230 matches
-
arta de a cînta împreună, și consensio, sau conformitatea sentimentelor.61 Natura instrumentelor și acustica sălii ne spun mai mult despre aerul epocii decît o reflecție asupra solfegiului. Este poate mai limpede să observi corzile vocale ale unei societăți în calitate de anatomist decît partitura sa mitologică în calitate de meloman. Atîta timp cît temele sale sînt considerate indepedent de instrumentele muzicii de ambianță, consensul riscă să-și prezinte evoluția utilităților cu titlul de vid unificator al anchetelor de opinie. În prezent, se definește ca
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai multe explicații: temperamentul activ, înclinat spre risc și decizii prompte, fascinația actului operator, sugestionarea și cupiditatea (s-o luăm ca excepție). Oricare ar fi motivația, chirurgul trebuie să întrunească mai multe calități: să fie un bun clinician și bun anatomist, să cunoască fiziologia și fiziopatologia, să aibă manualitate, calități de experimentator, bun prezentator, didact și maestru în expuneri. În chirurgie, vocația se câștigă în servicii de specialitate, în sala de operații, la patul celui internat. Vocația nu trebuie confundată cu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și au început să se înmulțească pe fața pământului. Evoluția medicinii și chirurgiei a fost influențată de caracteristicile societății umane la care ne raportăm indiferent dacă este în discuție lumea antică, perioada renascentistă, începuturile lumii moderne sau perioada contemporană. Marii anatomiști ai Renașterii au avut un rol important în practicarea ulterioară a chirurgiei (Vesalius, Da Vinci, Fallopio). Ieșirea practicilor medicale de sub influența bisericii a permis organizarea medicilor în bresle și apariția învățământului chirurgical. Anestezia (1847) și asepsia - antisepsia (1867) (Semmelweis, Lister
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Galen, care a dominat medicina secolului II. El practica disecții pe maimuțe și atribuia elemente anatomice omului. Practica chirurgia doar legat de îngrijirile gladiatorilor și sclavilor. A subliniat obligația unei bune observații a pacienților, a sugerat practicarea experimentului. Herofil, mare anatomist al Antichității, spunea cu trei secole înainte de era noastră: "mai presus de toate, medicul trebuie să cunoască limitele puterii sale pentru că numai acela care știe să distingă posibilul de imposibil este un medic bun". Adevărul acesta este valabil și astăzi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și teatru (Comedii captivante"). JOHN KEATS (1795 -1820) "Frumosul, adevărul una sunt E tot ce știu și-i de știut pe acest pământ..." (poemul Endymion). Unul dintre marii romantici englezi a obținut diploma de chirurg sub îndrumarea lui Astley Cooper, anatomist și chirurg ilustru al vremii. Era un practician talentat, dar o fire marcată de o sensibilitate deosebită. În urma unui accident (a secționat o arteră, bolnavul murind datorită hemoragiei) renunță la chirurgie dedicându-se în exclusivitate poeziei. Creația sa poetică va
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
XVIII Secolul XVII Secolul XVI Șansa favorizează mințile pregătite". Louis Pasteur Sursă: Science and technology (referința 41) Anatomia umană Andreas Vesalius (1514-1564) Cu privire la structura corpului uman De Humani Corporis Fabrica, Libri Septem, o lucrare monumentală, scrisă în șapte cărți de către anatomistul belgian Andreas Vesalius în 1543, va aduce medicinii un dar prețios: pentru prima dată, anatomia umană se baza pe o disecție minuțioasă și pe observații, oferind practicienilor o înțelegere cât mai corectă a structurii corpului uman. "De Humani Corporis Fabrica
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scria despre acest subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură a textelor hipocratice ce descriu felul cum evoluează ciuma cu luxul de amănunte propriu medicilor care pe atunci erau și legiști, și anatomiști și epidemologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iunie 1748 pleacă spre Moldova, ajunge la Iași după o lună, rămânând acolo până la 13 octombrie 1748, când i se încredințează răspunsul către Elbert de Hochepied. Constantin Mavrocordat fusese îngrijit în anii 1741-1743 de către un medic francez, cf. G. Brătescu, Anatomistul E. J. Bertin în Principatele dunărene, în „Igiena“, XXXVIII, 3, 1989, p. 281-287. • Scrisoare adresată, la 4 aprilie 1759, lui Scarlat Ghica, la București. încă scrisori de la Grigore Ghica și Constantin Racoviță, precum și altele de la secretarul legației, cu privire la un negustor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Alabama. Cuprinși de panică, sclavii superstițioși din împrejurimi l-au luat drept scheletul unuia dintre îngerii izgoniți din cer. Medicii din Alabama au susținut că-i vorba de scheletul unei reptile uriașe, căreia i-au dat numele de „Basilosaurus“. Dar anatomistul englez Owen, căruia i s-au trimis peste ocean cîteva mostre din oasele monstrului, a constatat că așa-zisa reptilă nu era altceva decît o balenă - dintr-o specie dispărută ce-i drept; ceea ce ilustrează grăitor faptul, subliniat în repetate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Hogarth î1697-1764), pictor și grafician englez, celebru mai ales prin caricaturile sale politice. Oraș în statul New York din S.U.A. Oraș din Germania, pe malul Rinului. Jeremy Bentham î1748-1832), jurist și filozof englez, teoretician al utilitarismului. John Hunter î1728-1794), chirurg și anatomist englez. E vorba probabil de Ambroise-Louis Garneray î1783-1857), pictor francez, care a călătorit mult și a fost și marinar. Anton Leuwenhoeck î1632-1723), naturalist olandez. Wapping - cartier pe malul Tamisei, unde erau spînzurați corsarii. Acea zonă a oceanului, cunoscută de vînătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în același mediu închis ajung, după câteva luni, să aibă menstruația în aceeași perioadă. Nu se știu încă prea multe lucruri despre acest organ, dar pare din ce în ce mai evident faptul că joacă un rol esențial în dorința sexuală. O echipă de anatomiști americani a arătat că anumite substanțe chimice care provin din piele și, mai ales, din zone bine definite ale trupului - în special subsuorile și organele genitale - provoacă semnale electrice în organul vomeronazal al omului adult. Aceste substanțe foarte inodore nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
unul dintre animatorii dezbaterilor internaționale consacrate postmodernismului, ca participant la simpozioane sau congrese, ca moderator la mese rotunde sau coeditor al unor antologii critice consacrate problemei. Sinteza lui C. asupra modernității împlinește două dintre tendințele definitorii ale producției sale de anatomist și de istoric al formelor culturale: înclinarea nominalistă și, paralel, un perspectivism deschis către presiunile contextuale - în sens larg ideologice - exercitate asupra creației în diferite epoci. În ultima variantă, incluzând toate cele cinci chipuri, cartea pune ordine într-un domeniu
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
1688" 1688 - HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/29 martie" \o "29 martie" 29 martie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1772" \o "1772" 1772) - om de știință suedez, o autoritate în domeniul metalurgiei, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist și deputat; era o adevărată enciclopedie. A studiat de asemenea teologia și i s-a prezis o carieră strălucită. Era fiul unui episcop protestant și era înclinat în mod natural spre introspecție și experiență religioasă. Șaman Preot budist japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a analizat o epocă perfidă din istorie cum ar face-o cel mai competent istoric profesionist. Pietrele de construcție ale cazului ei vin de la principalele personalități eretice ale epocii: Paracelsus, Campanella, Leonardo da Vinci, Servetus, Giordano Bruno, chirurgul Ambroise Paré, anatomistul Vesalius, botanistul Cesalpino, Nicholas Flamel, tipograful Etienne Dolet, Erasmus și alți căutători ai adevărului din Renaștere 77. Ea a urmărit să realizeze în felul ei propriu ceea ce Marlowe și Goethe și alții care scriseseră despre legenda lui Faust făcuseră pentru
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o ingenioasă Ars poetica, simulând regretul de a nu fi putut construi o "fabrică de jucării". În lipsa acesteia, s-a jucat cu "ceea ce era mai ieftin și mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date...". În realitate anatomist fără pereche, așa-zisul joc nu e "joc", ci scotocire atentă în straturile vii ale limbii, pentru ca înainte de încorporarea în structuri și ansambluri inedite, toate virtualitățile cuvintelor să-i fie cunoscute: "Să mă păzească Dumnezeu, nu am căutat să fac
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în care scria despre acest subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură a textelor hipocratice care descriu evoluția ciumei cu luxul de amănunte propriu medicilor care pe atunci erau și legiști, și anatomiști, și epidemiologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și trupul îndrăgostit, așa se explică versurile de mai târziu, intitulate: "Despre firile contemplative, despre ce spun ele și despre unele sfaturi pe care am a le da" în care își consiliază semenii " Dau sfat:/ Către medicii, către fiziologiști, către anatomiști/ mai întâi/ să se îndoiască de faptul că/ inima/ e centrul sentimentelor/ și creierul/ locul gândirii.". O stare frenetică, sau un "ce" nostalgic cuprinde poemele de dragoste ale lui Nichita Stănescu. În "Dulcele stil clasic", nostalgia poartă cu sine ah
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a plătit acest preț, astfel că n-avem cum să-i minimalizăm sinceritatea confesiunii, în chip de călătorie inițiatică în bolgiile sufletului secret, ce capătă dimensiunea unui patetic cult al falusului, descris în zeci de chipuri cu ochiul rece al anatomistului, dar și cu palpitul demențial al posedatului. Această cruzime "neorealistă" a depravării și derapajului în amoralitate face echipă cu parabola onirică "Roata și osia" sau masiva suită de "Viziuni" ce explorează o Italie a misterelor și a măștilor istorice susceptibile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
întâmplătoare", după toate aparențele, în Piazza San Marco, Robert îi invită pe cei doi să doarmă în vila lui. Înainte de a se trezi, Colin este contemplat gol prin ochii lui Mary, ocazie pentru MacEwan de a-și proba darul de anatomist îndrăgostit și totodată, plastician al detaliilor zeului, în flagrant contrast cu acea casa-muzeu de obiecte de cult al "bărbatului", un spațiu mohorât de claustrare și obsesii maladive. Relaționarea psihologică între locatari și inventarul interioarelor riguros descrise își sporește semnificația atunci când
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
morții, ferparul din ziare, înmormântarea Martei și personajele ce-o însoțesc la cimitir, tot atâtea prilejuri de a descifra o viață și o tipologie. Javier Marías este un portretist caracterolog ce nu ezită să facă studii de caz interdisciplinare (psiholog, anatomist, plastician, polițist ș.a.m.d.). Astfel îi vom cunoaște pe Eduardo Deàn Ballesteros, soțul Martei reîntors de la Londra imediat ce află de tragica întâmplare, pe sora și tatăl aceleia, dar și pe numitul Vicente, a cărui voce ca zgomotul unui aparat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu o anume intenție rămân totuși atât de departe de așteptări cu totul legitime pentru oricine acceptă această presupoziție. La începuturile cercetării mai sistematice a formelor vieții, bunăoară ale corpului omenesc, încă nu exista conștiința acestei dificultăți. J. Fernel, un anatomist din secolul al XVII-lea, susținea că trupul omului este „forma supremă și cea mai perfectă dintre toate formele sublunare“. Încă în 1840, un contemporan mai vârstnic al lui Darwin, Amboise Paré, scria că anatomia conduce în mod direct „la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fie îndelung cântărită și verificată înainte de a fi supusă judecății celor avizați. Aceasta era o convingere susținută de considerații care nu sunt evidente pentru cititorul de azi. Istoricii biologiei semnalează că unii dintre cei mai de seamă naturaliști ai epocii, anatomiști, zoologi și botaniști, păstrau distanță față de ideea evoluției, iar rezervele lor au fost întărite de discuțiile pe care le-a stârnit apariția, în 1844, a cărții lui Robert Chambers Vestiges of the Natural History of Creation. În tradiția filozofiei naturii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se exprima foarte precaut. El spunea că ar fi o exagerare să se afirme că teoria este adevărată; ea trebuie socotită drept un instrument valoros pentru continuarea cercetării. Mulți naturaliști cu o bună reputație din Anglia, ca geologul Adam Sedgwick, anatomistul Richard Owen sau entomologul John Murray, s-au exprimat categoric împotriva teoriei. Cunoscutul sistematician american de origine elvețian Louis Agassiz nici măcar nu s-a obosit s-o examineze în mod serios. Iar istoricul și filozoful științei William Whewell, o cunoștință
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]