434 matches
-
Boy, tot în 1966, după ce Nabokov consacră în Lolita (1958) o formulă romanescă nouă, Bernard Malamud scrie totuși un roman în care condiția evreului, îndelung tratată și înainte, apare aici într-o formulă narativă aproape naturalistă. Este un caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității și al justiției arbitrare lumești, sau pentru
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
a încheiat nici astăzi, rămânând complet pe dinafara ei secțiunile de publicistică și corespondență, iar parțial secvențe din poezie și proză. Deși vremea propice operei lui Coșbuc a cam trecut, rămânem cu o datorie anacronică față de opera lui. Înfruntând acest anacronism, e bine că onești cercetători ca Mircea Popa și Constantin Catalano se străduiesc să acopere aceste restanțe ale istoriei literare, chiar dacă centrul de interes al restituirilor s-a mutat, ca atracție, mult mai aproape de noi, spre sfârșitul perioadei interbelice și
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
panaceu sintactic. Unele poeme - delexifiate, cum le numește poetul - sunt însă eterogene, enumerativ-secvențiale și asintactice până la ilizibilitate: "biografeme, glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi verzi, de tăune... dubița teveu, fără ferestre... scriitori ieșeni, drumul de țară... anacronism, anacondism... cercurile... niciodată concentrice, literare... roțile bicicletei pionier... roșu mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou, glifa paternă, glifa lampadar ci abajur tronconic, glifa țâșnitoare, glifa roi de țânțari, glifa seară, glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
remarca en passant că domnul Gustave era croit după măsura și cu stofa altei epoci decât la belle époque. Efectul acesta de defazaj nu ar trebuie să ne scape, începutul celui de-al Doilea Război Mondial e deviat printr-un anacronism, soldații poartă uniformele și au comportamentul celor din Primul Război Mondial. Prin acest defazaj subtil, timpul este abolit în filmul lui Wes Anderson. În fapt, chiar Zubrowka, țara invocată de către personaje, nu există, ca și Polonia lui Alfred Jarry din
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
Despre viața celui care a condus această instituție vreme de jumătate de secol. Despre America anilor 20, despre politica și obiceiurile vremii. Am aflat în schimb cât de tare mă poate enerva un machiaj de îmbătrânire și ce stresante sunt anacronismele și gafele de scenariu pe care chiar și o profană ca mine le-a mirosit rapid. Personajul cu siguranță e unul fascinant, până la urmă tipul a implmentat sistemul de amprentare în SUA și a reușit să șantajeze toți președinții americani
J. Edgar [Corola-blog/BlogPost/97095_a_98387]
-
deveni extrem de interesante, dinamitarde, prin schimbarea contextului. De pildă, în spectacolul românesc din anii '80 cu Hamlet, când fantoma tatălui avertizează: "Sminteala, când la cei de sus se-arată,/ Nu trebuie în voia ei lăsată", spectatorul se gândea, printr-un anacronism convenabil, la actualitatea smintelii lui Ceaușescu. Vorbim deci de literatură subversivă numai atunci când un text esopic e publicat și difuzat, dovedit ca incomod posteditorial sau după punerea în scenă a unei piese de teatru. Când un text este interzis și
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
urmări fenomenul literar în desfășurare temporală. Răspunzînd apelului pe care l-am citat prin abordarea în primul rînd a literaturii "vechi", am ajuns la concluzia că în acest domeniu cea mai mare preocupare pentru un istoric trebuie să fie evitarea "anacronismelor". Fiindcă aceste componente menționate - ideile estetice, filozofice, ideologice și politice - nu numai că se schimbă, uneori radical, de-a lungul vremii, dar de fiecare dată se și combină în cantități diferite. Și tocmai acest "dozaj" dă specificitatea epocii respective. Prin
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
poată aduce la viață, în deplină concretețe, lumea dispărută de care se ocupă: finalitatea ideală a unui astfel de studiu ar fi să-i permită unui cititor din secolul nostru să decodeze textul medieval potrivit propriului său sistem, dar fără anacronisme. în adevăr, repet, cel mai mare pericol este anacronismul - departe a ne ajuta, ne duce pe căi greșite și uneori comice, cum ar fi vînătoarea de "plagiatori" în literatura medievală, care nu avea sub nici o formă conștiința "proprietății intelectuale". Și
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
de care se ocupă: finalitatea ideală a unui astfel de studiu ar fi să-i permită unui cititor din secolul nostru să decodeze textul medieval potrivit propriului său sistem, dar fără anacronisme. în adevăr, repet, cel mai mare pericol este anacronismul - departe a ne ajuta, ne duce pe căi greșite și uneori comice, cum ar fi vînătoarea de "plagiatori" în literatura medievală, care nu avea sub nici o formă conștiința "proprietății intelectuale". Și atunci cum să te asiguri că viziunea ta este
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
o falie adîncă îl despărțea pe autorul lor... Se conturează așadar o profundă deosebire între convingerile lui Liviu Rebreanu și cele dominante în interbelic. Consecvent cu sine în pledoaria-i prorealistă, cu o amprentă a naturalismului, acesta și-a singularizat anacronismele și prin atitudinea față de critică. Cu reflexul demiurgic-demonic ce, după cum am văzut, și-l arogă, are aerul a nu accepta decît autocritica ce intervine casant în procesul elaborării "operei", neted numită așa, la antipodul, bunăoară, al recuzărilor umilității lui Arghezi
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
clarvăzător: știe că Antonius va fi succesorul său în intimitatea reginei Egiptului, știe cum va muri, peste secole, președintele Kennedy. Este luciditatea unei civilizații consumate, ce nu mai are nimic de adăugat. Efectul de simultaneitate istorică obținut prin aceste subtile anacronisme este deosebit de sceptic. Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă, viziuni, ci doar insolitează comic viziunile altora. În afară doar de Stăpînul tăcerii și Pescărușul din livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe care îl face, în fond, Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
obișnuința viziunii unice. Motiv pentru care suportăm greu perspectivele. Or, societatea contemporană este una a multiplelor centre, a diversității; de aici și oboseala noastră. E îndeajuns să priviți pe stradă fețele celor formați în universul concentraționar pentru a zări efectele anacronismului. Dacă zăriți bătrâni nostalgici după vechiul regim să știți că dorul lor e mai curând față de propria tinerețe, de timpurile în care nu-i dureau și organe pe care nu știau că le au. ٭ Feminismul a golit de conținut expresia
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Edward Sava Disprețuit de Picasso care l-a condamnat în sentințe fără drept de apel de genul "opera sa este o succesiune de indecizii" sau "nu este cu adevărat un pictor modern", Pierre Bonnard a fost multă vreme socotit un anacronism: un impresionist creând multă vreme după ce impresionismul își trăise viața. Lipsa de înțelegere a afectat în special aprecierea creației târzii a pictorului. Chiar și cei dispuși să accepte caracterul novator al lucrărilor sale de tinerețe, din anii mișcării "Nabis" și
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
e un familiar al "tertipurilor", "subterfugiilor", "deturnărilor". Simplist, didacticist, Maiorescu e mortal devansat de "gîndirea estetică europeană". Nu e întîmplătoare împrejurarea că din rîndul "favoriților" săi "aveau să se recruteze cîțiva dintre cei mai serioși critici ai elementarității, dogmatismului și anacronismului ideologiei literare a acestuia". Să ne mai mirăm că e proclamată supremația lui Gherea, care ar fi, "prin felul mai larg și mai nuanțat de a înțelege critica (...) " în mai mare măsură decît Maiorescu, contemporanul lui Eminescu și Caragiale"? Sau
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
la TÎrgu Mureș, Mircea Cornișteanu (unul dintre puținii care se poate lăuda că a montat toate textele mari ale clasicului !) propune o nouă Noapte : nouă, În primul rînd, fiindcă se juca În costumele și decorul anilor postrevoluționari. Se miza pe anacronism - la televizor se auzea emisiunea de Știri de la ora 20, Zița se apăra de mitocan cu un spray paralizant, pe bandă curgeau manele ș.a.m.d. Spectacolul, evident, a fost primit de o parte a criticii cu rezerve, știut fiind
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că revoluția tehnologică afectează datele esențiale ale ecuațiilor sociale, iar economiile planificate se zvârcolesc într-o perpetuă neputință de a ține pasul cu noile cuceriri ale informaticii. Nu greșea, cred, profesorul Seweryn Bialer, de la Universitatea Columbia din New York, atunci când remarca anacronismul simbolului însuși al comunismului. Secera și ciocanul sunt unelte ale unei alte epoci, mărturii ale trecutului iar nu ale viitorului tehnologic. Proletariatul clasic, cel descris de Marx și Engels, nu mai supraviețuiește decât în paginile îngălbenite de vreme ale manualelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ritmul obsedant al acelorași două cântece Waiting for the miracle și Closing time pe care vânzătorul ambulant de casete și fan Leonard Cohen nu obosise să le transmită Încă de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc. Cel mai pertinent contraargument mi se pare acela că aramaica avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, încât să pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism, dacă am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai mică. Păcatul împotriva Tatălui pare cel mai puțin grav, întrucât distanța dintre Tată și creatură (inclusiv irațională) este uriașă, de neimaginat. Sensul teoriei origeniene trebuie descifrat nu plecând de la structura, ca să zicem așa, a Sfintei Treimi (am comite un anacronism), ci plecând de la noțiunea de „cunoaștere spirituală” (gnosis) sau de la strategia de inițiere în misterul divin. Gravitatea păcatului se probează la Origen în funcție de conștientizarea sau posibilitatea ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională, nu poate păcătui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște 231, Vintilescu 232 sau Schmemann 233), perspectiva ecleziologică în care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori, el comite anacronisme, dintre care cele mai semnificative au fost remarcate de către Andrew Louth, într-un articol din 2002234. Este vorba mai întâi despre schema celor trei funcții ale lui Isus Cristos - Profet, Preot și Împărat -, dezvoltată în prima parte a celui de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Stăniloae prezintă atributele lui Cristos pornind de la câteva texte din Noul Testament (Evrei 9,11; Apocalipsa 12,10; 11,15; Matei 28,18), sprijinindu-se pe mărturiile Părinților, dar nu pentru ansamblul atributelor respective, ci pentru fiecare în parte. Al doilea anacronism pe care A. Louth îl descoperă în Teologia dogmatică ortodoxă se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, în secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi e încă și mai rău: un asemenea efort nu poate naște decât orori”. La fel, Părinții Bisericii sunt „frumoși și admirabili” în contextul vieții și epocii lor. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
colectivizarea întregii agriculturi fu din nou scoasă de la naftalină și comisii peste comisii începură să bântuie pe ulițele satelor românești și să bată greu cu ciomagul în porțile țăranilor, somați să se lase "lămuriți" că proprietatea era o piedică, un anacronism și un moft. Văzând toate astea, Stelian, cu felul său de-a fi rațional și realist dintotdeauna, conchise că, în mod indiscutabil, soarta proprietății particulare în agricultură era definitiv și iremediabil pecetluită și că nici satul său nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că centralitatea canonului neomodernist "a devenit un anacronism" (178). Mai tranșant devine cu Eugen Negrici, la care îl stupefiază faptul că respinge postmodernismul ca fiind venit prea devreme în literatura română. O literatură, pe deasupra, și întârziată. Aș deplasa accentul de pe timp, pe performanța recunoscută universal, în acest fel
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]