KorAP: Find »[drukola/base=anacondă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

69 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul gros și solzos al șerpilor uriași. Luă capul triunghiular al anacondei în palme și îl privi concentrată. Chiar și de sticlă fiind, ochii roșii, limpezi, ai reptilei erau fascinanți. De data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu cu solzii tăi de jad mistuitor, cu aripi de diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din nou pe Marcelino de lăbuță și, bucuroși nevoie mare

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

elefantului, numită astfel pentru că un elefant african cu trompa În aer domină masa lungă și joasă Înconjurată de perne indiene brodate cu fir de argint. — E adevărat? Întreabă Wakefield ușor uimit. — Desigur, cum e și tigrul bengal, ursul polar și anaconda uriașă. Dacă te Întrebi cum de au ajuns În Typical, unul din tipii ăștia o să-ți toarne Întreaga poveste, cu sufocant de multe detalii. Camera adăpostește, de asemenea, și o parte a colecției de artă a Companiei. Wakefield este plăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând rădăcini sau căutând fructe în malul noroios, iar când unul se adăpa, celălalt supraveghea apa, atent la acțiunea trădătoare a caimanului sau la anaconda care, ivindu-se pe neașteptate din apă, ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi pecari ca să stăvilească un prim atac și, la guițatul lor, va veni turma care va nimici cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste vânturi, peste calm și furtuni, stăpân peste soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
bărbatul care, la mai puțin de douăzeci de metri, citea la umbra unui arbore înalt de capoc, ținând o gută în cealaltă mână. Tabloul ar fi putut fi idilic fără căldura de patruzeci de grade și fără posibilitatea ca o anacondă sau un caiman să se ivească pe neașteptate din adâncurile mlaștinii. Amazonia era un pământ neprimitor pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră de foame sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră șlefuită. Regiune a morții și a groazei, cu toată aparența ei paradiziacă; oglindă în care se reflectau la apusul soarelui toate speciile de palmieri din junglă: de la moriche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
aparența ei paradiziacă; oglindă în care se reflectau la apusul soarelui toate speciile de palmieri din junglă: de la moriche la seje; de la pijiguao la manaca; de la chiquichique la cumaré. De ce își dăduseră întâlnire aici, de-a lungul timpului, caimani și anaconde? De ce veneau broaștele țestoase să-și depună ouăle aici, pe plajă, preferând apele dense și puțin adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau o respirație întretăiată, atingeri vâscoase ce puteau fi la fel de bine ale unui pește speriat, ca și ale unei enorme anaconde. Trecerea rapidă a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată a unor broaște țestoase făcând dragoste, un pește salvându-se, ori un saurian lovind apa... Totul, din ce în ce mai dens, din ce în ce mai întunecat, și pe măsură ce ochii încetau să mai vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de alarmă, lupta să-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar putea lansa într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
selvei care îl înconjura, adaptându-se la fiarele, șerpii, insectele și foarte complexa ei floră, dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari și anaconde. Putea vâna cei mai mari caimani și se putea feri de șerpii cei mai veninoși, dar nu va reuși niciodată să învingă un yubani, dacă yubani-i se hotărau să nu-l mai socotească oaspete, bun doar ca să facă schimb cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și înotă iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și a maimuțelor „față-neagră“ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Cruz. Se îmbătă până simți că moare și cântă, plânse și înjură lumea și pe locuitorii ei, ca să se arunce apoi cu capul în lagună și să înoate spre larg fără să-i pese de caimani, de pirania sau de anaconde, care nu părură interesați de prezența lui. Se cățără în mangrove, acolo unde își căutase refugiu într-o dimineață, și se întrebă dacă nu ar fi fost mai bine să o fi posedat în ziua aceea, să fi uitat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nemișcat, cu ochii dați peste cap și privirea îndreptată spre cer, ascultând. — Xudura știe că spiritele morților încearcă să adune ochii și îi caută în mlaștină înainte ca pirania să-i devoreze, șopti José Correcaminos. Dar în mlaștină, trăiește güio - anaconda -, care este aliata yubani-lor și nu le permite spiritelor să răscolească apele. — Tu crezi toate astea? Indianul îl privi stăruitor: — Tu crezi în Dumnezeu care se transformă în fiecare zi în pâine și în vin? — Împărtășania nu este altceva decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Tu crezi în Dumnezeu care se transformă în fiecare zi în pâine și în vin? — Împărtășania nu este altceva decât actul simbolic al uniunii credincioșilor cu Dumnezeu... — Un yubani se ascunde de dușmani în mlaștini, iar mlaștinile sunt apărate de anaconde, care îi împiedică să treacă. Se întrerupse. Războinicii își dădeau silința să le taie victimelor pielea capului, din creștet până la gât, și cu cea mai mare grijă o desprindeau de țeastă, folosindu-și degetele și cuțitele lor foarte ascuțite. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu apa lui güio“, îl lămuri José Correcaminos. Este formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga spiritele care încă mai caută să se răzbune. Spiritele par deja biruite când îi permit lui Xudura să se așeze deasupra lor, dar sunt foarte viclene și în orice clipă se pot răzvrăti. Apa lui güio e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, fără alți pereți, decât pădurea de o parte și râul de cealaltă parte. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

coșmarul suprem ar fi să traversez, pustii, sălile acestea. Copil fiind, după prima vizită la Muzeul Antipa, mi-am imaginat înainte de a adormi că m-aș afla în clipa aceea, singur, în sălile cu scheletele de mamuți, cu cimpanzei, cu anaconde, cu hiene, cu toate orătăniile lumii puse în formol, împăiate în vitrine sau înălțate pe socluri. Nu știam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieții mele: pentru că în nici o situație reală un om nu

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]