118 matches
-
Paris-Café / Galerie cu viță / Poezie și vis”; “Culori în croșet / Pălării și poșete / pisici curioase”; “Gius-ul orange / evantaie de fildeș / - Nări amețite”; “Lucruri de mână / Simfonii de culoare - bucăți de suflet”; “Pe-o frunză de-arțar / lumină de aură / ecou amuțit”; “Vârste și spirit / amintiri în oglindă - / poeme cu ceai”; “Trăgându-și seva / din hârzobul de plastic - bonsaiul ciclam.” Am experimentat încă o dată faptul că arta manuală ne poate înfrumuseța viața, ne poate vindeca sufletul, oferindu-ne o bucurie care nu
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 by http://confluente.ro/Culoare_si_feminitate_la_pari_cezarina_adamescu_1375825921.html [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
sale: „ Ograda casei / e de-acum pustie / nici măcar greieri singuratici / nu mai rătăcesc pe acolo // iarba năpădește netulburată urmele pașilor / în care nu mai intră nimeni // orfane / orele / rămân dinainea porții zăvorâte // umbrele castanilor / din fața casei sunt de mult / suspine amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european să-și simtă condiția inferioară, până când își ia îndrăzneala să renunțe la „ineluctabila supușenie”: „după ce / n-am mai fost silit / de circumstanțe / și de ineluctabila
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
agățat de cornul lunii plec cu mândră la plimbare, unde visele sunt vise fără de asemănare, si străluce noaptea afară peste case, pește vii, frunza-n codri-i tot mai rară și cărările-s puștii. Și străbat milenii, ere, fermecat și amuțit, n-am simțire, n-am putere, ci doar suflet amorțit, si străbat și timp și spațiu strâns de cornul lunii mele, am doar dor și numai sațiu visător hoinar de stele. Nu mă satur de comete, nici de stele căzătoare
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1462377141.html [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016. Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
de ”taxă de protecție galactică”, pentru a-i ... Citește mai mult Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1469829126.html [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
rămas atârnate pe crengi luminate de aura minții mele neîntinate de austeri păgâni Am vrut să fug și n-am putut Aleea dădea-ntr-o fundătură Am deschis gura să strig din toți rărunchii ajutor cui să cer (?) când toată lumea amuțită era Amuțită am ‘mas și eu Aveam nodul acela, știu unii care, acela de-l aveau mai toți. A răsărit soarele și pe strada mea Așa am zis când am văzut lumina orbitoare Am deschis larg fereastra inimii Am lăsat
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1438631145.html [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
de cai iuți arzând de nerăbdare să-i deschidă alambicatului suflet porțile răsăritului Am îmbrățișat cu emoție primele raze arcuite pe bolta inimii mele într-o paletă vie auzindu-se cum sparg tăcerea trecutului aruncând nodul din gât în pustie amuțitele guri se sloboziseră arcul ceresc difuza lumina libertății! ............................................ Am descoperit, în sfârșit, bucuria de a trăi Am însă o bucurie cât o viață Aurora a vestit un nou început! Autor: Urfet Șachir Sursa foto Internet Referință Bibliografică: Am descoperit târziu
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1438631145.html [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
Resteman Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, din părul tău nins să mă-mbăt cu arome de fulgi ca-ntr-un vis de copil de tăceri amuțit care-ncet se destramă, vreau să fiu legănată de brațu-ți puternic precum vara făceai, când prin flori rătăceam și-adormeam amețită de doruri în iarba din lunci. De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, în sătucul din munți unde
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/De_craciun_cu_tine_mama_.html [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_meditatiile_lui_moise_george_petrovai_1342195001.html [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele sectei lui. — Sunt contele de Gabalis, se prezintă el, mincinos și Înfumurat. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios la mânile, care nu amenințaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
făcut „jigodie neagră și tâmpită“, am explodat. Am Înșfăcat pur și simplu gantera și-am lovit-o În cap, fără să mă gândesc. Rachel a făcut o pauză, apoi spuse: Liniștea care a urmat era minunată. Mă holbam la ea, amuțită complet. — Jeff m-a văzut urcând scările, zise. Trebuie că expresia de pe fața mea era foarte ciudată. Am Încercat să-mi țin capul plecat, dar el se uita fix la mine și am știut că mă văzuse. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi primul care să aprecieze un astfel de efort, iar modalitatea subtilă în care Hill reușește să modereze relația trecut-prezent-viitor în cercetarea critico-retorică, astfel încât nici un tip de orientare, inclusiv, sau mai ales, neo-aristotelianismul, să nu fie lăsate pe dinafară, amuțite sau excluse, îi face, cu siguranță, cinste. Revenind la categoriile de public pe care le putem infera, în baza discursului, ca fiind cele cărora Nixon (nu) se adresează, iată-l pe Hill identificând ca grup al celor pe care președintele
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care se apropie cel mai mult de poezie. Îmi spuneam uneori că, dacă aș fi fost poet, nici nu mi-ar mai fi păsat de teatru, dar ăsta este, fără îndoială, un nonsens. Marea necesitate a sufletului meu hămesit și amuțit era tocmai această anume formă de a striga la lume. Teatrul este un atac la adresa omenirii, transpus în magie: te determină, seară de seară, să prefaci un întreg public în victime, să-l faci să râdă și să plângă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mirare că bisericile sunt pustii). Am inspectat pernițele de închinăciune, brodate de femeile din sat. M-am cocoțat pe băncile din strane și am privit pe ferestre. M-am gândit la bietul „Mutulică“ zăcând acolo în cimitir, cu nimic mai amuțit decât fusese în viață. La zece și douăzeci am hotărât că trebuie să ies la aer. Fusese o greșeală din parte-mi să mă ascund în biserică, în timp ce Hartley străbătuse probabil ulițele. Doream atât de mult s-o văd, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înțelepciune“ n-o fi cumva preambulul unei prăbușiri fizice. Azi a plouat toată ziua și am zăcut în casă. Cu proviziile mele de orez, linte și mere Cox’s Orange ar putea rezista întreaga iarnă. Continuu să-mi păstrez telefonul amuțit. Să fi reușit, până la urmă, să-mi dobândesc solitudinea, așa cum am intenționat de la bun început, și să mă desprind de atașamente? Istoria s-a încheiat? Te poți oare schimba cu adevărat? Mă îndoiesc. Sau dacă se produce vreo schimbare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vigoare, în celălalt capăt de țară, Glasul Bucovinei, din crunta și eroica lui pribegie, răspunde nu numai nevoilor 120 materiale și tehnice ale acestor cumplite vremi, ci rămâne, în bună parte, înlocuitorul unora dintre revistele bucovinene, azi (și oare până când?) amuțite.” * Glasul Bucovinei se menține onorabil la nivel cu foiletonul literar zilnic, unde am văzut, succesiv, pe aproape toți tinerii scriitori bucovineni, de la fragmentele de roman ale dlui Mircea Streinul, până la admirabila „Corabie pierdută”, tradusă de dl. N. Roșca (a scris
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lupta pentru libertate înfățișau cititorilor o regiune primejdioasă, locuită de o populație însetată uneori de sânge. Rákosi Viktor a fost însă autorul care, la începutul secolului XX, a gravat icoana Transilvaniei în conștiința publicului cititor maghiar. Romanul său intitulat Clopote amuțite (Elnémult harangok) a devenit metafora populației maghiare în permanentă scădere, în dispersare, incapabilă să stăvilească valul românilor. Zbuciumul pastorului reformat Simándy Pál, eroul romanului, ajuns într-o eparhie din diaspora pentru salvarea sufletelor și în dragostea lui pentru fiica perfidă
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fie nevoiți să plece mai departe, în satele părăsite de nemți prin comitatele Tolna și Baranya. Preocuparea manifestată față de problema diasporei, stoparea românizării și transferul de populație preocupa și autoritățile locale, cu anumite reverberații directe în lucrarea Elnémult harangok (Clopote amuțite) scrisă de Rákosi Viktor. Generalul maior Thold Dezső nu numai că a organizat o conferință pe această temă, dar a inițiat și o campanie de strângere de date; în mare parte baza de date pentru transferul de populație inițiat de
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și o campanie de strângere de date; în mare parte baza de date pentru transferul de populație inițiat de Szabados Mihály au constituit-o cele 6000 de fișe adunate de general. "Abia acum lucrarea lui Rákosi Viktor, Elnémult harangok (Clopote amuțite) înseamnă, pentru mine, o veritabilă experiență, acum, când mă văd față în față cu prăpădul" - declara militarul, referindu-se la motivația acțiunii diasporelor inițiate de el82. Urmașul în post al generalului maior Thold, prefectul Bethlen Béla, l-a rugat pe
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
1942, a 150 de ani de teatru maghiar clujean. În repertoriul teatrului dominau piesele ungurești, iar, printre autori, mulți erau din Transilvania. După re-anexare, a bântuit, și pe scenele maghiare, "molima" pieselor scrise de Rákosi Viktor; varianta dramatizată a Clopotelor amuțite fusese reprezentată la naționalul budapestan, la Seghedin (Szeged), la Oradea (Nagyvárad) și la Cluj (Kolozsvár), iar, în 1940, după o variantă mută, a fost ecranizată din nou, sonor. În repertoriul de la Cluj figurau marii autori clasici - Madách, Vörösmarty -, autorii la
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
p. 4. 80 Ac. 435/3/1887, Szabados Mihály, Românizarea comitatelor Szolnok-Doboka - trasarea coridorului maghiar din Transilvania.. 81 Arhivele Naționale Ungare (MOL) K 28, 267. cs. Procesul verbal al Conferinței Transilvane, 151 f. 82 Sztojka László (ed.), Să bată clopotele amuțite!, Viața Comitatului, Dej, 1941, p. 13. 83 Ziarist, redactor la diverse publicații transilvane, născut în 1913 la Miercurea Ciuc (n.tr.). 84 Venczel József, "Surplusul de populație secuiască", în Hitel, nr. 1, 1942, p. 32. 85 Ofițer superior în marele stat
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
remarcă Sf. Grigorie de Nyssa, „cum va istorisi cele ce trec dincolo de ea? În cazul de față se potrivește să spunem «vreme este să taci», căci mai bună e tăcerea”. La sfârșitul secolului trecut, am lăsat în urmă o istorie amuțită. Două conflagrații de uriașe proporții (1914-1918; 1939-1945) și un foarte lung război rece (1945-1989) au oferit lugubra demonstrație a potențialului barbar al celei mai „evoluate” generații din istoria umanității. După ce vreme de un secol am constatat că „barbaria este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aparține sunetului, vocii care începe să se rostească, în absența oricărei imagini: "Glasul care a tremurat departe în noapte/ peste somnul teraselor și al arborilor,/ în lăsata storurilor, în moartea luminilor". Zvonul unei faceri răzbate prin straturile adânci ale lumii amuțite, vine de departe, dintr-un adânc fremătător, abia distins 18. Pentru ca ceea ce semnifică să se poată rosti, să prindă glas în apariția de sine, orizontul mundan trebuie să dispară din vedere, să se cufunde în neființa celor ce sunt deja
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]