79 matches
-
poftă a trupului ... Sau a banului ... ” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) Iar lipsa acestei verticale a spiritului se poate cu ușurință observa privind de pe axa Oz fotografia săracă în poeticitate a lumii postmoderne de la început de veac XXI, o secvență de istorie profund amurgită dintru începutul ei, unde cumplita realitate a oricărei zile parcurse de umanitate se oglindește ca un demon excentric și anti-anacreonic în apele tulburi ale fluviului multimilenar al temporalității. Un fluviu care, din prea multa și incontestabila lui dez-îndumnezeire, își poartă
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
în doi A doua oară am murit când copacii țipau de durerea ploilor și a trezirii mugurii dor când învață să fie nu am știut că dacă voi înflori sau înverzi vei fi gelos pe culorile mele și că vei amurgi cu umbra plecărilor peste mine mi-am ucis rodul în pântec numai să te am Am mai murit o dată când m-am tăiat într-un fir de nisip pe care l-ai cuibărit acolo unde te iubeam mai mult în locul
AM ALES TOAMNA PENTRU UN PĂCAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352006_a_353335]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > REÎNTOARCERE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie nu mai am podoabe Amurgesc de mult într-o pădure Nu mai trec tătari pe iepe sure Apre repezi căutându-și roabe Nu mai pun capcane pentru zmei Codrii noaptea nu-i mai bat călare Când cobor prin anii mei Și se pierd în zori
REÎNTOARCERE de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356433_a_357762]
-
imaginație și cu un deosebit simț al umorului. Nu arăta, însă, în vreun fel, că ar fi fost blessée par l’amour, cum eram eu. Și, à propos de simțul umorului! Eram, la un moment dat în Copou, ne plimbam. Amurgise deja și nu ne venea să ne îndreptăm spre locul de cazare. Ea, tăcută, se vedea că trăia emoția cunoașterii parcului pe unde odinioară își purtase pașii chiar Poetul nepereche, singur ori însoțit de bunul său prieten Creangă, fie căutând
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
Scriitori > DE NOAPTE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 471 din 15 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului de noapte. Oasele cuvintelor au început să trosnească și liniștea surdă bea din verdele crud, pe tâmplele munților venit-au cocorii s-amurgească când noaptea-și linge sălbatic umbrele aninate în dud. S-a topit căldura-n răcoare și paște din perlele vii semănate-n suiș, visele noastre se-mpletesc în visele florilor cu gura zdrobită pribegind printr-al lumii desiș. Un înger
DE NOAPTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359034_a_360363]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > REÎNTOARCERE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie, nu mai am podoabe Amurgesc de mult într-o pădure Nu mai trec tătari pe iepe sure Apa repezi, căutându-și roabe Nu mai pun capcane pentru zmei Codrii noaptea nu-i mai bat călare Când cobor cocori prin anii mei Și se pierd în
REÎNTOARCERE de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359516_a_360845]
-
mie nu-mi place zmeura? Cei doi tineri s-au apucat să adune fructele zemoase și puternic aromate, aruncându-le în gură după ce umpleau căușul palmei sau într-o punguță de celofan pentru Fana, mama Anei. Cum începea să se amurgească, au hotărât să facă calea de întoarcere. Pe drum din când în când se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la marginea satului, de unde după o tandră îmbrățișare și promisiunea lui Costache că va fi cuminte pe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
toate evenimentele și stările de lucruri existente pe lumea aceasta față de Dumnezeul tău, neofertant și nu întotdeauna grabnic protector, acela înomenit și neîncuibat în orgii walpurgice fără număr - o „umbră” doar analizabilă filozofic în fel și chip ca simplu idol amurgit între filele unor cărți roase de vreme -, care te supune însă la caznele iadului încă din faza telurică a ființării tale omenești în carne și duh. Personal, am considerat întotdeauna segmentul securisto-masonic trecut și actual ca fiind un grav și
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
clasa a XII-a la Grupul școlar „Petrache Poenaru„ din orașul Bălcești, județul Vâlcea, care lucra cot la cot cu taică-său și mă uitam cum alegea fiecare vită să o ducă la locul ei. Știa rostul fiecăreia. Începuse să amurgească și mă grăbeam să plec. Am ieșit la poartă cu privirea pe fânul înșirat pe la ușile graj- dului. Câinii se împrieteniseră și se gudurau pe lângă mine, mințindu-i că le arunc ceva de mâncat. Până să-l întreb de capre
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
ne trezim cu teoria relativității a lui Albert Einstein prin inimă asupra sentimentelor în mișcare, suntem prinți și cerșetori într-o lume care se cufundă-n erori, târzii jocuri nevinovate de-a fi sau a nu fi printre dramele lumii amurgind prin istorie pe orbita dulcelui pământ. vineri, 30 mai 2014 Referință Bibliografică: devenim numere / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1246, Anul IV, 30 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
DEVENIM NUMERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342394_a_343723]
-
ȚENE PRIETENUL MEU, „OMULEȚUL CU MERS DE RAȚĂ” Toamnă își intrase în drepturi. Trotuarele înfloreau frunzele în bronzul clopotelor ce anunțau vecernia. Din când în când fărașul unui vânt le adună într-un colț se stradă cu case medievale. Soarele amurgise și întreg burgul transilvan căpătase culoarea violet. Automobilele treceau grăbite în toate sensurile, iar oamenii se retrăgeau grăbiți spre casele lor, apartamente din ghetourile comuniste. Vaste dormitoare pentru niște sclavi ai unei societăți ce ridicase sclavia la rang de ideologie
PRIETENUL MEU, OMULEŢUL CU MERS DE RAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341716_a_343045]
-
fie desțelenit pământul, să fie cătate și ridicate la lumină! Și se plângeau vocile de dureri în oasele sfărâmate, de sângele curs în râușoare închegate... Se tânguiau că ar fi vrut să mai vadă o dată cerul albastru și să mai amurgească o dată cu lumina arămie a soarelui plecat spre culcare... Și mai cereau și dreptate! Iar el era singurul care putea să le ridice chemarea din tină spre văzduh... Altfel nici că se putea! Omul deshămă tretinul, spunându-i încetișor cât de
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar ea nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
nostalgia nemărginiă către paradisul pierdut al ființei”(Arthur Schopenhauer,Sammtliche Werke in sechs Banden. ). Filosoful se închipuie un neobosit călător în spațiul virtual al moralității purtând masca pesimistului fără leac și, precum Hamlet cu craniul lui Yorick în palmă, gândește amurgit asupra inutilități vieții și infinitului morții. Însă în cugetările lui Schopenhauer descoperim o flagrantă nepotrivire contradictorie: înclinarea sa de a sfredeli genunile înspăimântătoare ale durerilor vine, asemeni unei măși puse pe fața unui om, în contrazicere cu sfaturile lui echilibrate
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343639_a_344968]
-
va clădi pe ea, fericirea sa? De ce-și hrănesc sevrajul cu dulce amăgire Ce omoară-n fașă gând pur de iubire, Închisi intre ale minții ziduri de tristețe Răniti, se ascund de teamă, după o poveste! Pe chipul lumii amurgește Acel zâmbet curat, ce-ntinerește, Nefirescul firii pe mulți îi păcălește Și-a lor lumină-i prizonieră, bucuria le-o răpește! Să cred că mila e prostie Și empatia-i nebunie? Ce poate să-mi ofere mie această lume Decât
GÂND STRĂIN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378827_a_380156]
-
astfel, poetul George Călin creează febril, arzând ca o flacără, alarmat de glasul interior al ființei: “ cad învins pe muchia Timpului,/ghemuindu-mă-n tine - alpinist îmbătrânit,/cățărându-mă pe pereții abruți ai sufletului,/ îți deschid cărări în inima mea/amurgind tăcut în tine...”( amurgind tăcut în tine...) După o năvalnică explozie de trăiri, dezlănțuiri prinse în “simfonia iubirii” - poetul simte nevoia unui moment de “respiro” prelung, ca un ecou cufundat “într-un început de noapte”. Sufletul își caută clipa de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
creează febril, arzând ca o flacără, alarmat de glasul interior al ființei: “ cad învins pe muchia Timpului,/ghemuindu-mă-n tine - alpinist îmbătrânit,/cățărându-mă pe pereții abruți ai sufletului,/ îți deschid cărări în inima mea/amurgind tăcut în tine...”( amurgind tăcut în tine...) După o năvalnică explozie de trăiri, dezlănțuiri prinse în “simfonia iubirii” - poetul simte nevoia unui moment de “respiro” prelung, ca un ecou cufundat “într-un început de noapte”. Sufletul își caută clipa de liniște, cuvintele sunt lăsate
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
nostalgia nemărginiă către paradisul pierdut al ființei”(Arthur Schopenhauer,Sammtliche Werke in sechs Banden. ). Filosoful se închipuie un neobosit călător în spațiul virtual al moralității purtând masca pesimistului fără leac și, precum Hamlet cu craniul lui Yorick în palmă, gândește amurgit asupra inutilități vieții și infinitului morții. Însă în cugetările lui Schopenhauer descoperim o flagrantă nepotrivire contradictorie: înclinarea sa de a sfredeli genunile înspăimântătoare ale durerilor vine, asemeni unei măși puse pe fața unui om, în contrazicere cu sfaturile lui echilibrate
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371191_a_372520]
-
Simbol de auz Te-aștept să ascultăm o culoare sub clipocit de lumini să vedem crinul cum moare prin albul întors în tulpini Te-aștept să ascultăm supărarea cum plouă culori în urechi cu privirile să sorbim marea când tineri amurgesc în perechi Te-aștept să-ți înțeleg tăcerea ascunsă-n simbol de culoare să spun că este ca mierea în golul mut ce doare Te-aștept să-ți desenez printre timp o lună din sunet ce curge pe mări, pe
SIMBOL DE AUZ, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348890_a_350219]
-
și-mi ești ne-nvinsa De nici un pistolar țintind preabine Din criniștea de-azur surpată-n mine. Vestigiu de noblețe Pentru Luminaria M-am plictisit de-atîta nemurire, Viața lumilor m-a obosit, Tăcerile au gust de atlantidă, În mine clopotul a amurgit. Se nasc să moară marile păcate Și să renască și să moară iar. Crini și narciși mi-au înflorit pe voce, Beat de divin, mi-i sete de-nzadar. Retras în plînsu-mi cînt fără-ncetare, Morții ușa deschid, o strîng în
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Simfonia mării creează o scenă mirifică, aceea „a dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”: „Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]