închid gurile filosofilor și limba retorilor este amuțită, tirania demonilor este nimicită” (ed. rom., 397; PG 55, col. 273). footnote> și că au fost lipsiți de viclenia și verbozitatea oratorilor păgâni<footnote Chrys., Hom. in I Cor., 5, 6 (ed. rom., 55-58; PG 61, col. 48); Laz., 3
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune, Îmi spui, are corbul! Troiene de păsări Îmi bat la fereastră, În flacăra vieții zăpada seascunde, călită ispită sub briză albastră. Uneori mă ascund și eu În nimb de-ntristare, viclean de tine sorii amuțind, mă voi preface cu siguranță Într-un roi de albine, am martor ispita și-un sobor Îngeresc! Nu-i viscol lumina, nu-i nimeni În față, pe crugul sfiirii pășesc ca un șchiop, patine de gheață Îmi fug pe sub gene
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
adolescența și bătrânețea adolescentului îl apropia de inspirația funerară a lui Trakl, adolescența întârziată înfățișa un adult cu încântătoare candori. Primele poezii prezentate spre publicare aduceau așa de puțin, prin 1956, cu ce propunea pagina literară a vremii, încât redactorii amuțeau, cedând numai fiindcă intuiau că diferența nu venea dintr-o provocare, ci din adâncul unei structuri. O înțelepciune milenară, dar al eredității, se placa la Petre Stoica pe o continuă ciocnire cu realitatea, cu cotidianul. Drept care acesta a fost luat
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
pe ce rază aiurează calul Calul pietriș amar și coada înflorită Calul Inima mea Inima mea e o casă învechită dezvelită și cu iederă. Aici să aud focul sau frigul sau iarba cu glasul rece. Toamna cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
cu emisfera dreaptă! E prima dată când regret că nu sunt un estetician (ca răposatul Marino), ci doar un practician naiv. Să mă strădui, însă, a-ți răspunde. Ei bine, tot dialogul nostru ar deveni cam fastidios și, eventual, am amuți oleacă, dacă ar fi posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
complexă. Și vadă-se prin ce mijloace se obține această complexitate. Ba prin substituirea, prin pauză, a primului accent tonic și ștergerea completă a celuilalt accent tonic, în hexabrach. Ba prin întărirea primului accent tonic printr-o accentuare expresivă, care amuțește, aproape, al doilea accent tonic, în dublu troheu. Ba, apoi, anemiind accentele tonice din două măsuri, prima transformată într-un tribrach și un troheu și a doua, într-un troheu și un tribrach, pentru ca totul să se rezolve, crescendo, într-
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
că trebuie să fiu mut, și-a dres glasul Încet, fără să tușească apoi a scos un Țipăt ciudat, pe mai multe tonuri, lung și scurt În egală măsură, puternic, cu jale, dar și Încântare, un Țipăt care m-a amuțit cu de-a dreptul. (...) Curând, din umbrele Înserării a apărut o pasăre leneșă, cu aripile larg deschise”. Emil pare a fi spiritul inițiator În acest ritual de chemare a bufnițelor, În timp ce Luci percepe uimit și fascinat taina comunicării cu o
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
încăierările mele cu politrucii, milițienii și alte jigodii din tinerețea mea râioasă. Maestre...încetează!...m-ai convins că ești un As. Dar spune-mi, cura aceasta de vulgaritate nu ți-a atrofiat langajul poetic și îngerii metaforelor tale n-au amuțit?! -Experimentul meu este foarte dificil, dar cu perseverență devine aplicabil -Mai convingător... -Ai stat vreodată cu picioarele în două ligheane...unul cu apă rece ca ghiața iar celălalt cu apă clocotită? -Sincer...nu. Încearecă scriitorule - și vei vedea nevăzutul! -Cum
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
tovărășia multora dintre coreligionari și otrăvitori de suflete, a tuturor acelora care de abia au așteptat momentul potrivit să treacă dincolo, la stăpîni, spre a primi răsplata mîrșavei lor activități. [...] Se zvonise cîndva cum că un glonte i-ar fi amuțit vrăjmașele gînduri [...] Cînd colo, nici n-a căutat adăpost la bolșevici și nici nu-i putrezesc oasele prin vreo rîpă. Trăiește liberă, ascunsă undeva în furnicarul Bucureștiului ferită pînă acum de orice primejdie..."22 Evident, lui Gh. Sânger îi era
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei care speră. * * * Încearcă, iubito, Încearcă te rog de-nțelege De ce vom lăsa peste lucruri Praf să se-așeze Mai toarnă-mi un ultim pahar Și
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
poate fi și privirea poetului închisă în sine ochiul său: doar o groapă comună ascunzînd ape de odihnă Lună rece să asculți în fiecare noapte aproape de ora învierii bufnițele furioase din pădurea de deasupra spitalului cum îi latră pe cîinii amuțiți de spaimă cînd ea trece prea rece - tu scufundîndu-te tot mai tare în ape de taină ca moartea îngenunchind în fața altarului Sfîrșit de poem Poemele de lung metraj - cum un viespar scăpat în pădure ca niște animale chinuite Poem cu
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
omule, parcă-i fi copil!", se ceartă el cu oarecare îngăduință. Dar își dă seama că aceste cuvinte nu trebuie să le adreseze trupului, ci sufletului și în fața acestei priveliști neașteptate, i se face un gol negru în cap și amuțește. "Cum, adică, Să fie chiar atât de bolnav? Bolnav de moarte! De moarte, adică?..." Cuvintele acestea și altele mai înfrigurate i se zbat în cap ca niște păsări ce-și caută scăparea într-o cameră cu pereții și cu tavanul
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
de vultur răutățile se scutur' bolește pe ghimpi de stea s-alunge vremea cea rea duhurile de bărbat prea multe s-au dărâmat duhurile de femeie împotrivă vor să steie buruiană au crescut peste munți și peste lut Veghetoarea-a amuțit cucuvele-au înmulțit Sfântă Maică Preacurată Slobozește Prunc și Vatră iar pe Calea Laptelui fugă Coada Șarpelui iscă Focul Fiului pe Drumul Părintelui iar din Fluierul cel Sfânt Duh să-nvie-ntreg pământ viperele fă-le îngeri dintre luturi iscă
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
la glie și trecut Ne-au exportat capele de bocit Ne-au otrăvit și apa din fântâni Popoare din IMPERIU IPOCRIT La noi în ȚARA se pretind stăpâni Ne închinăm la moaște și la sfinți Când clopotul la schit a amuțit Ne-au văduvit de ape și de munți ... Citește mai mult LamentăriPoetului Mihail JantoLa ce bun lamentările în van-Ne irosim și timp și energie-Când venerăm umili Calul TroianDe parc-am fi loviți de-apoplexieMulți criticăm pe stradă și pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Edenul originar. Sfârșirea muzicii: o poveste care, după ce e rostită, atârnă de firul vieții, precum mărgăritarele, sumedenie de vise. Vise înaripate, înflăcărate. Muzica narează și atunci când e mută. Povestea despre melodie și ritm deapănă și în liniște. Oare să nu amuțească muzica niciodată? Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa.
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
dare de seamă financiară, situația financiară a Uniunii, și În care a tras un semnal de alarmă, că, dacă domnul Manolescu continuă destrăbălarea financiară la Uniune, Uniunea va intra În scurt tip În faliment, comunicare la care Întregul Consiliu a amuțit, nimeni n-a spus două vorbe, a trebuit să mă ridic tot eu, singurul din tot Consiliul, și să vorbesc În apărarea domnului Vosganian pe care Nicolae Manolescu Îl lua la mișto tot timpul și domnul Vosganian a trebuit să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
selectează și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de viață simbolică. Și dacă România ar fi acum o țară normală, toată brâncușologia improvizată și veleitară ar amuți subit, iar Brâncuși s-ar elibera, în sfîrșit, dintr-o prea îndelungată captivitate.
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
Atât de bine scrie autorul, încât ideile susținute de el devin mai pregnante și mai autentice decât ale multor altora; iar adevărurile personale ori personalizate - mai importante decât adevărul strict. Lectura cărții îi provoacă cititorului un fel de vertij, stilistica amuțind spiritul critic sau făcându-l, în orice caz, somnolent, abulic, benevolent. Suntem în plină magie discursivă a unui sofist (Andrei Pleșu e mai degrabă un discipol al lui Eugen Ionescu, decât al lui Constantin Noica), lansând câteodată teze inacceptabile logic
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
pe care le fredonez și astăzi. Cu aceleași senzații proaspete, nemodificate. Așadar, prin '92 sau '93, am văzut un spectacol cu zeci de actori pe scenă pentru un singur personaj: Dorina Crișan Rusu. Mai tîrziu, povestindu-i toate acestea, a amuțit. Mi-a spus că mama ei a murit de mult. Ar fi fost, cu alte cuvinte, imposibil să fie la spectacol. Halucinant... Cineva a fost așezat lîngă mine ca să-mi atragă atenția într-un mod tenace asupra Dorinei. Atunci. Cineva
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
nici azi ce s-a întâmplat cu adevărat, dar băiatul meu a căzut sub roțile unui camion și a fost dus la spital; nu l-am mai găsit în viață. Când mi s-a spus că e la morgă, am amuțit de durere. Mi-a trebuit mult timp să-mi revin, nici acum nu vorbesc bine. Fetele mele s-au ocupat de tot, a venit și nepoțelul Peter, a fost cumplit... Dacă tot îi pregătise viața atâtea bariere, de ce n-o
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
au stat mai bine de două veacuri rătăcite prin biblioteci și arhive. SIMONA POPOVICI Doliu l La Radio Timișoara O undă de profundă tristețe a îndoliat eterul bănățean, căci la mijlocul acestei săptămâni vocea unuia dintre veteranii Studioului Radio Timișoara a amuțit pe vecie. Petru Păcurariu avea doar 57 de ani, dar împlinise mai bine de trei decenii de când se înrolase în slujba Radioului timișorean. Născut într-o localitate înghițită de ape, lângă Orșova, el a absolvit la București Facultatea de Științe
Agenda2003-32-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281341_a_282670]