79 matches
-
unei înțelegeri spirituale mai profunde pentru că mesajul și adevărul lui Dumnezeu este de mai adâncă profunzime, iar o altă parte consideră că unele capitole sunt interpretabile literal și altele figurativ. În ultimă instanță hermeneutica poate fi literală, morală, alegorică și anagogică. Tălmăcirea literală arată că un text trebuie să fie interpretat după înțelesul său primar, respectând construcția gramaticală și contextul istoric și aparent corespunzând intenției autorilor 216. Ea este asociată cu credința în alegerea divină a cuvintelor în înscrisul sacru. Asemenea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
filosofice în narațiunile și preceptele Bibliei, urmat apoi de Origen care a distins sensurile literale, morale și spirituale dar afirmă că cel mai înalt principiu hermeneutic rămâne cel alegoric sau spiritual, dezvoltat mai apoi în Evul Mediu ca un subtip anagogic. Să ne închipuim că un compas sau un echer, obiecte ale arhitectului, ale inginerului care construiește ar rămâne doar atât, instrumente în accepțiunea unui membru al societăților secrete și tâlcul acestor obiecte nu ar fi subiectul unei interpretări hermeneutice. Același
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inginerului care construiește ar rămâne doar atât, instrumente în accepțiunea unui membru al societăților secrete și tâlcul acestor obiecte nu ar fi subiectul unei interpretări hermeneutice. Același lucru îl putem exprima și la ritualul aprinderii lumânărilor într-un templu. Tălmăcirea anagogică mai poate fi numită și mistică 220, evenimentele putând fi o prefigurare a timpurilor ce vor veni, un aspect profetic care îl întâlnim în Kabbala, cel mai elocvent exemplu de semnificație mistică fiind cel al valorilor numerice ale alfabetului și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
au creat principiul unității cosmice în transcedentalitatea bazei materiale spre un scop spiritual. Pornind tocmai de la înțelesurile literal, moral și spiritual, interpretarea textelor biblice s-a concentrat mai mult pe cel literal. Apogeul este așa cum am mai amintit în interpretarea anagogică a apocalipsei lui Ioan. Dar în majoritatea textelor sunt două trepte de interpretare, literală și spirituală, adaosul numerologiei conducând la o multitudine de extensii alegorice. În timpul Renașterii sunt reluate legendele regelui Arthur de Boiardo, Ariosto și Tasso, păstrând modelul creștin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stau în ierarhia rosicruciană a cerurilor. Totul e de o precizie matematică a unei geometrii perfecte și misterioase în versurile sale, poem de esență sacră. Dante spunea: trebuie ca explicația pe care o dau să fie literală, alegorică, morală și anagogică. Savant și teolog, poet și rosicrucian, autorul îmbină armonios rosa cu crucea în Divina Comedie dantescă. Normal, anormal, antinormal Nu e decât un singur bun veritabil, demn de a fi dorit, înțelepciunea, Și nu e decât un singur rău de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
preluat și de simbolistica rosicruciană, masonică. Ajuns în centrul lumii mă simt purtând talismane, trimise ca omagii cosmice de către sferele planetare pe care le străbat către centrul lor suprem și necesar, un vortex sferic universal, poate ultimul clopot. 13. Interpretarea anagogică a ritualurilor rosicruciene ca placă turnantă între tradiție, religii și francmasonerie Dar cea mai mare greșeală dintre toate consistă în a se înșela asupra scopului ultim al Cunoașterii, deoarece unii nu sunt împinși către ea decât de o curiozitate naturală
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care pot fi semne, amintind de mult mai mult decât o impresie ce ar putea ea însăși să o lase asupra unuia dintre simțurile noastre. Interpretarea lui Homer ori a Torei distinge astfel sensurile literal, moral și mistic, adică cel anagogic, la care ne-am aplecat în cărțile noastre anterioare 1095. E indicat să deslușim semnele obscure de cele clare, metaforele având privilegiul de a diferenția hermeneutic tâlcul sensurilor și astfel să împingă creația spre alegorie. Poeții au așezat fără filosofie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-mi-le, barcă, un pliu pornească-n plin, Ce amintirea marelui calm s-o nimicească 1313. Dar pentru ce ne este adesea dificil să ne reamintim evenimentele trecute? Nu pentru că nu le-am fi memorat, ci pentru că hermeneutic eludăm interpretarea anagogică a ritualului învățat genetic și noetic de a străbate bariera ce ne-ar permite accesul la subconștient. În majoritatea timpului, pentru a ne rememora trecutul, utilizăm voința. Dacă nu depășim poarta templului interior care este subconștientul nostru înseamnă că limităm
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
generis de comunicare, comuniune și revelare a unui altceva care le transcende. Cu siguranță, nu este vorba de o simplă decriptare, analizare și hermeneutizare a artisticului, a esteticului prin teologic, ci de o buna așezare a lor într-un exercițiu anagogic firesc, într-o perspectivă interdisciplinară novatoare, în vederea comprehensiunii profunzimii sale simbolice. Prin urmare, miza acestei lucrări este una majoră: să fundamenteze această nouă disciplină și să justifice existența ei în cadrul unei pluridisciplinarități deconcertante: teologie, filosofie, estetică și istoria artei. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală (și, ca atare, istorică), una tropologică prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică sub care se ascund semnificațiile misterelor viitoare. Unele cărți sacre sunt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
istorică), una tropologică prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică sub care se ascund semnificațiile misterelor viitoare. Unele cărți sacre sunt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. În epoca în care comentatorul însuși scria, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, iar acest lucru putea constitui o prevestire a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bezug des Sinnlichen auf das Unsinnliche.“ Interesant este, în acest context, și modul în care sunt repartizate de Gadamer funcțiile teologice ale celor două concepte hermeneutice: alegoria joacă, în mod tradițional, un rol apologetic, în timp ce simbolul are o importantă funcție anagogică, ce se atașează la rolul său tradițional, de recunoaștere reciprocă a membrilor unei comunități. Gadamer analizează fundamentul acestei distincții, mai exact al preferinței esteticii secolelor XVIII-XIX pentru simbol, în detrimentul alegoriei. Este vorba de afirmarea autonomiei artei în raport cu teologia, pe de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu este locul aici pentru o dezvoltare a considerațiilor lui Ben jamin despre melancolie. Mai degrabă, o consecință este im por tantă: aceea că
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi exprimat această învățătură cu un mileniu înainte de oficializarea ei. Câteva considerații preliminare cu privirea la cartea De vita Moysis În lucrarea sa De vita Moysis, Sfântul Grigorie de Nyssa vede în toate faptele istorice ale lui Moise sensuri spirituale anagogice ce descriu urcușul duhovnicesc al oricărui om ce voiește să îl urmeze. Însuși Sfântul Grigorie accentuează în întreaga sa operă, curgerea evenimentelor unul urmează celuilalt conform stadiilor în viața ascetică. Gândindu-ne la viața aleasă a oamenilor îmbunătățiți și la
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ofensiv, creator. în masa de carențe a condiției moderne s-ar putea afla șanse neașteptate, aparte, niciodată întîlnite pînă acum, puncte de sprijin pentru orientarea verticală. Există, ne spun tradițiile spirituale, conversiuni care transformă conștiința acută a lipsei în elan anagogic. Pentru o seamă de autori, criza modernității e nu numai de descris în articulațiile ei, ci de valorificat. Excepția modernității în raport cu lumile tradiționale e de pus la încercare cu noutatea, diferența, profilul ei atipic în fața Luminii atotcuprinzătoare. Printre alții, Nikolai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
privite, ar putea deveni îndemn, suport, problemă mobilizatoare pentru drumul spiritual. Voi vorbi mereu despre spectacolul epocii noastre, deoarece critica lumii moderne are în vedere cadrul mental și social în care ne mișcăm, faptul că el nu mai oferă simbolism anagogic, disciplină și tehnici de înaintare, ordine verticală luminată de transcendent. E vorba așadar despre un mediu civilizațional și despre definiția pe care acesta o dă ființei umane. Dar e de la sine înțeles că umanitatea profundă a omului nu ține de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
conștiința artistică, „Napoca universitară”, 1978, 1; Dana Dumitriu, Blândul făuritor de versuri albe, RL, 1980, 18; Felea, Aspecte, II, 297-281; Piru, Debuturi, 157-158; Tașcu, Poezia, 166-170; Coșovei, Pornind, 192-195; Papahagi, Cumpănă, 283-286; Ulici, Prima verba, III, 14; Șerban Tamburlini, Elanul anagogic al jazzului, TR, 1993, 49; Țeposu, Istoria, 55-56; Florian Lungu, Jazzorelieful lui Virgil Mihaiu, ST, 1994, 7-8; Orlando Balaș, Virgil Mihaiu, ECH, 1994, 1-3; Negoițescu, Scriitori contemporani, 284-287; George Achim, Între Biedermeier și jazzificare, PSS, 1995, 8-11; Ioan Moldovan, Locus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
apus / deși eu dintr-o țară în alta trec / nu mă mai mișc / ci doar calota craniană / luminează brusc dea lungul fâșiei...” În paginile de „teorie, critică și istorie literară semnează: Ștefan Hoștiuc, „Gaston Bachelard: între instinctul imaginii și reveria anagogică II”; Lora Bostan, Brândușa Grigorco „Proza bucovineană din secolul al XIX-lea , începutul secolului XX”. La „Colaborări din celălalt veac” - Mihai Teliman cu „Ce sufăr redactorii”, iar la poezie Marcel Mureșanu cu mai multe titluri care interesează. Urmează „Aniversări cernăuțene
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la Irineu și Hipolit fără să elimine irevocabil caracterul istoric al personajului. Întâmplător sau nu, întâlnim la el trei sensuri ale figurii Anticristului: 1) istorico‑eshatologic, în contextul polemicii cu păgânul Celsus; 2) moral, în contextul polemicii cu ereticii; 3) anagogic, de asemenea în contextul antieretic, dar în cadrul unei exegeze realizate la solicitarea membrilor comunității creștine (Comentariu la Evanghelia după Matei). Origen ne introduce într‑un context teologic și exegetic cu totul diferit de cel întâlnit până acum. Potrivit definiției lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe mulți vor amăgi»”. Origen prezintă mai întâi sensul literal, acceptat de cei care simpliciter intelligunt: anticriștii vor pretinde că sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin discursurile mincinoase. Apariția lor este situată într‑un viitor nedefinit. Cealaltă interpretare, anagogică, este rezultatul confruntării pasajului de la Mt. cu 1In. 2,18: „...precum ați auzit că vine anticrist, iar acum mulți anticriști s‑au arătat; de aici cunoaștem noi că‑i ceasul de pe urmă”. Cele două pasaje vorbesc de „mai mulți anticriști
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
hermeneutului și, prin acesta, a celor care ascultă sau citesc cuvintele sale. Această „cristificare” rezidă în unirea sufletului celui care se apropie de Evanghelie cu însuși sufletul Evangheliei veșnice, Cristos. În acest cadru teologic cu totul special trebuie situată interpretarea anagogică a figurii Anticristului pe care o propune Origen. Interpretarea sa pornește de la imaginea templului de care vorbește Mt. 24,1‑2. Edificiul exterior, vizibil, al templului este Vechiul Testament, care trebuie dărâmat „pentru a clădi templul cel dumnezeiesc și mistic al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe zidirea lor «dându‑se pe sine drept Dumnezeu». În orice vreme, cuvintele ereziilor, anticriștii se arată stând în templul Scripturilor și vrând prin ele să‑și ademenească ascultătorii, ca și cum fiecare dintre acestea ar fi Dumnezeu Cuvântul în Scripturi”. Interpretarea anagogică este aplicată și pasajului de la Mt. 24,15 (care trimite la Dan. 9,27), referitor la faimoasa abominatio desolationis stans in loco sancto (Com. Mt. ser. 42). În opinia lui Origen, abominatio desolationis este falsum verbum, iar locus sanctus este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care le vom prezenta succint. În această privință, cel puțin teoretic, autorul Vulgatei se prevalează de tradiția alexandrină, care distinge trei sensuri posibile în orice pasaj scripturistic: un sens literal sau istoric, un sens moral și un sens alegoric sau anagogic. În Epistola 120, adresată unei văduve pe nume Hebydia, în 407, Ieronim expune această teorie, pornind de la Prov. 22, 20‑21, unde se spune: „Și scrie‑ți‑le de trei ori, pentru sfat și cunoaștere, pe tăblița inimii tale [...] pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ceea ce savanții moderni numesc nivelul „istoric” al exegezei lui Theodoret: profeția este decodată pornind de la anumite date ale istoriei, capabile, în același timp, să confirme validitatea sa. Comentariul la Daniel oferă, de asemenea, foarte frumoase exemple pentru nivelul „metaforic” sau anagogic. Același simbol al celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oferă, de asemenea, foarte frumoase exemple pentru nivelul „metaforic” sau anagogic. Același simbol al celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil al oricărei acțiuni omenești: „Prin statuia pe care o vede în vis Nabucodonosor, [profetul] ne arată vanitatea lucrurilor prezente și lipsa lor de consistență. Nimic nu este trainic, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]