492 matches
-
cu deedinsulu s`au făcutu hotîrâre prin 10 ponturi în domniea din tăi aicea în Moldova, a răposatului domnu Grigorie Alecsandru Ghica VVD. Aceste ponturi din poronca măriei sale, cu adunare de soboru a Arhiereilor țării, și a Veliților boieri, prin anafora s`au arătatu cătră mariea sa, și s`au adeveritu atâtu prin întărirea anaforalii cu iscălitura și pecetea Gospodu, cătu și prin osăbitu hrisovulu mărie sale s`au întăritu. Raportul cuprinde 8 puncte din care spicuim: -la punctul C vedem
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
-i descoperi locul central și de a rezolva criza liturgică în care se află întreaga Biserică. Pentru conștientizarea atât a slujitorilor, sacerdoților, cât și a credincioșilor asupra importanței și locului Euharistiei, se impune revenirea la rostirea rugăciunilor, cel puțin a anaforei, cu voce tare, implicarea creștinilor în viața Bisericii și săvârșirea tuturor celorlalte Sfinte Taine în strânsă legătură cu Jertfa Euharistică. Sfânta euharistie nu trebuie redusă, așa cum se întâmplă adesea, nici la funcția une simple rugăciuni „de pomenire” a celor vii
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
prilej pentru toți de a învăța dreapta credință. Anaforaua este rugăciunea centrală a slujbei prin care se aduce Sfânta Jertfă împlinindu-se obiectul Sfintei Liturghii și anume prefacerea darurilor în dumnezeiescul Trup și Sânge în scopul sfințirii credincioșilor 37. În anafora rugăciunea ia forma mulțumirii adusă de către Biserică lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, mulțumire care izvorăște din contemplarea tainei lui Dumnezeu și a iconomiei Sale mântuitoare. În vechime anaforaua era rostită cu voce tare, în auzul tuturor, fapt care face
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
generalizarea practicii rostirii anaforalei în taină a făcut ca funcția pedagogică explicită a anaforalei să fie transferată în mod spontan asupra simbolului de credință 39. Însă funcția catehetică a Liturghiei credincioșilor nu se reduce la simbolul de credință și la anafora, toate celelalte rugăciuni și ritualuri având și un sens catehetic. Intrarea mare, care cuprinde o serie de ritualuri de pregătire duhovnicească a slujitorilor și credincioșilor și de pregătire materială a altarului și a darurilor pentru aducerea sfintei jertfe, este actul
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
în evidență faptul că iubirea dintre noi este premiza mărturisirii credinței în Sfânta Treime și, chiar mai mult, însăși această iubire este o mărturisire de credință în Sfânta Treime, structura supremei iubiri. Ritualurile de pregătire pentru împărtășanie care urmează după anafora continuă catehizarea. Ectenia „Pe toți sfinții pomenindu-i ... ” ne pune în față exemplul sfinților și ne învață că toate cererile noastre trebuie să se concentreze în a cere împărtășirea Sfântului Duh care înseamnă participare reală la viața dumnezeiască 40 ca
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
heruvic scoate foarte bine în evidență acest lucru. El nu se referă strict la procesiune așa cum în mod greșit a fost înțeles uneori prin analogie cu Liturghia darurilor mai înainte sfințite. Heruvicul este o introducere la întreaga acțiune liturgică de la anafora la împărtășanie. Îi învață pe credincioși că ei, care vor cânta cântarea întreit sfântă a heruvimilor (Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot ..., din timpul anaforalei) trebuie să lase toată grija lumească (Sus să avem inimile) ca să-L primească (upodexomai) pe Iisus
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
o lungă rugăciune de mulțumire adresată lui Dumnezeu Tatăl prin care se aduce jertfa euharistică. În vechime protosul adunării euharistice o rostea cu voce tare, în auzul credincioșilor care se asociau numai la ecfonisul final prin răspunsul „Amin”. Termenul de anafora înseamnă ridicare, înălțare, ofrandă, jertfă. Anaforaua își are izvorul în rugăciunea de mulțumire și binecuvântare rostită de Mântuitorul în seara Cinei celei de Taină. În Biserica primară ierarhii aveau dreptul să improvizeze textul anaforalei dându-i o redactare personală, respectând
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
-i descoperi locul central și de a rezolva criza liturgică în care se află întreaga Biserică. Pentru conștientizarea atât a slujitorilor, sacerdoților, cât și a credincioșilor asupra importanței și locului Euharistiei, se impune revenirea la rostirea rugăciunilor, cel puțin a anaforei, cu voce tare, implicarea creștinilor în viața Bisericii și săvârșirea tuturor celorlalte Sfinte Taine în strânsă legătură cu Jertfa Euharistică. Sfânta euharistie nu trebuie redusă, așa cum se întâmplă adesea, nici la funcția une simple rugăciuni „de pomenire” a celor vii
DESPRE SFANTA EUHARISTIE IN TRADITIA ORTODOXA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364738_a_366067]
-
nu l-a convins pe episcop să spună altceva, papa i-a spus: - Tu ai să proscomidești astăzi! Și într-adevăr s-a așezat înaintea sfanțului altar; papă era alături de el, iar diaconii stăteau împrejurul altarului. A început episcopul sfântă anafora. După ce a terminat slujba sfintei proscomedii, înainte de-a sfârși slujba, a început a doua oară și a treia oară și a patra oară sfântă anafora. Pentru că toți se mirau de această întârziere, papa l-a întrebat: - Ce înseamnă asta
LIVADA DUHOVNICEASCA (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364848_a_366177]
-
altar; papă era alături de el, iar diaconii stăteau împrejurul altarului. A început episcopul sfântă anafora. După ce a terminat slujba sfintei proscomedii, înainte de-a sfârși slujba, a început a doua oară și a treia oară și a patra oară sfântă anafora. Pentru că toți se mirau de această întârziere, papa l-a întrebat: - Ce înseamnă asta, căci iată ai spus a patra oară sfântă rugăciune și tot nu termini? - Iarta-ma, sfinte Papă, a răspuns episcopul, nu am văzut că de obicei
LIVADA DUHOVNICEASCA (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364848_a_366177]
-
Ție îți aducem de toate și pentru toate!” Prin aceste cuvinte este recunoscut și adevărul că făptura zidită nu aparține omului, ci lui Dumnezeu, singurului stăpân al existenței, natura fiind un templu dumnezeiesc, după am stabilit deja. Când după această „anafora”, care ajută creația să se elibereze de limitele ei naturale, suntem încredințați că revenindu-ne permanent nouă darurile oferite lui Dumnezeu, tocmai pentru că le-am dăruit, ele nu mai aparțin morții, ci vieții. În acest fel, de fapt creația dobândește
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
Spovedanie și Împărtășire, între care aceștia refuză să opteze unilateral. Astfel, prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie și post, rigorismul ascetic ducânt la o asceză fără Liturghie și o supralicitare a valorii substitutive a anaforei. Cea de-a doua - tipic occidentală și adoptată de teologii ortodocși din diasporă - insistă pe Euharistie fără asceză, minimalizând importanța pregătirii ascetice, a Spovedaniei și a postului duce la banalizare și formalism, la magism euharistic, al căror exces se manifestă
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Ție îți aducem de toate și pentru toate!” Prin aceste cuvinte este recunoscut și adevărul că făptura zidită nu aparține omului, ci lui Dumnezeu, singurului stăpân al existenței, natura fiind un templu dumnezeiesc, după am stabilit deja. Când după această „anafora”, care ajută creația să se elibereze de limitele ei naturale, suntem încredințați că revenindu-ne permanent nouă darurile oferite lui Dumnezeu, tocmai pentru că le-am dăruit, ele nu mai aparțin morții, ci vieții. În acest fel, de fapt creația dobândește
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
argint (contemplație IV)/ Ce în pantofi a rătăcit (detaliu concret) o lacrimă deplină. (detaliu, liric, catahreza)” (Lacrima). De reținut, și acest lucru face parte dintr-o intenție stilistică a autorului, așezarea cuvintelor în text, de reținut figura de stil numită „anaforă”: „Eram lumină/ Eram un copac de argint”. Precum și alunecarea în vers clasic a „lirismului epic postmodernist”, așezarea lui pe edificiu romantic. Ultimele patru versuri constituind o strofă... rimată, cu ritm proteic: „Eram lumină (5 silabe)/ Eram un copac de argint
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
iubit”. În „Implinire”: „Din fiecare cugetare [...]/ Din fiecare geamăt/ din fiecare floare de cireș/ din care fug [...]/ din arborii ce-mbată ochii/ [...] din porțile în care bat/ din gura-n care mai încap din milioane de secunde [...]/ Devin un fluviu...”. „Anafora” este „recurența mărturisirii”, cântecul „lanțului semantic al imaginilor izomorfe”. În „Implinire” imaginile sunt: „Cugetare →geamăt →floare de cireș →arbori →ochi →porțile →gură →secundă →fluviu”. Axa, „lanțul semantic”, constituie o „matrice semantică”, care, vom vedea, este invariantul diegesis-ului său poetic. Figura
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
recurența mărturisirii”, cântecul „lanțului semantic al imaginilor izomorfe”. În „Implinire” imaginile sunt: „Cugetare →geamăt →floare de cireș →arbori →ochi →porțile →gură →secundă →fluviu”. Axa, „lanțul semantic”, constituie o „matrice semantică”, care, vom vedea, este invariantul diegesis-ului său poetic. Figura numită „anaforă” este de mare succes, din începuturile „versului liber”. Iată cum Walt Whitman o folosea în „Leaves of Grass” (Frunze de iarbă”), în poezia „Certitudini”: „Nu mă indoiesc că sunt mărginit/ și că universurile sunt nemărginite, dar în zadar mă gândesc
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
Dar nu accept să mă târăști, / Să mă jignești și umilești, / Tu, care ești doar un păcat, / Lipsit de suflet, aruncat // Doar ca o pată, în neant! / E între noi un gol gigant, / Ce îmi sugrumă-ncet ființa. / Tu-Necuratul, eu-Căință!” Anaforă susținută cu virtuozitate (din păcate, în revărsare verbală nevrotică) în „Flacără” și în „De ce plouă, oare?” Peste tot, tensiune. Dar și vers fin, formulat în genul confesiunii. „M-am învățat cu liniștea, / Oricât ar fi de-apăsătoare și rea. / Îmi
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Pentru ca nu l-a convins pe episcop să spună altceva, papa i-a spus: -Tu ai să proscomidești astăzi! Și înt-adevăr s-a așezat înaintea sfântului altar; papa era alături de el, iar diaconii stăteau împrejurul altarului. A început episcopul sfânta anaforă.După ce a terminat slujba sfintei proscomedii, înainte de a sfârși slujba, a început a două oara și a treia oara și a patra oara sfântă anafora. Pentru că toți se mirau de această întârziere, papa l-a întrebat: -Ce înseamnă asta, căci
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358218_a_359547]
-
sfântului altar; papa era alături de el, iar diaconii stăteau împrejurul altarului. A început episcopul sfânta anaforă.După ce a terminat slujba sfintei proscomedii, înainte de a sfârși slujba, a început a două oara și a treia oara și a patra oara sfântă anafora. Pentru că toți se mirau de această întârziere, papa l-a întrebat: -Ce înseamnă asta, căci iată ai spus a patra oara sfântă rugăciune și tot nu termini? -Iartă-mă, sfinte Papa, a răspuns episcopul, nu am văzut ca de obicei pogorârea
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358218_a_359547]
-
forme ionice, aoriste fără augment, misterioase pasive, pronume înviate și regăsite, dualul, uitatul dual, hapax legomena, politeți numai la a doua singular, șuvoaie de cuvinte necunoscute, unele țăndărite metri gratia, alte mai lungi decât e legiuit prin glosare, tmeze, craze, anafore, rejeturi, asindetoane, polisindetoane, chiasme, metonimii. Și deasupra tuturora, zeiască, sintaxa marelui orb. Îți recomandăm Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul Feriți de vipia dimineții și a amiezii, cu marea sub ochi, pe fereastră, cinsprezece-douăzeci de
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
trebuie să permită dezvoltarea celor cinci categorii de procese vizate de Giasson sau de Irwin în formarea competenței de lectură: Microprocese Procese de integrare Macroprocese Procese de elaborare Procese metacognitive Recunoașterea cuvintelor Lectura grupurilor de cuvinte Microselecție Utilizarea deixisului, a anaforei, a conectorilor Inferențe care au la bază o schemă Identificarea ideilor principale Rezumatul Identificarea structurii textelor Predicții Reprezentări mentale Răspunsuri afective Legături între cunoștințe din diverse domenii Raționamente Identificarea și recuperarea pierderilor în înțelegere Ajută la înțelegerea sensului unui enunț
ANEXE din 5 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282373]
-
dintre ele executându se în preziua sfințirii. Pronaosul și naosul sunt spațiile în care stau credincioșii. În Sfântul Altar stau numai clericii și paracliserul, adică acea persoană care l ajută pe preot în desfășurarea slujbelor: aprinde candela, pregătește cădelnița, taie anafora etc. Până în secolul al XII lea, în altar aveau voie să intre numai membrii ierarhiei bisericești. De aici și până în prezent s a permis și intrarea mirenilor, dar numai cu aprobarea preotului. Să nu uităm că, potrivit Vechiului Testament, în
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
se produce o osmoză între aceste jertfe. Pentru aceasta s-a eliminat și Epicleza, considerându-se că Iisus Hristos nu are nevoie să cheme pe Duhul pentru a se aduce pe Sine jertfă tatălui Său. Acum se încearcă în noile anafore ale Liturghiei romane să se scoată în evidență acțiunea Duhului Sfânt, sau mai bine zis se încearcă o conștientizare a prezenței Duhului Sfânt în Biserică. În Sfânta Liturghie ortodoxă, Domnul Iisus Hristos atrage și comunitatea în jertfa Sa. El este
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
-i descoperi locul central și de a rezolva criza liturgică în care se află întreaga Biserică. Pentru conștientizarea atât a slujitorilor, sacerdoților, cât și a credincioșilor asupra importanței și locului Euharistiei, se impune revenirea la rostirea rugăciunilor, cel puțin a anaforei, cu voce tare, implicarea creștinilor în viața Bisericii și săvârșirea tuturor celorlalte Sfinte Taine în strânsă legătură cu Jertfa Euharistică. Sfânta euharistie nu trebuie redusă, așa cum se întâmplă adesea, nici la funcția unei simple rugăciuni „de pomenire” a celor vii
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
toată Sfânta Liturghie este o intrare și o înaintare în Împărăția Sfintei Treimi - după cum se exprima Părintele Profesor Dumitru Stăniloae - „mulțumind și binecuvântând, sfințind și frângând” și împărtășind pe Mântuitorul Iisus Hristos „euharistic”, vom insista puțin asupra părții introductive a anaforei (anafarolei) liturgice - miezul Tainei care o definește, pentru a răta cum pregătește Biserica pe fiii ei, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este o împărăție a iubirii divine; de aceea, cel ce este stăpânit de ură
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]