2,148 matches
-
să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Pawer cântă iarăși împreună! Da! 5 noiembrie 2014 e ziua când cei care jinduiesc sfârșitul remușcărilor și întoarcerea oglinzii gândului la iubiri îndepărtate vor vedea visul cu ochii. Atât de mulți ani au fost nerodnici în speranță, dar există o ancestrală spiritualitate pe care iubirea o urmează, chiar și atunci când se crede că ea e pierdută definitiv. Această iubire se-ntoarce pe 5 noiembrie, contopită în cea mai mare surpriză pe care vreun organizator de spectacole o putea face publicului, surpriza
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
fel ca și cârpa pe care hidosul bătrân cu strungăreața neagră, i-o întindea acum în față. Se apleacă,scuipă cu scârbă și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de satisfacție, că e stăpânul absolut , al slugii lui netrebnice. - Acum nu mai am nicio
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
au readus în memorie o iubire sinceră, închisă într-un sipet cu multe lăcate, peste care am așezat cu grijă aproape trei decenii de rugină, pentru ca nu cumva cel viclean să poată pătrunde cu șiretenie spre a-i strica liniștea ancestrală. Prin ea, pentru că am trăit-o, îmi pot permite a măsura cu exactitate distanța ce mă separă azi de inocența primului „te iubesc”. Norii acestor atât de dragi amintiri încep a se cerne, prinzând chip ca o nălucă în mintea
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
spiritualități pe care să nu o dăm pe mâinile disperării, să o apărăm ca pe bunurile noastre nemuritoare ce stimulează împletirile armonioase ale vieții prin ceea ce susură în ființă și o tulbură cel mai dulce: cântecul! Din forțe și taine ancestrale cântecul ajunge la amvonul inimii, spre limpezimea judecății și mângâierea ei. Folclorul nostru l-a înveșnicit în chip minunat spre a colinda gând lângă gând și umăr lângă umăr cu omul. În dragoste și rară frumusețe e toată fapta folclorului
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
guști farmecul acelei lumi frumos chibzuite, în care "totul făcea parte dintr-un tabiet, o rețetă de trai frumos și cumpătat. Nu la întâmplare, ci cu chiverniseală, cu băgare de seamă și recunoștință. Totul părea să fie conform unui ritual ancestral. Tu doar intrai în rolul ce-ți era desemnat de totdeauna. Repetai aceleași obiceiuri în ritmuri predefinite, transmise ție de bunici și părinți. Era plină de semnificații vacanța la Săliște. Ca un fruct copt, aromat, din care te-nfruptai. Iar
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
să mă înalț din lumea cea gregară. Cum poate mintea să zădărnicească un mers, așa cum este scris în Carte ? Singurătatea este nefirească, dar om și Umbră nu se pot desparte. Să fiu doar călătorul dintr-un tren care sfidează legile ancestrale ? O umbră a Umbrei pusă într-un teren, să lupte pentru țeluri magistrale ? Aș fi avut o Umbră și-a murit, prilej de sărbătoare sau tristețe ? Mă-ntreb, dar încă nu m-am dumirit cum să trăiesc și cine-o
UMBRA DIN MINE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374454_a_375783]
-
Artiștilor Plastici Mureș, participând la numeroase expoziții de grup, festivaluri, cu icoane pictate pe sticlă. Scrierea răspunde exigențelor estetice, elanul creator găsind mijlocul de a depăși anumite tipare. Imaginarul poetei Maria Ileana Belean se caracterizează printr-o adevărată fascinație a ancestralului, prin năzuința și speranța de a regăsi “oazele” originale ale vieții spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: „m-aștepți răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe săturate/ din margine de cer/ umbra unui înger/ sprijină ochii
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Extratereștrii cu bască ne privesc sincer și deschis, fără să-și ascundă ura ce ne-o poartă, din motive necunoscute nouă, dar probabil profund tradiționale, acest sentiment bine reprezentat și în literatura de profil fiind probabil una din moștenirile culturale ancestrale. Ca să nu ne muște, le aruncăm câte un pachet de țigări pe care-l înhață repede, însă nu suficient de abil pentru a nu fi observați de baci care ridică o sprânceană și mârâie. Supușii îi predau captura și pacea
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
de Traian T.Coșovei. Poeta se află la limita dintre confesia sinceră,dar învolburată, și delirul suav,amestecând în creuzetul eului, într-o regie proprie, referința culturală cu elemente biografice, poeme cu adrese precise,instrumente cu ajutorul cărora sondează mereu misterul ancestral:Eu îmi trezesc uitarea,un regat/ Și trec înfierbântată prin pățanii/ Și, fără înțeles, mă strig și cad/ Ca un salcâm în urma unei sănii.(Regat).Răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul spiritual, poeta în acest volum vibrează patetic împingând trăirile
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
nalță în golul ce se-ntinde după-acel vis pe care în veci n-o să-l atingă [88] Si iată nu pe urma acelui Cal Troian nu Calul e cel care spre undeva i-ar duce ci dorul fără seamăn durerea ancestrală după-acea formă pură a lumilor antice [89] Popoarele-n pustie pierdute în apusuri rătăcite în lume și-n sine aiurând după atâtea veacuri iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
priceapă Calul Troian de-acolo el ar veni în spume Cetății să se-nchine de n-ar putea-o lumea salva din decădere cu ea în moarte simplu s-ar duce pe coline [97] Și-atunci începu dorul straniu și ancestral după Calul nemernic care nici nu există dorința fără margini de-a mă-ntrupa în golul în arătarea albă în forma-aceea mixtă [98] Dorul poetului venind din veacuri târându-l ca o forță pe lume prin pustie ca un Cal
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Eu ramuri îmi înalț din vremuri ancestrale Cu sevele în vene curgându-mi din adânc; Mai bâjbâi printre umbre, în căutări banale Și nori și ploi albastre, în căutarea mea, mănânc... Și-ntind un dram de verde, cu țipătul în gene, Nu mă feresc de trăsnet și
ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358657_a_359986]
-
rang de religie e minunat și e o metaforă inspirată, dar dacă veți reduce religia numai la asta, ce faceți atunci cu Iisus Hristos? Nu vedeți în ‘religia’ dumneavoastră și harul Domnului?” (p. 39). Urmează, în alcătuirea cosmoidului estetic, stratul ancestral: satul. Reproducem un memorabil elogiu adresat acestuia, un elogiu deloc sămănătorist, deloc idilic și idilizant, ci lucid, rațional, echilibrat, menit să-i pună în lumină statutul de garant al stabilității și continuității (al unei “etici eterne”, p. 32), dincolo de momente
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
lirism cu accente meditative, imprimând cunoașterii poetice nuanțe ale senzorialului, ca trecere a noastră prin timp. Sunt răspunsuri ce parcurg pașii cunoașterii lirice, cu inflexiuni filozofice. Același lirism meditativ răzbate și în ideea de supraviețuire, „într-un tremur al păcatului ancestral„ , precum în mai toate poemele Vivianei Milivoievici, fie prin contemplare, fie prin oglindire : „Contemplăm clipa / ce ne reține„ ; „Suntem doar niște / trecători„ ; „În oglinda dimineții / se scaldă / picături / de-nțelepciune„. Concertând la un nivel sau altul al lirismului, pe portative
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Poezie > Afectiune > CÂND TREC AGALE CERBII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când trec agale cerbii Mici perle de lumină, Sticlesc smaraldul ierbii, Mestecenii se-nchină, Când trec agale cerbii. Din ancestral îi cheamă, Un dor neînțeles. Privesc uimiți, cu teamă Și nu se dumiresc. Cu nările de foc, Simt împrejur lumina, Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina. O salbă de raze se strecoară, Prin crengile pădurii de-argint
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
tine Pierdut cum încă strigi, să te ajute cineva, Cum te aștepți că eu să-ți dăruiesc doar bine Răpită fiind de tine din viața altcuiva. Adânc în juru-mi caut, în calmul din privire, Răbdarea dintr-un echilibru mult prea ancestral, Care ar putea cumva salva dintru murire, Amantul singular de sincer, omul primordial. Nici limba n-o-nțelegem, din vorbe necitite, Pe buze împietrite, priviri ne rătăcesc , De-am încerca măcar în Morse a ne transmite Că tu mă mai
BABILON de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373714_a_375043]
-
Iubito, peste noi se-aștern zăpezi, Eu sunt aici, alături, nu te teme Și-ți mai culeg cuvinte din livezi. Inima mamei I Avea băiatul mereu un dor de casă; Iubirea mamei îl aștepta cu mângâieri: Însă o clipă din ancestral rămasă Atingându-i pasul se prefăcea în ieri. Cum raiul revenirii năștea așteptarea Calul sub șa de dor i s-a uscat, Un gând rebel i-a întunecat cărarea Când mama îl vedea, de-acum, îmbrățișat. O,de-ar fi
POEZII DEDICATE MAMEI, DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377584_a_378913]
-
împrejurul lor, oricât încercau să conteste acest lucru. Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergând de-a lungul mării ale cărei valuri împroșcau nisipul cu stropi înspumați lovindu-se de țărm, masa verde de apă cu o inteligență ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care murmura surd în neliniștea undelor negre și spumegânde
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
T E N E... Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pentru că sunt așa departe de țara mea natală (Trecui, acum o lună, un pic peste ocean!) Simt a străbunilor chemare = fobie ancestrală Și, parcă, mi se pare că sunt aici de-un an !!! Știu că doleanța mea, de-a-ți fi MEREU aproape, E mult prea iluzorie, ca în... HOROSCOAPE ! ................................................................................ De-ți va plăcea a mea „zodiacală” Citește drept și-albastra verticală! Virgil
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374938_a_376267]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 743 din 12 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Motivul icoanei în literatura română Se spune că românul din toate timpurile a fost creștin. În astfel de condiții, din vremuri ancestrale el a încercat să-și exteriorizeze acest sentiment, desenând și cioplind în piatră reprezentări imagistice sugerând divinitatea, mai ales în peșteri, ce se constituiau în adevărate lăcașuri de cult. Însă tradiția spune că Evanghelistul Luca ar fi pictat primele trei
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
cu copilul în brațe care istovit de atâta drum a murit.Femeia nebună de durere, observă această nenorocire chiar în fața icoanei sfinte. Era, deja, nebună și blestema icoana. Mai târziu Ion Pillat în poezia “ Sfârșit de toamnă“ vorbește de icoana ancestrală ce străbate veacurile:” Icoana tăinuită ce farmec straniu are!/ Tăcută o șterge veacul, dar tot mai blândă pare/ Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut.“ Mihai Sadoveanu în”Baltagul “ se subliniază faptul că Victoria înainte de a pleca să-l
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
elemente care țin de misterul Universului în desfășurarea lui naturală și supranaturală. Iar prima poezie dă și titlul volumului. Categorii fizice precum Materia, Spațiul și Timpul, sunt prezente permanent în lirica Virginiei Vini Popescu, confruntându-se necontenit, în mișcarea lor ancestrală. Și alte categorii cosmice se întâlnesc în lirica acestei poete: neantul, forța de gravitație, norii, planetele și sistemele, infinitul, ș.a. Dar și elemente naturale, „apă, foc, lumină, viață” (Un punct ciudat), formele de relief, munții și marea, câmpia și cerul
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
cealaltă mai apoi, Prima venind suspect de nevăzută dinspre stele, Cealaltă născându-se, aici, în noi. Suntem uniți prin vise, un puzzle de schele, Chiar dacă prin vreme nu ne mai vedem Cu universul ce alunecă împins de vele Deși în ancestral pornisem în tandem. Trecem prin timpul nostru pe care-l bem Cum soarbe apusul curcubeul îndepărtat Și chiar dacă de tăcere eu mă tem N-am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a veni timpul invizibil și chiar mat
CERCUL TIMPULUI NOSTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346415_a_347744]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > SIMFONIA IUBIRII Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 860 din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului Chemarea ancestrală a Iubirii a existat dinainte ca noi să ne naștem. Mi se pare firesc, altfel n-am fi apărut, nu? Când un copil apare pe lume...vine cu sămânța iubirii în inimă. Și iubirea crește odată cu el. Legenda iubirii spune
SIMFONIA IUBIRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344752_a_346081]