164 matches
-
laborator, le dăruiește, chipurile, puteri nebănuite și imunitate în raport cu toate evenimentele și stările de lucruri existente pe lumea aceasta față de Dumnezeul tău, neofertant și nu întotdeauna grabnic protector, acela înomenit și neîncuibat în orgii walpurgice fără număr - o „umbră” doar analizabilă filozofic în fel și chip ca simplu idol amurgit între filele unor cărți roase de vreme -, care te supune însă la caznele iadului încă din faza telurică a ființării tale omenești în carne și duh. Personal, am considerat întotdeauna segmentul
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
imens de crime săvârșite în numele sfânt al libertății continuând, sub varii forme abominabile, și azi, la început de secol porno-cibernetic și antiuman XXI. Imaginile poziționate în antiteză oferă întotdeauna cea mai relevantă exemplificare în raport cu cele două fațete ale oricărui subiect analizabil. Personal, una dintre cele mai frumoase ipostazieri ale zeiței Libertate mi se pare a fi reprezentată de privirea-simbol, limpede, lipsită de echivoc, dintr-o scenă de film neregizat încă, unde protagonistul masculin, în vârstă de nouă ani, încearcă din răsputeri
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
că viermuiala insalubră a inșilor prinși în din ce în ce mai contaminanta isterie a găsirii cu orice preț a vinovatului neapărat în celălalt, în ceilalți, în sistem, nu e același lucru cu America însăși. Corect? 26 octombrie Trucuri și extaz. E (și freudian) analizabilă contaminarea lui Călinescu întru agramatisme, în timpul întrevederii ce s-a consumat (stresant doar pentru scriitor) între acesta și Ghiță Dej, în 1960. Eruditul obținuse (prin ce minune!) întrevederea cu rudimentarul ștab la putere, pentru a-i prezenta "probleme" ale muncii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
STRUCTURA PROFUNDĂ sau de susținere a unei narațiuni și STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ). Mai exact, ele efectuează anumite schimbări (permutări de elemente, adăugiri, ștersături etc.) în anumite șiruri ale structurii profunde (sau SECVENȚE DE SOSIRE). De exemplu, dat fiind un șir analizabil ca "A-apoi-B-apoi-C", o transformare a ordinii care să opereze asupra sa ar duce la "C-înainte de C-A-apoi-B", iar o transformare a repetiției ar duce la "A-apoi-B-apoi-C-A repetat" (cf. "Fusese foarte fericit; apoi plecă din orașul său; apoi se întristă", "Se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ci în general în formarea copiilor, așadar, nu numai într-un cadru instituționalizat de unde și importanța raportării adulților/părinților la această sferă. În cadrul literaturii pentru copii valorificabile în etapa preșcolarității (și nu numai), se remarcă existența a minimum două componente analizabile: * literatura creată pentru copii, eventual, de către copii de exemplu, folclorul copiilor, cântecele de leagăn, creații ale Otiliei Cazimir, ale Elenei Farago etc.; * literatura valorificabilă în formarea copiilor, fără însă ca autorii să fi avut ca public-țintă copiii; de exemplu, Vizită
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Eriksen, 1993, Dorais, 1995). Există autori ce argumentează faptul că cele două sunt același lucru și prin urmare utilizează cei doi termeni ca sinonime, pe când alții consideră că cele două sunt concepte diferite, ce desemnează realități diferite și care sunt analizabile prin indicatori diferiți. Cei din a doua categorie argumentează prin faptul că întâlnim modalități de manifestare ale identității culturale în orice societate, chiar și în cele mai simple, în cele arhaice, tradiționale, nediferențiate, atâta timp cât identitatea culturală este înțeleasă ca și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
faptul că propriu-zis Platon nu vorbește niciodată despre condițiile istorice obiective ale fuziunii dintre puterea politică și filosofie), mai apare una la sfârșit, tocmai ca problemă a sfârșitului. În afara Kallipolis-ului, toate celelalte forme aflate pe axa morfologiei politice platoniciene sunt analizabile în registrul abdicării de la rațiune. Accentuarea presiunii principiului dorinței este cea care duce la schimbarea formelor politice (metabol¾) ca istorie. În sens platonician, istoria ca fenomenologie a formelor politice echivalează cu o continuă abdicare de la principiul realului. Mișcarea istoriei este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este imaginea persoanei Înscrisă În timp, În durata vieții sale. Astfel, destinul devine un concept atașat persoanei. Poate chiar, mai exact spus, o dimensiune a acesteia, și În nici un caz ceva dincolo de ea. Din acest punct de vedere, destinul devine analizabil și inteligibil. El face parte din natura umană, ca una din dimensiunile acesteia. Ideea de fatalitate tinde să fie dizolvată. Destinul se Înscrie În seria valorilor spirituale ale vieții, ca o dimensiune de ordin moral a persoanei umane. A avea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sferei medicinei ca domeniu de cunoaștere teoretică și acțiune practică a suferinței umane. Terminologia și limbajul medicinei somatice este, prin natura sa, un limbaj empiric, de tip denominativ-descriptiv. Aceasta întrucât „obiectul” medicinei somatice este vizibil, concret, obiectiv, direct și imediat analizabil. În plus, el poate fi supus experimentului. Terminologia și limbajul medicinei mintale, al psihiatriei, este prin natura sa un limbaj derivat din înțelegerea semnificației fenomenelor psihice morbide, un limbaj explicativ. Obiectul psihiatriei, reprezentat prin „fenomenul psihic morbid” este și rămâne
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității afirmând că „trebuie să ne adaptăm cât mai mult metodele la obiect și să nu definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte”. Autorul citat recunoaște în organizarea personalității două aspecte fundamentale: 1) o structură externă, vizibilă, manifestă, direct deschisă și analizabilă, care reprezintă „percepția celorlalți” despre persoana respectivă, sau „imaginea acesteia”; 2) o structură internă, inaccesibilă abordării științifice, care nu poate fi studiată în mod direct, cu o dinamică proprie, strict individuală și personală pe care trebuie să o considerăm ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Nu învolburarea grandilocventă a începutului, ci ambiguitatea agresivă, autoscopică a maturității determină realitatea de profunzime a scriitorului. Cântecul lui Philipp Müller, Romantism (1956), Casa cu ferestre argintii (1959), Visele de dimineață (1961), Unde e orașul de argint? (1965) sunt cărți analizabile sociologic și prea puțin estetic, cu toate că sunt departe de multe din aberațiile propagandistice ale epocii. Eroismul programatic, triumfalismul și idilismul revoluționar din epoca șantierelor socialiste, recuzita esenian-labișiană ce contamina bruma de melancolie și erotism sunt lizibile astăzi dacă nu chiar
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
induce tensiunea pornind de la o situație banală. Ceea ce l-a dezamăgit, probabil, pe Chandler în raport cu aventurile narate este spațiul îngust pe care și l-a îngăduit: vocea, gândirea, acțiunea aparțin în întregime eroului, nu scriitorului. Printr-un proces creator greu analizabil, el s-a detașat de universul fictiv, limitându-se la contemplarea, din exterior, a acestuia. Autoscopia s-a soldat însă cu un rezultat sub așteptări. Faptul că, deși Chandler a acceptat câteva compromisuri, romanul nu s-a vândut foarte bine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mișcare populară reală În București. Fusese Înainte ceea ce s-a petrecut la Timișoara și era normal să se ajungă acolo. Nu era nevoie nici de servicii maghiare, nici de servicii portugheze să dirijeze revoluția română. Ea avea cauze endogene perfect analizabile. După regulile clasice, cei care guvernau nu mai puteau guverna În vechiul stil, iar cei care erau guvernați nu mai acceptau vechiul stil. Mircea Mihăieș: În plus, exista și un context anume, despre care nu se mai vorbește În momentul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
așezării romane în Dacia, în fine, pe dezvăluirea semnificației numelui de valah. În orice caz, ceea ce trebuie subliniat este că Istoria Țării Românești rămâne o carte originală, cu reflecții multiple, că ea nu este doar din punct de vedere istoric analizabilă, ci și din punct de vedere politic și filosofic. Andrei Pippidi are dreptate când acordă importanța cuvenită triplului sens al cugetării Stolnicului: istoric, pentru că e vorba de o erudiție impresionantă; politic, pentru că aduce importante judecăți privitoare la actualitate; și filosofic
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
este imaginea persoanei Înscrisă În timp, În durata vieții sale. Astfel, destinul devine un concept atașat persoanei. Poate chiar, mai exact spus, o dimensiune a acesteia, și În nici un caz ceva dincolo de ea. Din acest punct de vedere, destinul devine analizabil și inteligibil. El face parte din natura umană, ca una din dimensiunile acesteia. Ideea de fatalitate tinde să fie dizolvată. Destinul se Înscrie În seria valorilor spirituale ale vieții, ca o dimensiune de ordin moral a persoanei umane. A avea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu este doar o figură de discurs între altele, ci o modalitate izvorâtă din necesitatea reductiv-integratoare a minții omenești de a percepe o situație, prin proiectarea de structuri dintr-un domeniu în altul. Drumul metaforei merge dinspre particular, cunoscut, vizibil, analizabil etc. către general, misterios, invizibil, inaccesibil etc., iar translațiile realizate prin identificare, comparație și juxtapunere subliniază, în mod paradoxal, conștiința deosebirilor, evidențiază tocmai existența diferențelor dintre termeni, introducând în spațiul discursului și o esențială ambiguitate. În continuare, în diversificări pe
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]
-
în general, nu doar în literatură, ridică problema conceptului de literaritate ca definitoriu pentru specificul literaturii, pe care autorul o soluționează plasând literatura și nonliterarul într-o relație metaforică. Figură a retoricii ori a poeticii, metafora se manifestă și este analizabilă în plan lingvistic, capitolul despre metafora lingvistică urmărind, în cadrul filosofiei limbii, intercondiționările dintre limbă și gândire. Metafora ca trecere din subconștient în conștiință și limbă, caracterul analogic al activității psihice, lumea ca metaforă pentru viața psihică și, mai ales, folosirea
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]
-
nu se poate gândi și nu se poate spune. Nonsensul își face ușor loc în unele întrebări filozofice: „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există obiecte“ (§ 4.1272), „Socrate este identic [cu sine]“ (§ 5.473), „există ceea ce exis tă“ etc. Însă nonsensul poate fi privit și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu se poate gândi și nu se poate spune. Nonsensul își face ușor loc în unele întrebări filozofice: „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există obiecte“ (§ 4.1272), „Socrate este identic [cu sine]“ (§ 5.473), „există ceea ce exis tă“ etc. Însă nonsensul poate fi privit și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o puternică valoare, ce poate merge până la valoarea de model. 3. Complementaritatea: în plan psihologic corespunde, după Levinger, identificării tipurilor de diade ce îi pot face pe parteneri să dezvolte elemente de personalitate reciproc necesare; din acest punct de vedere, analizabile sunt diadele, longevitatea relației, intensitatea relației și contextul socio-cultural creat; proporția combinării trăsăturilor reciproce de personalitate, care definesc și favorizează atracția interpersonală. Nivelurile de analiză ale atracției interpersonale vizează următoarele componente: a. comportamente interpersonale: - reacții provocate de conduita celorlalți; - relația
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
cale, este în fața mea în totalitatea ei, spre deosebire de mister care e ceva în care mă aflu implicat și nu se află în fața mea în totalitatea sa. Dacă existența este un mister, aceasta înseamnă că nu e definibilă conceptual, nu e analizabilă și nu poate fi descompusă, nu poate fi controlată sau luată în posesie. A ne supune existenței nu e o formă de pasivitate, ci de acțiune: ea presupune acțiuni concrete de unire, cum ar fi credința și iubirea. Existența omului
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
evenimente și date care nu au nici un înțeles prin ele însele... Sînt conștient că acest sens al termenului de paradigmă este mai îngust decît cel dezvoltat de Thomas Kuhn [...] În viziunea lui, paradigmele nu sînt înrădăcinate doar în diferențele rațional analizabile, ci și în percepții sau gestalt-uri transraționale". (Holsti 1985: 14, nota 6) În prima parte a cărții sale, el se referă la faptul că datele nu pot vorbi prin ele însele, adică nu există nici un fapt cunoscut care să nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sens. Așadar, Holsti a considerat foarte corect teoriile ca fiind însăși condiția cunoașterii. Aceasta este o interpretare conformă concepției lui Kuhn și poate fi numită constructivism epistemologic. Numai că ultima parte a citatului susține că diferențele dintre paradigme sînt rațional analizabile, și nu o chestiune de gestalt. Dar dacă e ca paradigma să fie mai mult decît un alt nume pentru teorie, înseamnă că logica unei paradigme nu se întîlnește decît parțial cu cea a alteia. Înțelesul este dat doar în cadrul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
exclude posibilitatea unui fond comun pentru comparația între teorii. Așa că argumentul lui Holsti în favoarea imposibilității sintezei dintre realism și marxism este slab. Ca să-și susțină ideea, el s-a bazat în primul rînd pe rațiuni factuale, sau pe diferențe rațional analizabile, adică pe criteriile sale. Scriitorii clasici sînt interesați de război, pace și ordine, pe cînd neomarxiștii sînt interesați de exploatare și inegalitate; în concepția lui Holsti, ei diferă și în ceea ce privește unitățile de analiză și actorii-cheie. Cercetări recente sugerează totuși că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1985: 132). El a pus de asemenea sub semnul întrebării dezirabilitatea "unei sinteze între viziunile asupra lumii care au pretenții normative și idealuri diametral opuse" (Holsti 1985: 77). Incompatibilitatea valorilor nu pare a fi tocmai un exemplu de diferențe rațional analizabile, cu care el își începuse demersul. Cu siguranță, aceasta are prea puțin de-a face cu perspectiva lui Kuhn. Dar referirea la valori incompatibile explică de ce triadele au cunoscut un asemenea incredibil succes. Coeziunea triadelor noastre se bazează pe o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]