388 matches
-
în anii 40' a fost „un suporter al grupării militante sioniste «Irgun»”, ca a rămas neutru în politica Orientului Mijlociu față de cauzele „exodului arabilor palestinieni în 1948” și că nu a protestat față de „masacrul palestinienilor din Sabra și Shatila”. Ideologul anarhismului contemporan, profesorul Noam Chomsky, în cartea sa "The Fateful Triangle", citează o frază a lui Wiesel „că un exemplu de suport "uluitor" al comunității evreiești din America față de "politica ultimativ și inevitabil sinucigașa a guvernului israelian"”: „"Sprijin Israelul, punct. Mă
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
i-a fost rușine să trebuiască să explice muncitorilor mexicani că cei americani nu cunosc afacerea Haymarket și originile sărbătorii de 1 mai. Influența afacerii Haymarket nu s-a limitat la sărbătoarea Zilei Muncii. Emma Goldman a fost atrasă de anarhism după ce a citit despre incident și despre execuții, pe care le-a descris apoi drept „evenimentele care mi-au inspirat nașterea și creșterea spirituală”. Ea considera că martirii de la Haymarket au reprezentat „cea mai decisivă influență a existenței mele”. Alexander
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
Ea considera că martirii de la Haymarket au reprezentat „cea mai decisivă influență a existenței mele”. Alexander Berkman i-a descris și el pe martirii de la Haymarket ca „o sursă puternică și vitală de inspirație”. Printre alții a căror aderare la anarhism a fost încurajată de afacerea Haymarket s-au numărat Voltairine de Cleyre și "Big Bill" Haywood, membru fondator al federației Industrial Workers of the World. Goldman i-a scris lui Max Nettlau că afacerea Haymarket trezise conștiința socială a „sutelor
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
acumularea deziluziilor în fața proiectului Iluminist și al progresului științific, element centrl al gândirii moderne. Mișcarea are diferite ramificații politice, trăsăturile anti-ideologice sunt asociate cu și conduc la mișcările feministe, mișcarea de egalitate socială, mișcarea pentru drepturile homosexualilor, alte forme ale anarhismului de la sfârșitul secolului XX, între care și mișcările pacifiste și diferiți hibrizi ai acestora în interiorul mișcării curente de anti-globalizare. Deloc surprinzător nici una din aceste instituții nu îmbracă singură toate aspectele mișcării postmoderne, dar reflectă sau împrumută câteva din ideile sale
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Anarhismul creștin e echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Anarhismul creștin e echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a ființei omenești. Anarhismul creștin se întemeiază
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a ființei omenești. Anarhismul creștin se întemeiază, din punct de vedere social, pe "revoluția personală", prin schimbarea de sine a fiecărui individ și prin aplicarea principiilor anarhiste și creștine în prezent, și nu în așteptarea serii celei mari. Din punct de vedere creștin, anarhismul
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Anarhismul creștin se întemeiază, din punct de vedere social, pe "revoluția personală", prin schimbarea de sine a fiecărui individ și prin aplicarea principiilor anarhiste și creștine în prezent, și nu în așteptarea serii celei mari. Din punct de vedere creștin, anarhismul creștin se întemeiază pe o legătură personală și directă cu Iisus Christos. Pentru creștin Dumnezeu e tată, și nu stăpân, iar creștinul se consideră fiu adoptiv al lui Dumnezeu, și nu sclav. În anarhismul creștin, aceasta se cheamă schimbare de
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
mari. Din punct de vedere creștin, anarhismul creștin se întemeiază pe o legătură personală și directă cu Iisus Christos. Pentru creștin Dumnezeu e tată, și nu stăpân, iar creștinul se consideră fiu adoptiv al lui Dumnezeu, și nu sclav. În anarhismul creștin, aceasta se cheamă schimbare de dialectică. Creștinul anarhist crede în viața veșnică, dar nu așteaptă parusia cu mâinile în sân. Prima scriere creștină cu idei anarhiste a fost Regula monahală a sfântului Benedict de Nursia. Călugării benedictini trăiau la
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Părinții Bisericii s-au împotrivit zicând că cele trei persoane ale Treimii ar fi egale, fără ca vreuna să le guverneze pe celelalte. Astfel, dacă - după Biblie- Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său, atunci omul ar avea înnăscut anarhismul. Noul Legământ, în cartea Faptele apostolilor, descrie cum primii creștini trăiau o viață în care nimeni nu era nici sărac, nici bogat, și unde toți erau egali, iar viața de zi cu zi se baza pe mutualitate. Voind să trăiască
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
la început, trăiau ca anabaptiștii. Cel mai recent, comunitatea Fericirilor - mișcare romano-catolică de obârșie francofonă - trăiește tot după un principiu asemănător. Totuși, nici unul din aceste mișcări sau denominațiuni nu se revendică anarhistă. Mai multe persoane au cugetat și scris despre anarhismul creștin. Cei mai mulți au încercat să trăiască evanghelia în anarhism în viața concretă, și nu au lăsat multe lucruri scrise, fără numai ceva articole de ziar, care s-au pierdut. Poate fi interesant a vedea cum aceiași gânditori au lucrat și
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Fericirilor - mișcare romano-catolică de obârșie francofonă - trăiește tot după un principiu asemănător. Totuși, nici unul din aceste mișcări sau denominațiuni nu se revendică anarhistă. Mai multe persoane au cugetat și scris despre anarhismul creștin. Cei mai mulți au încercat să trăiască evanghelia în anarhism în viața concretă, și nu au lăsat multe lucruri scrise, fără numai ceva articole de ziar, care s-au pierdut. Poate fi interesant a vedea cum aceiași gânditori au lucrat și la ceea ce numim astăzi ecologia politică, precum și într-o
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
care înseamnă „putere, stăpânire, regulă”) de asemenea, cunoscută sub numele de plutonomie sau plutarhie, este o formă de conducere a societății de către cei bogați. Prima utilizare a termenului a fost cunoscută în 1652. Spre deosebire de sisteme, cum ar fi democrația sau anarhismul, plutocrația nu este înrădăcinată într-o filozofie politică stabilită și nu are „avocați formali”. Conceptul de plutocrație poate fi susținută de către clasele bogate ale unei societăți într-un mod indirect sau mascat, deși termenul în sine este aproape întotdeauna utilizat
Plutocrație () [Corola-website/Science/329954_a_331283]
-
A acumulat o mare cantitate de cultură literară ce-l conduce să scrie primele sale cărți de poezii: "Leș Couleurs vagues, Des coups d'épée dans l'eau", anunțând stilul melodiilor ce aveau să vină și "À la venvole", unde anarhismul sau a apărut. Această din urmă a fost publicată în 1942, cu bani de la familia lui: prietenii lui, mătușa să și chiar o prietenă de mai tarziu, o croitoreasa pe nume Jeanne Bonniec care apreciază cântecele sale (ea s-a
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
critic asupra scriitorului în anii prieteniei este însă de necontestat. Prin intermediul lui Belinski, Dostoievski se familiarizează cu unele curente filozofice importante ale epocii: socialismul utopic francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
societate comunistă. Faptul că apostolii au fondat o societate bazată pe comunism voluntar (un fel de falanster "avant la lettre") este confirmat de istorici și teologi care nu au fost comuniști. Lev Tolstoi îl vedea pe Isus drept precursor al anarhismului creștin; deși Tolstoi nu a utilizat termenul de „anarhism creștin” în "Împărăția lui Dumnezeu e înlăuntrul vostru", recenziile cărții publicate în 1894 au folosit acest termen. Un articol din anul 2012 a propus ideea că Avraam, Moise, Isus și apostolul
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
bazată pe comunism voluntar (un fel de falanster "avant la lettre") este confirmat de istorici și teologi care nu au fost comuniști. Lev Tolstoi îl vedea pe Isus drept precursor al anarhismului creștin; deși Tolstoi nu a utilizat termenul de „anarhism creștin” în "Împărăția lui Dumnezeu e înlăuntrul vostru", recenziile cărții publicate în 1894 au folosit acest termen. Un articol din anul 2012 a propus ideea că Avraam, Moise, Isus și apostolul Pavel au avut probleme psihiatrice asociate cu simptomele din
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
parte a spectrului politic decât președintele). Mișcarea populară din mai 1968 paralizează regimul pentru câteva săptămâni, datorită unor insurecții fără precedent. Această mișcare se încadrează într-o mișcare revoluționară mondială și este influențată de curente de extremă stânga (maoism, troțkysm, anarhism etc.), care vor marca anii 1970. Din 1984, peisajul politic este marcat de creșterea partidului de extremă dreapta Frontul Național, care înregistrează de atunci scoruri electorale de peste 10%. În același timp, electoratul de extremă stânga se diminuează și este împărțit
A Cincea Republică Franceză () [Corola-website/Science/296734_a_298063]
-
Rând a sustinut rațiunea că singurul mijloc de a dobândi cunoștințe, si a respins credință și religia. Ea susținea și , si respingea altruismul. În politică, ea a condamnat ca fiind imoral, si s-a opus colectivismului și etatismului, dar și anarhismului, susținând în schimb un capitalism "", pe care l-a definit drept un sistem bazat pe recunoașterea . În artă, Rând a promovat . Ea a fost extrem de critică cu cei mai multi filozofi și cu tradițiile filosofice cunoscute de ei, cu excepția lui Aristotel, a
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
sau libertariene, ea preferă termenul de „radical pentru capitalism”. Ea a colaborat cu conservatorii pe proiecte politice, dar nu era de acord cu ei pe probleme cum ar fi religia și etică. A denunțat libertarianismul, pe care il asocia cu anarhismul. Anarhismul îl respingea că teorie naivă bazată pe și care putea duce în practică doar la colectivism. În estetică, Rând definea artă că o „recreare selectivă a realității conform judecaților de valoare metafizice ale unui artist.” Potrivit ei, arta permite
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
libertariene, ea preferă termenul de „radical pentru capitalism”. Ea a colaborat cu conservatorii pe proiecte politice, dar nu era de acord cu ei pe probleme cum ar fi religia și etică. A denunțat libertarianismul, pe care il asocia cu anarhismul. Anarhismul îl respingea că teorie naivă bazată pe și care putea duce în practică doar la colectivism. În estetică, Rând definea artă că o „recreare selectivă a realității conform judecaților de valoare metafizice ale unui artist.” Potrivit ei, arta permite prezentarea
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
lui Rothbard, cum ar fi Om, economie și stat, Putere și Piață, Etica libertății și Pentru o nouă libertate sunt considerate de unii a fi lucrări clasice ale dreptului natural și ale gândirii libertariene, combinând filosofia libertariană a drepturilor naturale, anarhismul anti-guvern și o perspectivă a pieței libere în analizarea unei serii de probleme sociale și economice contemporane. El deținea, de asemenea, cunoștințe vaste din istoria gândirii economice, pe care le-a dobândit prin studiul școlilor de economie a pieței libere
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
pentru minori unde se lovesc de nepăsătoare sau chiar de brutalitate. Rothbard a început să se considere un anarhist favorabil proprietății private în 1950 și mai târziu a început să folosească expresia „anarho-capitalist”. Rothbard scria ca capitalismul este deplină a anarhismului, și anarhismul este expresia deplină a capitalismului. În modelul lui anarho-capitalist, un sistem de agenții de protecție concurează pe o piață liberă și sunt susținute în mod voluntar de către consumatori, care aleg să utilizeze serviciile lor de protecție și judiciare
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
unde se lovesc de nepăsătoare sau chiar de brutalitate. Rothbard a început să se considere un anarhist favorabil proprietății private în 1950 și mai târziu a început să folosească expresia „anarho-capitalist”. Rothbard scria ca capitalismul este deplină a anarhismului, și anarhismul este expresia deplină a capitalismului. În modelul lui anarho-capitalist, un sistem de agenții de protecție concurează pe o piață liberă și sunt susținute în mod voluntar de către consumatori, care aleg să utilizeze serviciile lor de protecție și judiciare. Anarho-capitalism ar
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
ul (din limba greacă αναρχία - „"fără archon"”, "fără stăpân") este o doctrină și mișcare politică ce a luat naștere in secolul al XIX-lea pe continentul european. Printre primii reprezentanți ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruși - Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta și germanul Max Stirner. ul susține distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]