116 matches
-
faptul că, alungați din țările Înconjurătoare, „ereticii” și „schismaticii” Își găseau locul În Transilvania : „Ei s-au retras În această provincie, unde, după expresia lui Tacit, toate păcătoșeniile se adună ca Într-o cloacă. În Transilvania sunt catolici, calvini, luterani, anabaptiști, evrei, quakeri, arieni, toleranți, greci uniți [= greco-catolici], greci schismatici [= creștini ortodocși] etc.” <endnote id="(333, p. 562)"/>. Reacții similare aveau misionarii catolici și cu privire la situația din Moldova și Țara Românească. Prin 1677, de exemplu, Urbano Cerri, un trimis al papei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
masca anumite interese politice, și a dus o politică subtilă contra Papei și a Împăraților de la Viena. Așa se explică de ce unii principi transilvăneni și unii oameni de rând au aderat la protestantism. Precursorii reformei protestante din Transilvania au fost: anabaptiștii (cei care susțineau ideea botezului administrat la maturitate) și husiții („alungați din Moravia, s-au răspândit în Moldova și Transilvania”). În Moldova au fost prezenți în istoria veche la Târgu Trotuș, Roman și Huși. „în 1952, cultul evanghelic luteran de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pe pământ, era o stare caracteristică pentru comunitățile de creștini protestanți. Conform lui Weber purtătorii istorici ai spiritului ascetic sunt în principal următoarele patru direcții de gândire protestante 149: calvinismul, pietismul, metodismul și sectele care își au originea în mișcarea anabaptistă. În ceea ce privește calvinismul, Weber arată că ,,dogma sa cea mai caracteristică a fost considerată atunci și este în general și astăzi doctrina cu privire la alegerea prin grație"150. Conform acestei doctrine ,,nu Dumnezeu există pentru oameni, ci oamenii există pentru Dumnezeu, și
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
PREAMBUL I. Baptiștii reprezintă în tradiția creștină o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea și se consideră continuatori ai tradiției evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creștină. În Anglia, anabaptiștii (ramura radicală a reformei protestante) au fost numiți baptiști începând cu anul 1569. Prima congregație care a purtat numele de biserică baptistă a apărut în anul 1609 în Amsterdam și a fost formată din emigranți englezi. Persecutați în Anglia, mulți
HOTĂRÂRE nr. 58 din 16 ianuarie 2008 privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/194626_a_195955]
-
duhului care acționează în interiorul omului. Cu aceasta Zwingli părăsește poziția oficială de până atunci a bisericii și chiar linia argumentativă a lui Luther care vedea actul botezului drept mijlocul de manifestare a harului divin. El ia, totodată, atitudine și împotriva anabaptiștilor, care făceau recurs la argumentația lui, în două feluri: Accentuarea ideii legământului, cu relaționare la Vechiul și la Noul Testament, trasează până astăzi înțelegerea și practica botezului în bisericile reformate. Johannes Calvin continuă teologia legământului dezvoltată de Zwingli. El numește botezul
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
semn extern pentru noi al bunăvoinței dumnezeiești" și un „zălog“ al milei lui Dumnezeu. Calvin nu considera botezul ca fiind necesar pentru mântuire. Catehismul din Heidelberg îl definește drept „renaștere din apă și din duh“ astfel Învățătura despre botez a anabaptiștilor este o dezvoltare a anumitor aspecte din învățătura lui lui Zwingli. Și pentru aceștia botezul este doar un simplu simbol al legământului pe care în încheie Dumnezeu cu omul și omul cu Dumnezeu. După înțelegerea lor, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
Prin predicarea evangheliei este răspândită printre oameni această ofertă. Botezul este, în conformitate cu această teologie, un semn extern instituit de Iisus Hristos prin care omul își manifestă acordul de a încheia un legământ cu Dumnezeu. Alte mișcări care s-au opus anabaptiștilor ca cea a spiritualiștilor au respins, asemeni catarilor, botezul cu apă. Interesul lor era orientat spre botezul duhului. Reacția catolică la aceste teorii protestante a dus la o nouă redefinire a învățăturii scolastice despre botez la conciliul din Trient. Acolo
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
Botezul prin scufundare este mai potrivit pentru a exprima participarea la moartea și învierea lui Hristos. Comportamentul (sacerdoților) noștri va rămâne la botezul prin udare.” Bisericile răsăritului rămân ancorate în tradiția botezării prin scufundare chiar și în cazul copiilor mici. Anabaptiștii din perioada reformei au botezat aproape fără excepție prin udare. Menoniții, care au fost urmașii acestora, practică, totuși, la cererea credincioșilor, sau după normele constitutive ale parohiei, botezul prin scufundare (Immersion), udare (Affusion) sau stropire (Aspersion).. Botezul prin scufundare poate
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
de păcate care a avut deja loc. E de asemenea o identificare publică a acelei persoane cu creștinismul și cu acea biserică locală. Bisericile baptiste consideră botezul prin scufundare, după justificare, ca un criteriu pentru a fi membru. Prin influență anabaptistă, baptiștii resping practica pedobaptismului, a botezului copiilor, deoarece cred că părinții nu pot lua decizia pentru mântuire în locul copilului. Înrudit cu această doctrină este disputatul concept al "vârstei responsabilității", când Dumnezeu determină că o persoană capabilă mental este responsabilă pentru
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
de-a face". În 1614, Leonard Busher a scris ceea ce se crede a fi primul tratat baptist care se ocupă exclusiv de subiectul libertății religioase. Baptiștii au stat la baza formării primului guvernământ civil separat de Biserică în Rhode Island. Anabaptiștii și quakerii au și ei o istorie îndelungată în acest domeniu al separației Bisericii de Stat. Obiecția inițială era legată de opoziția față de gestul monarhiei sau al guvernului de a decreta agenda religioasă a bisericilor sau a "Biserici Naționale" și
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Baptiștii împărtășesc cu alte grupări accentul pe evanghelizare și misiune. Chiar dacă înfățișare oricărei denominații se mai schimbă de la oraș la oraș, acest aspect al bisericilor baptiste este mult mai proeminent decât în cele mai multe biserici anglicane, metodiste, luterane sau prezbiteriene. Pacifismul anabaptiștilor și quakerilor nu este un ideal împărtășit de cei mai mulți baptiști. Organizația Baptist Peace Fellowship of North America a fost înființată în 1984 pentru a promova pacea, justiția și nonviolența, însă nu e reprezentativă pentru toți baptiștii care acceptă idealul pacifismului
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
este de obicei invocată pentru a apăra această opinie. O seamă de grupări considerate a fi parte a ascendenței baptiștilor ar fi fost persecutate de catolici de-a lungul istoriei, între care montaniștii, novațianiștii, donatiștii, paulicienii, albigenzii, catarii, valdenzii și anabaptiștii. În timp ce unele dintre aceste grupări au împărtășit unele poziții teologice cu baptiștii de astăzi, multe au susținut ceea ce baptiștii de acum ar considera erezii. E dificil și să demonstrezi conexiuni istorice între aceste grupări, adeseori despărțite de mari prăpastii geografice
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
păstrat doctrinele corecte ale Scripturii. Deși multe din aceste biserici cred că o asemenea succesiune există, chiar nedocumentată altundeva decât în ceruri, puține (dacă vreuna) din aceste biserici susțin vederile landmarkiste extremiste pe care le susțineau la începutul secolului XX. Anabaptiștii (menoniții, amish, huteriții) au fost o grupare din secolul XVI care respingea botezul copiilor și își "reboteza" membrii ca adulți. Împărtășeau multe din învățăturile primilor baptiști, printre care botezul nou-testamental și libertatea religioasă și au influențat, probabil, dezvoltarea multor caracteristici
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
secolul XVI care respingea botezul copiilor și își "reboteza" membrii ca adulți. Împărtășeau multe din învățăturile primilor baptiști, printre care botezul nou-testamental și libertatea religioasă și au influențat, probabil, dezvoltarea multor caracteristici ale baptiștilor. Chiar dacă numele sugerează o conexiune, unii anabaptiști difereau de baptiști în multe alte probleme, cum ar fi pacifismul și posesiunea în comun a bunurilor materiale. E dificil de spus câtă influență au avut anabaptiștii în formarea bisericilor baptiste. Una dintre cele mai puternice relații între cele două
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
influențat, probabil, dezvoltarea multor caracteristici ale baptiștilor. Chiar dacă numele sugerează o conexiune, unii anabaptiști difereau de baptiști în multe alte probleme, cum ar fi pacifismul și posesiunea în comun a bunurilor materiale. E dificil de spus câtă influență au avut anabaptiștii în formarea bisericilor baptiste. Una dintre cele mai puternice relații între cele două grupări a avut loc atunci când baptiștii generaliști ai lui John Smyth au încercat, fără succes, să se unească cu menoniții. Lucrările lui William Roscoe Estep oferă cea
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
simplu și vesel, binevoitor și naiv chiar în relațiile lui intime și familiare, dar tumultos, brutal și chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu oamenii papalității, ci și cu foștii lui colaboratori, prieteni ori țărani răsculați, sau anabaptiști răsculați, Luther a fost prezentat uneori ca un apostol sau profet prin gura căruia a grăit Duhul Sfânt cum n-a mai făcut-o de la Sf. Ap. Pavel încoace (Joule. Kostlin), alte ori ca un erou și ca o personalitate
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
teologie. Cantoanele de limbă germană, din nordul țării, au urmat vederile reformatoare ale lui Zwingli. Cele din sud, în care se vorbea franceza, în frunte cu Geneva, au urmat vederile lui Calvin. Mai mult, radicalii reformei, cunoscuți sub numele de anabaptiști, au dezvoltat o ramură extremistă, între cei care la început au activat cu Zwingli. De Zurich mișcarea anabaptistă s-a dezvoltat sub conducerea lui Menno Simons. În paralel cu Luther, Calvin a continuat dezvoltarea și a perfectat doctrina Reformei în
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
în care se vorbea franceza, în frunte cu Geneva, au urmat vederile lui Calvin. Mai mult, radicalii reformei, cunoscuți sub numele de anabaptiști, au dezvoltat o ramură extremistă, între cei care la început au activat cu Zwingli. De Zurich mișcarea anabaptistă s-a dezvoltat sub conducerea lui Menno Simons. În paralel cu Luther, Calvin a continuat dezvoltarea și a perfectat doctrina Reformei în Geneva. Lucrarea lui, "Institutele religiei creștine", publicată inițial în 1536 la Basel și urmată de multe alte ediții
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
apostolilor, descrie cum primii creștini trăiau o viață în care nimeni nu era nici sărac, nici bogat, și unde toți erau egali, iar viața de zi cu zi se baza pe mutualitate. Voind să trăiască aceeași experiență a originilor, mișcarea anabaptistă trăia în Germania veacului XV după un model anarhist. Unii trăiau în obști care nu aveau de-a face cu guvernământul din timpul respectiv. Mormonii, la început, trăiau ca anabaptiștii. Cel mai recent, comunitatea Fericirilor - mișcare romano-catolică de obârșie francofonă
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
pe mutualitate. Voind să trăiască aceeași experiență a originilor, mișcarea anabaptistă trăia în Germania veacului XV după un model anarhist. Unii trăiau în obști care nu aveau de-a face cu guvernământul din timpul respectiv. Mormonii, la început, trăiau ca anabaptiștii. Cel mai recent, comunitatea Fericirilor - mișcare romano-catolică de obârșie francofonă - trăiește tot după un principiu asemănător. Totuși, nici unul din aceste mișcări sau denominațiuni nu se revendică anarhistă. Mai multe persoane au cugetat și scris despre anarhismul creștin. Cei mai mulți au încercat
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
scrierilor sectante cele mai vehemente, dar radicalismul a persistat până după această perioadă. Autori puritani precum John Milton au fost forțați să se retragă din viața publică sau să se adapteze, iar acei autori Digger, Fifth Monarchist, Levellers, Quakeri și Anabaptiști ce au predicat împotriva monarhiei și ce au participat în mod direct la regicidul lui Charles I au fost parțial reprimați. Ca o consecință scrierile violente au fost forțate să intre în ilegalitate, și mulți dintre cei ce au servit
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
principiile particulare au profitat și au scris mărturisirea de credință. Șapte congregații și-au trimis reprezentanți pentru a ajuta la scrierea acestui document. Scopul acestui document a fost cel de a-i diferenția în mod oficial pe baptiștii particulari de anabaptiști. Documentul a fost terminat în anul 1644 și, deși nu a fost detaliat, avea un ton clar calvinist. Este cunoscut ca fiind " Prima mărturisire de credință a creștinilor baptiști" ce a precedat mai bine cunoscuta mărturisire de la Westminster scrisă în
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
de biserică și/sau cu servicii divine axate pe predici ținute de un pastor sau un alt slujitor creștin. Originile trendului nord-american al bisericilor-de-casă sunt diverse. Unii o consideră o variantă a mișcării Plymouth Brethren, alții îi recunosc relația cu Anabaptiștii, cu Quakerii, Amish, cu Hutteriții, Mennoniții, Moravienii, Methodiștii, și cu mult mai vechile mișcări ale Waldenzilor și Priscillienilor. Un alt punct de vedere e cel care consideră mișcarea bisericilor-de-casă ca o reapariție în forță a mișcării inițiate de Spiritul Sfânt
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
mișcările care se întâlneau în case erau deobicei scoase în afara legii. Se știe însă că waldenzii — o grupare de creștini crunt persecutată în secolul 12 și 13 — se întâlneau în case peste tot în toată Europa. Tot astfel, parte dinte anabaptiști se întâlneau în casa lui Felix Manz, care a fost martirizat înainte să ajungă la vârsta de 30 de ani de către adepți reformatorului elvețian Ulrich Zwingli. În deceniile care au urmat, mișscarea s-a extins în zeci de mii de
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
Rutenia și Bucovina, mai ales în rândul rutenilor, dar și al românilor locuitori ai acelor meleaguri. Viața religioasă a Transilvaniei era dominată în acele timpuri (secolul XVII) de cultele protestante (calvin sau reformat, lutheran sau evanghelic, unitarian, precum și de cel anabaptist). Românii ardeleni, în acele vremuri, deși aveau un ""vlădic"" (episcop, adeseori numit, conform tradiției, și mitropolit), cu scaunul de reședință la Bălgrad, erau mai mult sub autoritatea supraintendentului maghiar calvinist de la Aiud, care dicta organizarea și desfășurarea vieții religioase atât
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]