332 matches
-
o așteptare interpretativă și pune în funcțiune la cititor(i) procesele de înțelegere și de memorie care vor facilita lectura. Ultima pagină a supracopertei va actualiza funcționarea descriptivă prin reluarea celor două elemente din tema-titlu: Ferma mea africană/cartea. Formele anaforice din text sînt utile în analiza descrierii: (2) Înainte de toate este vorba despre viața unei ferme. Este o imensă exploatare feudală. (3) Evident, această fermă este nucleul cărții; totul se învîrte în jurul ei. Observăm în (3) metaforizarea structurii arborescente proprie
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
insista mai întîi pe mișcarea dinamică a construcției progresive a unei reprezentări discursive. În primul paragraf, discursul este ancorat din punct de vedere enunțiativ (a), secvențial (b) și referențial (c): (a) Enunțiativ, enunțul "[...] Rosary ajunge la Vozes do Mar" trasează anaforic evenimentele ("povestirea" de la Benveniste): evenimentele ulterioare se vor raporta unele la altele, fără să facă trimitere la aici-acum din enunțare. Verbele la prezent din narațiune: "sosește", "cade", "dorește" se raportează unele la altele, fără trimitere la situația de enunțare. Înlănțuirea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
evenimentele ("povestirea" de la Benveniste): evenimentele ulterioare se vor raporta unele la altele, fără să facă trimitere la aici-acum din enunțare. Verbele la prezent din narațiune: "sosește", "cade", "dorește" se raportează unele la altele, fără trimitere la situația de enunțare. Înlănțuirea anaforică a verbelor la prezent este confirmată prin ȘI care leagă întreaga creație. (b) Secvențial, șirul astfel construit și confirmat prin ultimul auxiliar aspectual al prezentului "nu întîrzie să" subliniază începutul unei continuări narative în care descrierea actorilor joacă un rol
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
progresia secvenței. În acest stadiu al stabilirii reprezentării discursive, P1 îi alătură actorului principal un predicat funcțional de tipul A FACE sub forma unui verb la prezent în narațiune: "Rosary sosește...". În primul paragraf, coerența tematică este asigurată prin forma anaforică a Temei 1 (T1) printr-un pronume, el însuși legat de două verbe ("ea cade pradă... și nu își mai dorește decît un singur lucru"): P1: (Rosary) T1 P2: (ea) T1' și (Ø) R1' nu își mai dorește decît un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Charolles îl numește "perioadă": "Perioada este o unitate de enunțare a cărei membri sau componenți (frastici) se află în raport de dependență" (1988, p. 6). De fapt, frazele acestei treceri alcătuiesc un întreg, raporturile dintre ele fiind marcate prin forme anaforice, adverbe și conjuncții de coordonare. Prin urmare, structura periodică din (2) poate fi reprezentată astfel: Această schematizare explică asocierile din cadrul perioadei. Componentele care figurează pe același nivel (pe aceeași linie orizontală) fac parte din același rang ierarhic. Ierarhizarea enunțurilor arată
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pentru primăvară, [P2'] viitoarea va fi pentru toamnă. Plasat în poziție de cataforă, segmentul "Începînd cu cea de-a unsprezecea ediție" introduce, din punctul de vedere al destinatarului, un suspans interpretativ rezolvat prin apariția substantivului și a substituirilor care amintesc anaforic o informație deja validată. Din această cauză, modalitatea de articulare a propozițiilor se aseamănă cu ceea ce Școala de la Praga numește progresie "cu temă constantă": P1: P2: P2': T1 T2 → R1 T2 → R2 T2 → R3 Cele trei propoziții au aceeași temă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și demonstrativul permit prezența aceluiași referent pentru două niveluri diferite ale memoriei discursive, oferind astfel indicii despre structurare. "Viitoarea" redă referentul ca parte dintr-un întreg (de fapt, caracterul semestrial implică două apariții pe an; nu este necesară cuantificarea formei anaforice). Prin prezentarea catalogului, adjectivul demonstrativ "această" creează contextul verbal imediat pentru condițiile de producere a discursului. Dubla determinare denotă noutatea catalogului pentru ediția din 1989. Dar nu este tot: nu este singura noutate, sau mai degrabă, după cum notează chiar H.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
discursiv pe care îl însoțește intră într-o serie în care nu este elementul inițial. 3) Indică faptul că respectivul constituent discursiv pe care îl însoțește marchează închiderea seriei (1988, p. 60). Anunțînd cele trei noi cataloage pe domenii, formele anaforice asigurate de seria ordinală orientează lectura. Dacă "un text nu este altceva decît strategia care constituie universul interpretărilor sale"* (U. Eco, 1985), atunci organizatorii textuali, prin funcția lor de ghidare, joacă un rol determinant în strategie. Elemente textuale și metatextuale
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
văzut deja că această concluzie era ea însăși depășită de o alta [P12]/[P13]. Două tipuri de marcatori au asigurat funcția de asumare: 1) Marcatorii referențiali (care prin proprietățile lor trimit la indivizii-obiect) analizați în progresia tematică și în formele anaforice din text: "această", "viitoarea", "unul", "al doilea", "al treilea", "aceste modificări", "îl"... 2) Marcatorii sau conectorii analizați în utilizările argumentative: "și", "dar", "astfel", "iar". Faptul că asumarea enunțiativă este relativ omogenă nu ne va surprinde într-un text în care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și Pn4 DAR Pn5. Folosirea persoanei a treia, alternanța imperfectului și a perfectului simplu sunt și acestea, la rândul lor, semnificative în acest sens: acestea fac trimitere la o enunțare de distanță (istorică). Propoziția Pn5' la perfectul simplu subliniază, prin anaforicul ASTA, reluarea primei secvențe, la momentul întreruperii. Această descriere intratextuală a monologului lui Kaliayev confirmă foarte bine natura narativă a acestuia, însă nu este suficientă. Naratologia post-structuralistă ne-a permis să înțelegem și să teoretizăm necesitatea interpretării povestirii în cadrul interactiv
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
q] (PENTRU CĂ) P. expl. 2: Propozițiile de la (d) la (i) = S-e [O-e] Cea de-a doua secvență este ceva mai complexă. Trebuie, într-adevăr, ca obiectul problematic (O-q) să fie căutat în propoziția (m) care subliniază, prin intermediul anaforicului "acesta" și prin folosirea implicită a verbului "a explica", inversiunea ordinii macro-propozițiilor. De acum, structura periodică ternară precedentă (propozițiile j + k + l) constituie explicația (S-e) sau P. expl. 2 modalizată prin folosirea lui "poate". Propoziția (n) este o concluzie-evaluare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este povestitoarea și Géronte auditorul propriei sale întâmplări. Cităm aici doar fragmentele importante în care are loc inserția povestirii: (1) Exclamația de intrare a Zerbinettei: "Ha, ha, ha, ha, ce poveste nostimă! Și ce păcăleală a mai mâncat ăsta!" Folosirea anaforicului ăsta este interesant în măsura în care Zerbinette nu știe că de fapt se referă la Géronte (deictic, în acest caz). Géronte însă îl interpretează, într-o primă etapă, cu valoarea de deictic, iar Zerbinette este obligată să-i explice că nu râde
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
într-un text descriptor Ocularizarea actorială este atunci cînd în text sînt prezente mărci de selecție perceptivă, precum verbe de percepție (a zări, a privi...), posesivele de persoana a 3-a (la stînga sa), deictice spațiale legate de un pronume anaforic al actorului (în față). Ocularizare zero este atunci cînd coordonatele spațiale sînt independente de poziția descriptorului: localizatori non-deictici (în vîrful, la baza), elemente informatoare geografice (nume de străzi, de locuri...). Vectorizarea spațiului în raport cu descriptorul În acest caz trebuie făcută distincția
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sînt cu precădere metafore alternative antropomorfe, zoomorfe sau reificatoare, în funcție de tipul de modalitate pe care autorul vrea să o instaureze în această relație locuit-locuitor (tematica "bestiei umane", a omului-plantă, a omului-mașină). Ph. Hamon, 1972, p. 484 b) conferirea unei caracteristici anaforice descrierilor (redundanță) sau cataforice (previzibilitate), făcînd din secvențele descriptive locuri așa-zis textuale în care sensul este reluat pentru a fi mai bine înregistrat de memoria cititorului. Astfel, în Bestia umană, după ce Flore i-a reproșat lui Jacques interesul prea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un ten, un trup și o față care sînt, respectiv (tematizare + aspectualizare sub formă de proprietăți): în orbite, vinețiu, uscățiv, slab. Ultimele fraze din cele două portrete ale lui La Bruyère nu mai trec prin tematizare. Ele trec direct prin anaforicul "El" la cele două teme-titlu pentru a conferi o singură proprietate (aspectualizare) fiecăreia: bogat vs sărac. Această operație este la limita reformulării 2 (operația de asimilare descrisă mai sus) lui Giton în bogat și a lui Phédon în sărac (deci
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
avea ochi negri și părul lung unduind pînă la șolduri... ea se numea Nazaré Pereira. Télérama, nr.1665, 9-12-1981, p. 45 Structura secvențială a celui de-al doilea paragraf este următoarea: tema titlu "o tînără" este de trei ori reluată anaforic în cea de-a doua frază: "ea... ea... ea..." . Prima frază dezvoltă, sub forma unui predicat funcțional, o primă proprietate a temei-titlu, celelalte predicate fiind calificative; și, în final, cele trei reluări anaforice corespund, fiecare în parte, unei macro-propoziții. Ceea ce
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o tînără" este de trei ori reluată anaforic în cea de-a doua frază: "ea... ea... ea..." . Prima frază dezvoltă, sub forma unui predicat funcțional, o primă proprietate a temei-titlu, celelalte predicate fiind calificative; și, în final, cele trei reluări anaforice corespund, fiecare în parte, unei macro-propoziții. Ceea ce poate fi rezumat astfel: Acest exemplu prezintă interesul de a dezvolta, concomitent, cele patru macro-propoziții descriptive, despre care s-a vorbit mai sus. Începutul articolului se caracterizează printr-o amplă punere în situație
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ales asupra celei de-a doua, care este și cea mai lungă din text și al cărei tratament este facilitat de structura sa internă și reluarea în paralel: "una din acele pălăriuțe...// într-un cuvînt, unul din acele sărmane lucruri...". Anaforicul "ceea ce... era" face trimitere la "șapca", apărută în poziție rematică în P1. Prin anaforă și combinarea cu "una din acele", șapca este ridicată la rangul de temă (temă-titlu) a frazei și a paragrafului. Avem de-a face aici cu două
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 P3 apare ca o suită de trei sub-fraze marcate prin punctuație și doi conectori: P3; PE URMĂ P3'; APOI P3''. Structura frastică este la fel de importantă ca și pentru P2. Tematizarea, în sensul praghez, plasează anaforicul "ea" după predicatele care dezvoltă macropropoziția Pd. PROPR. După tranziția verbală cu cele două prelungiri ale ei vin de această dată cele două dezvoltări ale lui Pd. PART și Pd. ASM, cu respectivele lor aspectualizări. Se dă macro-schema "frastică": Temă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe un șir de stînci înalte înconjurat de ape, se ridică un grandios castel feudal a cărui incintă, formată din treisprezece turnuri masive, se numără printre cele mai importante din Europa. b) Justificarea pauzei narative în roman printr-o focalizare anaforică a evenimentelor anterioare și o anticipare a evenimentelor ce urmează: Deoarece ultimele evenimente ale acestei povestiri au depins de dispunerea locurilor în care s-au petrecut, este absolut necesar să oferim o descriere minuțioasă, fără de care deznodămîntul ar fi dificil
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mare, evident. Desigur că odată și odată i-a venit o idee. Desigur că ideea i s-a părut miraculoasă. Atunci a început să și-o realizeze". Ceea ce face ca acest raționament să devină "argument inductiv prin ficțiune" este reiterarea anaforică a adverbului de certitudine. Ea accentuează discrepanța între situația reală (lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet (...) care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care cel exprimat antifrastic este masca celui presupus. Ca figură retorică, ea este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu statut, în primul rând stilistico-semantic, prin reiterarea aceluiași conținut în forme identice sau asemănătoare ("omul unei singure cărți", "omul care știe o carte, "omul unei singure idei, al unei idei fixe, omul cloșcă" ) sugerând, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o strategie a expunerii, specifică pamfletului arghezian în care lapidaritatea nu e doar mijlocul de a economisi material lingvistic, ci modul cel mai potrivit de a concentra sentimente și de a crea stari emoționale puternice. Invocarea numelor voievodale, prin inserția anaforică a întrebării similare și a răspunsului identic, precum și subtila trimitere prin simbolul pastoral ("cojocul") la trecutul pașnic al poporului nostru, fac din pamfletar vocea automandatată a conștiinței publice românești. El se situează, empatic, în asentimentul "masei", de aceea mesajul său
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obiect de mobilier pe care se poate mânca etc.", ceea ce duce însă la inadecvarea precizărilor descriptive conform cărora această masă este "fără picioare [...] bazată pe calcule și probabilități". Însă, dacă selecția ține cont exclusiv de aceste trăsături, deci este orientată anaforic, atunci termenul "masă" ar trebui explicat prin acela de mărime naturală, deci de număr stabilit matematic, pentru care se recurge, într-adevăr la "calcule și probabilități". O astfel de soluție are și avantajul că ne ajută să depășim și următorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de euforie, - mireasma - domină discursul, construit din modulații ale acestui singur motiv, în câteva versuri ce atribuie în chip insolit obiectului parfumul - stare evanescentă a materiei, permițând sugestia deplinei osmoze între eu și univers peste orice limită, de unde și structura anaforică a ultimei secvențe, ce precipită ritmul asocierilor: dar e mireasma ca un fior e mireasma sunt oglinzi cu parfum de garoafe sunt oglinzi cu parfum de busuioc sunt oglinzi prinse cu agrafe sunt oglinzi care nu se văd deloc cum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]