79 matches
-
pe zidirea lor «dându‑se pe sine drept Dumnezeu». În orice vreme, cuvintele ereziilor, anticriștii se arată stând în templul Scripturilor și vrând prin ele să‑și ademenească ascultătorii, ca și cum fiecare dintre acestea ar fi Dumnezeu Cuvântul în Scripturi”. Interpretarea anagogică este aplicată și pasajului de la Mt. 24,15 (care trimite la Dan. 9,27), referitor la faimoasa abominatio desolationis stans in loco sancto (Com. Mt. ser. 42). În opinia lui Origen, abominatio desolationis este falsum verbum, iar locus sanctus este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care le vom prezenta succint. În această privință, cel puțin teoretic, autorul Vulgatei se prevalează de tradiția alexandrină, care distinge trei sensuri posibile în orice pasaj scripturistic: un sens literal sau istoric, un sens moral și un sens alegoric sau anagogic. În Epistola 120, adresată unei văduve pe nume Hebydia, în 407, Ieronim expune această teorie, pornind de la Prov. 22, 20‑21, unde se spune: „Și scrie‑ți‑le de trei ori, pentru sfat și cunoaștere, pe tăblița inimii tale [...] pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ceea ce savanții moderni numesc nivelul „istoric” al exegezei lui Theodoret: profeția este decodată pornind de la anumite date ale istoriei, capabile, în același timp, să confirme validitatea sa. Comentariul la Daniel oferă, de asemenea, foarte frumoase exemple pentru nivelul „metaforic” sau anagogic. Același simbol al celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oferă, de asemenea, foarte frumoase exemple pentru nivelul „metaforic” sau anagogic. Același simbol al celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil al oricărei acțiuni omenești: „Prin statuia pe care o vede în vis Nabucodonosor, [profetul] ne arată vanitatea lucrurilor prezente și lipsa lor de consistență. Nimic nu este trainic, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
13‑20; Mc. 8,27‑30; Lc. 9,18‑21. . Origen vorbește de Anticrist ca „minciună” într‑un foarte scurt pasaj din Com. In. 32, 17, 213‑217. Acest pasaj este consacrat în bună parte diavolului și semnificației morale și anagogice a acestuia. . Com. In. 1, 1, 33. . Asupra caracterului cristologic al exegezei origeniene, vezi, mai ales, F. Bertrand, Mystique de Jésus chez Origène, Paris, 1956, și H.U. von Balthasar, Parole et mystère chez Origène, Paris, 1957. . Personaj neidentificat; să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
experiență. Avem sub ochii noștri împlinirea celor vestite: strângerea dărilor, cumplita sărăcie a maselor și toate celelalte, lucruri care ni se întâmplă în fiecare zi. Noi vedem toate acestea” (cartea 7, PG 81, 1429C). . Iată un alt exemplu de interpretare anagogică despre a patra fiară: „Se cuvine să precizăm că nu fiara în întregime a fost dată focului, ci numai «trupul său». Într‑adevăr, de vreme ce «fiara» simbolizează întregul imperiu, în care există, pe de o parte, cei care trăiesc în credință
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din Istoria literaturii române de azi pe mâine (2001) reprezintă în intenție o proiecție „structurată anagogic” și întemeiată pe o perspectivă de evaluare a „trei tipuri de fapte: permanente, repetabile și noi”. Subliniate în comentariu prin enumerare și confruntare, cele trei categorii susțin impresia curgerii istorice, cu o mare pondere acordată ideopoliticului, întrucât - așa cum avertizează P.
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
franceză. Altă carte a lui P., Practici ale interpretarii de text (1999), are profunde valențe teoretice, pledând pentru recuperarea bogatei tradiții a decodării sensului încastrat în text, de la sensul literal până la cel literar, trecând prin arcurile sensurilor alegorice, morale sau anagogice, derivate din aplecarea misticilor asupra textelor sacre și ajungând până la marile modele interpretative ale veacurilor al XIX-lea și al XX-lea. SCRIERI: Histoire de la littérature française (în colaborare), I-III, București, 1981; La Littérature française dans l’espace culturel
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
conștiința artistică, „Napoca universitară”, 1978, 1; Dana Dumitriu, Blândul făuritor de versuri albe, RL, 1980, 18; Felea, Aspecte, II, 297-281; Piru, Debuturi, 157-158; Tașcu, Poezia, 166-170; Coșovei, Pornind, 192-195; Papahagi, Cumpănă, 283-286; Ulici, Prima verba, III, 14; Șerban Tamburlini, Elanul anagogic al jazzului, TR, 1993, 49; Țeposu, Istoria, 55-56; Florian Lungu, Jazzorelieful lui Virgil Mihaiu, ST, 1994, 7-8; Orlando Balaș, Virgil Mihaiu, ECH, 1994, 1-3; Negoițescu, Scriitori contemporani, 284-287; George Achim, Între Biedermeier și jazzificare, PSS, 1995, 8-11; Ioan Moldovan, Locus
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
în apocalipsa unei biografii personale. Toată biografia creștinului capătă un sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului iudaic al izbăvirii. „Egiptul” devine metafora captivității idolatre, „exodul” reprezintă eliberarea de patimi și botezul curățitor, iar „Canaanul” este imaginea paradisiacă a întoarcerii acasă. În tradiția patristică, succesul alegoriei - care nu este o metodă hermeneutică, ci o exigență a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie etc., toate acestea imprimând poemelor o evidentă latură anagogică, dar, în același timp, aducând nuanțe de topos al izolării și al damnării care însoțesc procesul creației autentice, indiferent de conotațiile care i se atribuie termenului. De altfel, poetul are, în viziunea lui Paul Aretzu, un destin aparte (am venit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a perpetua conlucrarea dintre fapta divină și fapta umană, pănă în Ziua cănd germenele va atinge maturitatea ultimă. Iată de ce porunca inițială de a “cultiva” grădina Edenului, deschide nesfărșitele perspective ale culturii. Ieșită din lumea culturală a mănăstirilor, asumăndu-și diversitatea anagogică a domeniilor sale, cultura reconstituie cu propriile mijloace “liturghia cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el este “o partitură muzicală, un imn minunat dedicat atotputerniciei creatoare”. “Slava ta, Hristoase, este
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
regimul diurn al fanteziei și va rata stadiul de albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Bezug des Sinnlichen auf das Unsinnliche.“ Interesant este, în acest context, și modul în care sunt repartizate de Gadamer funcțiile teologice ale celor două concepte hermeneutice: alegoria joacă, în mod tradițional, un rol apologetic, în timp ce simbolul are o importantă funcție anagogică, ce se atașează la rolul său tradițional, de recunoaștere reciprocă a membrilor unei comunități. Gadamer analizează fundamentul acestei distincții, mai exact al preferinței esteticii secolelor XVIII-XIX pentru simbol, în detrimentul alegoriei. Este vorba de afirmarea autonomiei artei în raport cu teologia, pe de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu este locul aici pentru o dezvoltare a considerațiilor lui Ben jamin despre melancolie. Mai degrabă, o consecință este im por tantă: aceea că
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
înțelepciunea, justiția și curajul. În fine, discutând Evul Mediu și Renașterea, nu se poate omite importantă tehnicii speciale de interpretare a Bibliei, care cuprinde patru niveluri: cel literal sau istoric, cel alegoric sau teologic, cel tropologic sau moral și cel anagogic sau eshatologic. Dacă dorim, putem extinde discuția fără probleme, pentru a încorpora exemple suplimentare din spații culturale orientale (India, Egipt, China). Până aici, am incercat sa arat modul în care existența acestei tradiții ar putea justifica, implicit, obsesia blakeană legată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul izgonirii din Rai. Exilul este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Opere, vol. IV, ed. cit., p. 32. 23 Potrivit lui Andrei Pleșu (Pitoresc și melancolie, Editura Humanitas, București, 1992, p. 68), "peisajul adevărat nu reproduce natura, cât o imaginează, dacă nu de-a dreptul o instituie, după exigențele unei interiorități orientate anagogic". 24 E. Lovinescu, "Spre Atena", în Opere, ed. cit., vol. IV, p. 28. 25 E. Lovinescu, "Paraleipomena", în Critice, vol. II, ediție definitivă, Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1926, p. 95. 26 Idem, p. 27. 27 Idem, p. 29
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fi exprimat această învățătură cu un mileniu înainte de oficializarea ei. Câteva considerații preliminare cu privirea la cartea De vita Moysis În lucrarea sa De vita Moysis, Sfântul Grigorie de Nyssa vede în toate faptele istorice ale lui Moise sensuri spirituale anagogice ce descriu urcușul duhovnicesc al oricărui om ce voiește să îl urmeze. Însuși Sfântul Grigorie accentuează în întreaga sa operă, curgerea evenimentelor unul urmează celuilalt conform stadiilor în viața ascetică. Gândindu-ne la viața aleasă a oamenilor îmbunătățiți și la
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
public, ideea succesului. Exigențele literaturii sacre, predominante în Evul Mediu, pun în mod deosebit și problema criticii literare. Preocuparea centrală este de interpretare a scrierilor sacre. De importanță capitală se dovedește, în acest sens, teoria sensurilor: literal, alegoric, moral și anagogic, punctul de vârf al literaturii critice medievale. Putem concluziona că Evul Mediu nu este numai perioada în care ideea de literatură - centrată pe sacralitate și cultură - devine omogenă și stabilă, ci și o perioadă de diversificare analitică precizându-și întreaga
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
generis de comunicare, comuniune și revelare a unui altceva care le transcende. Cu siguranță, nu este vorba de o simplă decriptare, analizare și hermeneutizare a artisticului, a esteticului prin teologic, ci de o buna așezare a lor într-un exercițiu anagogic firesc, într-o perspectivă interdisciplinară novatoare, în vederea comprehensiunii profunzimii sale simbolice. Prin urmare, miza acestei lucrări este una majoră: să fundamenteze această nouă disciplină și să justifice existența ei în cadrul unei pluridisciplinarități deconcertante: teologie, filosofie, estetică și istoria artei. Înainte de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a anihila vechea teamă de soartă și noroc. Eshatonul nu doar delimitează progresul istoric printr-un sfârșit, ci îl și articulează și împlinește printr-un scop bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Său de robia puterilor răului. Tipologia exprimă astfel inteligibilitatea proprie istoriei.55 Hermeneutica biblică recunoaște existența a patru sensuri în interpretarea biblică. În perioada medievală ea era semnificată de faimoasa Quadriga, sensul cvuadruplu al Scripturii: literal, alegoric, moral/tropologic și anagogic 56. Dacă înșiși apostolii au avut nevoie de luminarea Duhului Sfânt pentru a înțelege Cuvântul Domnului, cu atât mai mult avem nevoie noi astăzi de Sfânta Tradiție a Bisericii, fără de care orice hermeneutică biblică este sortită eșecului, pentru că, după cum plastic
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
165 Atma și introspecția mnemoclastică / 167 Călătorii astrale / 169 12. Semne și simboluri ale unui univers marcat de illuminarea rituală / 171 Locul ritualului rosicrucian / 172 De ce se ascund în versuri lumile interioare? /176 Illuminarea ca ritual liric / 188 13. Interpretarea anagogică a ritualurilor rosicruciene ca placă turnantă între tradiție, religii și francmasonerie / 190 Limbajul ritualului vieții pentru credința omului / 192 Abraxas. Arhiva Cuvântului / 194 Licorna, expresie a dogmei și liberă gândire / 197 SACRALITATEA CUVÂNTULUI PIERDUT ÎN POESIE 14. Nil nisi clavis
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unei înțelegeri spirituale mai profunde pentru că mesajul și adevărul lui Dumnezeu este de mai adâncă profunzime, iar o altă parte consideră că unele capitole sunt interpretabile literal și altele figurativ. În ultimă instanță hermeneutica poate fi literală, morală, alegorică și anagogică. Tălmăcirea literală arată că un text trebuie să fie interpretat după înțelesul său primar, respectând construcția gramaticală și contextul istoric și aparent corespunzând intenției autorilor 216. Ea este asociată cu credința în alegerea divină a cuvintelor în înscrisul sacru. Asemenea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]