117 matches
-
Resteman Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, din părul tău nins să mă-mbăt cu arome de fulgi ca-ntr-un vis de copil de tăceri amuțit care-ncet se destramă, vreau să fiu legănată de brațu-ți puternic precum vara făceai, când prin flori rătăceam și-adormeam amețită de doruri în iarba din lunci. De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, în sătucul din munți unde
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Paris-Café / Galerie cu viță / Poezie și vis”; “Culori în croșet / Pălării și poșete / pisici curioase”; “Gius-ul orange / evantaie de fildeș / - Nări amețite”; “Lucruri de mână / Simfonii de culoare - bucăți de suflet”; “Pe-o frunză de-arțar / lumină de aură / ecou amuțit”; “Vârste și spirit / amintiri în oglindă - / poeme cu ceai”; “Trăgându-și seva / din hârzobul de plastic - bonsaiul ciclam.” Am experimentat încă o dată faptul că arta manuală ne poate înfrumuseța viața, ne poate vindeca sufletul, oferindu-ne o bucurie care nu
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
-nfundă călcând pe destine, o soartă într-un pumn de glod se adună... Putrede umbre mă scaldă în aproape, parcă aș fi și eu cioplit din granit, se cațără pe mine, cad peste pleoape, nici ceasul nu bate, demult stă amuțit. E liniște veche adânc în morminte, apuse amintiri suspină-n sicrie, se aprinde o stea, sau poate asfinte, iar vântul azi noapte, nu plânge, adie... Nu-mi pasă, e toamnă, prin ceața văd luna, norii sălbatici speranța-mi petrece, mă
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
încerca s-o ia la goană și, în secunda doi, dispărea sub asaltul unei grămezi de trupuri cenușii ce părea un mușuroi de furnici gigantice. Regizori, actori, mașiniști, creatori de teatru prin definiție, devenisem cu toții, brusc, public. Un public siderat, amuțit, bulversat în complexele sale „conservatoare”. Dar mai era și un alt public, jos, pe trotuar, un public activ, revoluționar și participativ, care aprecia la justa lui valoare spectacolul din stradă și aplauda dezlănțuit, în picioare... De atunci, ori de câte ori ajung într-
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
cu iubirea, dragă prietene! Mai caută, și vei vedea c-o vei găsi! Abătut mai merge câțiva zeci de metri și dintr-o dată zărește câteva urme în noroi, mai mici decât ale lui. Se apleacă și le mângâie.) Idris rămâne amuțit și cu fruntea încrețită spune: Ai știut că așa va fi? (I se adresează pădurii.) Unde este?...Este vie?.. Va fi a mea comoară... Pădurea: Îți voi destăinui a mea poveste...(Pauză) Să nu mă judeci. (își apleacă ușor crengile
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
SĂ NU PLÂNGI Să nu plângi de n-am să fiu pe perna ta la miezul nopții și umărul meu sprijin n-o să-ți dea. Să nu plângi de n-o să-mi pun buzele pe gura ta și glasul meu amuțit nu-l vei asculta. De-oi fi plecat din astă lume tu ține-mi amintirea în gândul tău dar să nu plângi de n-am să fiu sub ochii tăi și n-o să-ți mai brodez o vreme iubirea în
SĂ NU PLÂNGI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381942_a_383271]
-
bazale, neaducând nimic nou cunoștințelor proprii. La un moment dat, profesoara se opri din predat și scris la tablă și îl ridică în picioare: - Băiete, zâmbetul tău este ironic! Înghețară cu toții la tonul ridicat, acuzator, care sună spart în sala amuțită. - Așa e fața mea, îndrăzni să se scuze, pentru că nu își dorea nici un fel de probleme cu doamna care se părea că nu cunoaște aspectele legate de înfățișarea lui. - Dacă te crezi mai deștept decât mine, ia, poftește la tablă
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
purifică, ne fortifică și ne unifică într-o armonie angelică.” (Ion Mânzat/ Mariana Tănase-Mânzat, Psihologia Tăcerii-Liturghiile Silențioase ale Sinelui, Psyche-2006, p. 22) Tăcerea deși pare de aur, îți trebuie înțelepciune doar pentru momentele când s-o folosești. În rest tăcerea amuțită condamnă gândirea, cuvântul, persecută e-ul, prigonește dreptatea, adevărul, binele, credința, cântarea, frumosul, iubirea, creația, izbânda, înălțarea, azurul. La fel, Cuvântul trebuie asumat în lumină doar pentru exprimare, pentru grăirea frumoasă, înmiresmată de expresii, metafore, stihuri, aforisme, psalmi, simboluri de
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În satul pe care-l mai strig bătrânii cu grabă se sting, ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
spicul cu boabe de cuvânt, Iar versurile spice când le aduni în snopi Să binecuvânteze iubirea pe pământ! M-ai ales să fiu vântul ce bate-n asfințit Și răcorește codrul cu umbre aurii Când dorul îl cuprinde și glasu-a amuțit Într-o tăcere-amară cu lacrimi purpurii. Tu m-ai ales inimă în pieptul tău să bat Minutul trecător să-l fac izvor de gând Când taina nesfârșită, visele o desfac Și-mpărăția nopții coboară pe pământ. de Gabriela Mimi Boroianu
M-AI ALES de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371628_a_372957]
-
SĂ NU PLÂNGI Să nu plângi de n-am să fiu pe perna ta la miezul nopții și umărul meu sprijin n-o să-ți dea. Să nu plângi de n-o să-mi pun buzele pe gura ta și glasul meu amuțit nu-l vei asculta. De-oi fi plecat din astă lume tu ține-mi amintirea în gândul tău dar să nu plângi de n-am să fiu sub ochii tăi și n-o să-ți mai brodez o vreme iubirea în
SĂ NU PLÂNGI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375003_a_376332]
-
rămas atârnate pe crengi luminate de aura minții mele neîntinate de austeri păgâni Am vrut să fug și n-am putut Aleea dădea-ntr-o fundătură Am deschis gura să strig din toți rărunchii ajutor cui să cer (?) când toată lumea amuțită era Amuțită am ‘mas și eu Aveam nodul acela, știu unii care, acela de-l aveau mai toți. A răsărit soarele și pe strada mea Așa am zis când am văzut lumina orbitoare Am deschis larg fereastra inimii Am lăsat
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
de cai iuți arzând de nerăbdare să-i deschidă alambicatului suflet porțile răsăritului Am îmbrățișat cu emoție primele raze arcuite pe bolta inimii mele într-o paletă vie auzindu-se cum sparg tăcerea trecutului aruncând nodul din gât în pustie amuțitele guri se sloboziseră arcul ceresc difuza lumina libertății! ............................................ Am descoperit, în sfârșit, bucuria de a trăi Am însă o bucurie cât o viață Aurora a vestit un nou început! Autor: Urfet Șachir Sursa foto Internet Referință Bibliografică: Am descoperit târziu
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SENTIMENTE VIRALE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului am tastat cu degetele amorțite numele tău în alfabet braille păsări amuțite deschideau aripile până la soarele orbitor pipăie nelumina gol de spaime ce delicat se moare tastând sentimente virale aburul literelor virtuale îmi înmoaie sufletul ca-n cerneală este albastră o inimă goală și tot mai palidă lumina unui apus cu fața
SENTIMENTE VIRALE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376869_a_378198]
-
fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Referință Bibliografica: Mama / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2057, Anul VI, 18 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MAMA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377981_a_379310]
-
agățat de cornul lunii plec cu mândră la plimbare, unde visele sunt vise fără de asemănare, si străluce noaptea afară peste case, pește vii, frunza-n codri-i tot mai rară și cărările-s puștii. Și străbat milenii, ere, fermecat și amuțit, n-am simțire, n-am putere, ci doar suflet amorțit, si străbat și timp și spațiu strâns de cornul lunii mele, am doar dor și numai sațiu visător hoinar de stele. Nu mă satur de comete, nici de stele căzătoare
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
plânge un copil, Și s-au subțiat nămeții, plânge un copil, Brazi se-ascund sub fusta ceții, plânge un copil, Moșul fuge-n munți săracul, plânge un copil, Că-i umplut de lacrimi sacul, plânge un copil, Glas de clopot amuțit, plânge un copil, Soarele-i la asfințit, plânge un copil, Lângă masa cea săracă, plânge un copil, Un suspin de maică dragă, plânge un copil, Că bucate n-o să facă, plânge un copil, N-are pâine în desagă, plânge un
BRĂDUȚ NINS DIN CODRU- COLINDUL BRADULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376135_a_377464]
-
Simina găsesc o caleașcă cu birjar și cai adormiți: „rămaseră multă vreme alături, privind rădvanul cu caii adormiți. Timpul încremenise. Parcă nici frunzele nu se mai clătinau pe crengi și nici o pasăre nu zbura în noapte. Mintea era ea însăși amuțită. D. Nazarie privea, fără gânduri, fără voință“. Se observă un schimb de planuri, acesta fiind intermediat de o încremenire; totul se afla sub puterea vrăjii, parcă, chiar natura se supune puterii Christinei, care vine dintro altă dimensiune, de acolo unde
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cam deranjeze la cap și, de fiecare aniversare a moartei Berta, umple camera de flori și cîntă. Flautului răspunzîndu-i harpa Bertei, înfiorată de fantoma ei. O aniversare, două, trei. La a treia, Rudolf este găsit mort, cu flautul lîngă el, amuțit, în timp ce harpa Bertei continuă să cînte. Cam asta-i cu Iadul casnic. Alte rubrici ale ziarului de pe Brezoianu 19 ("casă proprie"). La Întîmplări din Capitală, Cal rătăcit: "A fost dus la secția 7". Copil lepădat: "S-a predat spitalului de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intrare-a sălii lui Urizen. Cînd Urizen se-ntoarse de la nemăsuratele-i călătorii și trude, Coborînd, ea lîngă el se așeza, în mantiile-i83 Luminoase-nfășurîndu-l. Uimit și Încurcat privi Întunecoasa-i silueta care acum de el fusese despărțita; se-nfioră și amuțit rămase 205 Pînă ce mîngîierile și lacrimile ei îl readuseră la viață și la bucurie. Două voințe-aveau, două intelecte, iar nu ca-n vremurile de demult. Această simți Urizen, și în tăcere se-afundắ în tristă meditare în Nori întunecîndu-se. Pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pare.” (W. Shakespeare) Măsoară de zece ori, taie o dată. (Tocmai acesta este și rostul anticipării, al proiectării În activitate: la nivelul reprezentărilor mentale, omul Încearcă și chiar verifică, prin intermediul unor calcule și deducții logice, diferite ipoteze sau variante constructive.) Limbă amuțită, viață liniștită. (Așa cum privirea trebuie să Învețe să nu vadă câteodată unele lucruri, la fel și vorbirea trebuie să Învețe să nu spună Întotdeauna tot ceea ce omul gândește: „Deseori cuvântul a săpat mormântul”.) „Nu e Întotdeauna bine să spunem tot
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
remarcă Sf. Grigorie de Nyssa, „cum va istorisi cele ce trec dincolo de ea? În cazul de față se potrivește să spunem «vreme este să taci», căci mai bună e tăcerea”. La sfârșitul secolului trecut, am lăsat în urmă o istorie amuțită. Două conflagrații de uriașe proporții (1914-1918; 1939-1945) și un foarte lung război rece (1945-1989) au oferit lugubra demonstrație a potențialului barbar al celei mai „evoluate” generații din istoria umanității. După ce vreme de un secol am constatat că „barbaria este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost întinse și terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de bătrîn în somnul lui chinuit, ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]