99 matches
-
cînd definesc religia prin funcția ei ideologică ori socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele nu numai că refuză atunci să ia în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
harpă devine, așadar, o evocare poetică a "complexului Oedip", o reflecție pe tema incestului și a morții, după cum pare să sugereze nu numai figurația simbolică discutată, ci și titlul tabloului. În Gala și Vecernia de Millet precedând sosirea iminentă a anamorfozelor conice (1933), imaginea originală (vecernia) apare intactă deasupra unei uși întredeschise, din umbra căreia se ivește figura diabolică a unui homar roz. Prin deschizătura ușii vedem un Maxim Gorki ascultând atent vorbele unui Lenin așezat cu spatele la ușă, care privește, la
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
țăranul român (ziarul Neamul românesc, 5 iunie 1907). El este „isteț”, dar „coțcar”, zice țăranul din Maramureș cu un soi de invidie prost camuflată <endnote id=" (206, p. 259)"/>. Câteodată, imaginea românului În ochii evreului este supusă aceluiași tip de anamorfoză : „Elogiu Întors, spontan, În caricatură”, constată Norman Manea. „Inteligența adversarului nu Înseamnă decât șiretenie” <endnote id="(828, p. 107)"/>. „Atunci când Își urmărește profitul - scria cronicarul spaniol Ibn Verga la sfârșitul secolului al XV-lea -, evreul este inteligent și viclean” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Tărâmul Făgăduinței dar reprezintă și ambivalența mitului Americii (care este atât Eldorado cât și contra-utopie dezumanizantă și mecanicizantă). Mitul său comportă două aspecte antagoniste și complementare: pierderea specificității în "nebuloasa memoriei culturale", dar și imaginea cu puternic efect de anamorfoză (cadre deformate, grotești, ale cartierelor), și pe lângă care tot restul SUA este o provincie. Din haosul urban plonjăm pe nesimțite în "haosul mitic al modernității", în această frontieră între Lumea Nouă și cea Veche, care oferă peisajul și materia primă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
respinge ideea artei ca mimesis, ea însemnând în schimb recreare în funcție de intențiile sale satirice, chiar dacă acest fapt echivalează cu deformarea caricaturală a modelului real, până la gestul anamorfotic, care l face irecognoscibil, dar semnificativ. în acest fel trebuie să înțelegem multiplele anamorfoze , deformări cu sens, la care Cantemir își supune personajele și rearanjează situațiile. Există însă o mare posibilitate ca simțurile să-l înșele, sau chiar să-l trădeze pe artist. “Sensibilizat de frustrări succesive, autorul-personaj își proiectează sentimentele asupra lumii, de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
una dintre formele de convenționalizare sub care circulă satira atunci când împrejurările obiective nu-i permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de schimonosire a realului prin procedeul anamorfozei. într-un astfel de context, și având în vedere ideea asimilării fantasticului de către satiră, masca este o tehnică la îndemâna artistului, căruia îi va fi în acest fel mai ușor să exagereze și să deformeze. în funcție de transparența măștii aplicată de satirist
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
reducția satirică a obiectului constituie un important proces de stilizare, prin care obiectul satirei este ridicat la rang de simbol. Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică a lui Cantemir construiește o mască grotescă, atât prin folosirea tehnicii simplificării (specifică caricaturistului, care reduce ansamblul la o funcție pe care o absolutizează), cât și a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
permanent, care pervertește în mod radical inclusiv mecanismele de receptare, de discernământ, nemaivorbind de cele de apărare, de creativitate sau de supraviețuire. Problema definirii spațiului critic, așadar, ajunge să fie, ca la Virilio, una deosebit de grea, întrucât nu perspectiva accelerată, anamorfoza, pare a fi falsă, ci profunzimea însăși a comunicării în timp real, a percepției realității, a jocurilor dintre real și imaginar, a acribiei sugestiei. Omul actual este definit de transa hipnotică, chiar de imersia în mai multe spații hipnotice adeseori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Aurel Sasu). Repere bibliografice: Marian Papahagi, „Echinox” - alte opt nume, AFT, 1976, 6; Nicolae Manolescu, Trei debuturi, RL, 1982, 15; Constanța Buzea, „Un munte, o zi”, AFT, 1982, 4; Ștefan Borbély, „Un munte, o zi”, AST, 1982, 5; Ioan Moldovan, Anamorfozele eului poetic, F, 1990, 4; Diana Adamek, Sărbătoarea memoriei, TR, 1990, 29; Al. Cistelecan, Alte amintiri din copilărie, VTRA, 1990, 7; Gabriela Omăt, La răspântie de stiluri, RL, 1990, 34; Gheorghe Grigurcu, Întoarcerea fiului risipitor, F, 1990, 10; Nicolae Oprea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
semnele unei sfieli, ale unei rețineri, de factură mai curînd subliminală, a marelui expert întru verb, care nu se îndură a se abandona cu ușurință imaginarului propriu, atît de elaborat, de stufos, de nu de-a dreptul inextricabil. Insolitările, combinatoriile, anamorfozele ce ni le oferă, ca și nesecate, au nevoia unei raportări la simplitatea ce constituie startul mișcării cu performantă miză. Scrisul e readus la nivelul zero al uneltelor sale celebrate într-un fel de duioasă gratitudine ce ni-l evocă
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
cu textul. Un vers imposibil de prins în tipare, un vers în care „Fluturele-flu: Șerban” jonglează cu vocabulele „extradolorice, fatale ca niște urme digitale.” Ca întotdeauna la poeții rafinați. Șerban Foarță, Spectacol cu Dimov, Editura Vinea, București, 2002, 68 pag. Anamorfoza poeziei Volumul de versuri al lui Iulian Băicuș face dovada că da, se poate: se poate scrie o poezie postmodernă fără a cădea în monotonia și sterilitatea jocurilor textuale; se mai poate scrie încă o poezie de vibrație interioară fără
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
o dezinvoltură a cuvântului obișnuit, aparent disjunct poeziei, ce amintește de Arghezi. Avem în față o lirică aflată sub semnul barocului, în care, așa cum spune poetul însuși, „nimic nu e real... totul e un imens trompe l’oeil, o imensă anamorfoză, ca o pădure desenată pe geam...” M-am oprit tocmai la acest citat pentru că numește procedeul structural al poeziei de față, i.e. anamorfoza. În termeni grafici, ea desemnează o imagine care se modifică în funcție de unghiul din care este privită. La
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
așa cum spune poetul însuși, „nimic nu e real... totul e un imens trompe l’oeil, o imensă anamorfoză, ca o pădure desenată pe geam...” M-am oprit tocmai la acest citat pentru că numește procedeul structural al poeziei de față, i.e. anamorfoza. În termeni grafici, ea desemnează o imagine care se modifică în funcție de unghiul din care este privită. La Iulian Băicuș, anamorfoza ajunge să definească relația dintre cele două aspecte esențiale ale liricii sale: cel livresc și cel existențial. Astfel, textualul și
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
pădure desenată pe geam...” M-am oprit tocmai la acest citat pentru că numește procedeul structural al poeziei de față, i.e. anamorfoza. În termeni grafici, ea desemnează o imagine care se modifică în funcție de unghiul din care este privită. La Iulian Băicuș, anamorfoza ajunge să definească relația dintre cele două aspecte esențiale ale liricii sale: cel livresc și cel existențial. Astfel, textualul și visceralul devin fețe ale aceleiași monede, presupunându-se reciproc, consubstanțiale, cosanguinare: „...trupul meu teatral, singurul meu text reușit,/ Singurul care
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
infern. Nici o doctrină nu poate epuiza poezia sa, fiindcă nici una nu e recognoscibilă în stare pură. Știindu-l în infern - o să încerc să recunosc determinațiile acestuia. Spațiul și timpul E vorba, de fapt, de un spațiu-timp al nesfârșitelor și vicioaselor anamorfoze. Configurațiile sale sunt determinate de o remarcabilă forță legiferatoare. Numesc forță legiferatoare disponibilitatea de a se situa credibil și extrem de concret într-o insolită situație imagistică. În cronotopul lui Ion Mureșan, insolitările intervin printr-o bruscare a tuturor habitudinilor lingvistice
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
dă pecetea personală a studiului. După un prim capitol, Questa inițiatică ratată, care prezintă materia și stadiul actual al cercetărilor, suntem conduși de un Corin Braga încîntat, pasionat, fericit, de la Paradisul interzis (Grădina zeilor în teologia comună a Orientului Apropiat, Anamorfoza mozaică a mitului grădinii, Escatologia ebraică de la Moise la Isus Cristos, Promisiunea escatologică a lui Isus Cristos, Paradis terestru / Paradis celest în tradiția patristică, Trei tipuri de questă: fizică, mistică și alegorică) la Questa călugărilor din deșert (Localizarea Paradisului terestru
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă” a poetului Sorin Mărculescu. S-ar putea vorbi, de asemenea, despre tehnica anamorfozelor din aceste secvențe în care biograficul capătă un caracter liturgic. Proliferarea divagantă, labirintică amintește, oarecum, „visătoria” întortocheată a unui alt poet hipercultivat - M. Ivănescu, de care autorul Cărții singure se diferențiază, printre altele, prin dimensiunea biblicoreligioasă. Riscînd un joc doar
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
de trison. O curgere irepresibilă de acorduri majore, minore, mărite și micșorate în varii stări și poziții, descriind trasee oblice, directe sau contrare determină dalta compozitorului să arunce în subsidiar materia sonoră degajată de obsesia unei Trinități atotstăpînitoare. Morfoza, Metamorfoza, Anamorfoza, Catharsis sunt secțiuni în care magma melodică, polifonică sau omofonă este brăzdată de fenomene pulsatorii ori, dimpotrivă, extatice, de procese ce fie că aglomerează, fie că rarefiază discursul sonor. Iar cele douăzeci și unu de salve - "in memoriam decembrie 1989" -, ce dramatizează
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
cu misterele și cu enigmele. Figura care îl definește perfect este anamorfoza - Eliade își ambiguizează extreme de abil orice text literar - nimic nu poate suferi o decodare sigură. "Proza fantastică a lui Eliade oferă echivalente literare ale tehnicilor picturale de anamorfoză și de trompe l'oeil - în joacă și în serios", concluzionează Călinescu. Matei Călinescu știe foarte bine să-și valorifice textele critice - nu speculează niciodată mai mult decît trebuie, întotdeauna își "pigmentează" articolele cu amintiri sau cu citate extraordinare, citate
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
complet diferiți. "Să te retragi sub chip. Ce desfătare!" Ca un demn reprezentant al Școlii brașovene, poetul exploatează la maxim interacțiunea corp-text. Astfel, zâmbetul iubitei devine o "cutie neagră" "după care vor fi reconstituite ăntâmplările acestui trup" pentru ca an poemul "Anamorfoza" actul sexual să fie travestit (după un preludiu de semiotica a corpului)ăntr-un act textual: "și la sfârșit e că atunci când citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
etc., încît nu mai e ușor pentru Europa să-și găsească o voință politică comună, un stil unitar de acțiune și o înțelegere reală a ceea ce se întîmplă după atîta îndepărtare. În aceste condiții, multe amăgiri, iluzii veneau din această anamorfoză - te uitai la o Europă care nu mai era acolo unde tu o lăsaseși, cultural, în '39 sau în '45... Vorbeam adesea cu prietenul Patapievici: aici, această închidere a orizontului a permis prezervarea unui spațiu a unei libertăți care nu
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
fură respirația" (Erezia a doua). Banalul spațiu cotidian se umple așadar cu datele lumii, prin gestul scriptic încărcat de magice energii transfiguratoare. Sublimă răzbunare a "mediocrității" ce și-o resimte în încadrarea sa conformist-socială, scriptorul își echivalează eul cu grandoarea anamorfozelor ce le provoacă pentru a se recunoaște în oglinda lor: "iarăși pui indigoul/ iarăși te așezi la mașina de scris/ și îți aduci aminte de tot ce nu ți s-a întîmplat/ și cu puține semne modifici continentele/ arunci pe
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]