154 matches
-
grijă de Alexandru Dabija. Șerban Pavlu este pozitiv, tonic, vital. Lelia Ciubotariu pare mereu cumva la suprafața durerii și a neliniștilor. Tonul alb, aproape imperturbabil nu exprimă, de fapt, decît asumarea propriei povești. Victor Rebengiuc- Domnul Rice este un învins, anchilozat în orgoliul de a nu recunoaște nici o eroare. Regretele, cîte există, sînt stinse iute de băutură. Uneori, mi se pare că polifonia duce, pe scenă, la comunicare. Mi se părea că există un dialog, undeva, o punte a suspinelor pe
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
am avut proasta inspirație să scriu din nou de mînă. Atunci am trăit calvarul astronautului reîntors de pe Lună pe Pămînt, căci mă tîram pe hîrtie ca viermele pe sol, nu-mi găseam cuvintele, nici o frază nu avea coerență, sintaxa se anchilozase, nu știam unde voiam să ajung și ce gînd dorisem să pun pe hîrtie, ștergeam mereu și tăiam întruna, și mă apuca disperarea simțind că trebuie s-o iau de la capat, dar, hélas!, scriind din nou tot, și nu doar
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
de pe ambele sensuri blocate de mers, omu’ negru a intrat la spălătorie și madama din fatza mea în coloana, lasandu-mi shi mie suficinet loc să mă văr în sufletul unui troleibuz! și, uite asha, mersei vreo 10 metri și anchilozai din nou, din motive se roshu! noroc că juma de coloană a făcut disciplinat la stanga, înainte de semafor, ceea ce era și visul vietzii mele! nu fac bine stânga mult dorită că, proaspăt evadata de la semafor, văd... VERDE! verde de mashina de
Ce e mare, verde și îți obstrucționează viața rutieră? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19051_a_20376]
-
peste oraș aidoma unei avalanșe necruțătoare? Nu. Trebuiasă-și învingă teama, să-și forțeze aceste picioare, să se miște cu ele, să ajute sângele să facă întregul tur prin corpu-i, nu să se oprească la jumătate. Altfel, ar fi ajuns să anchilozeze de tot. Or, dacă ar fi anchilozat, dacă ar fi ruginit cu totul, ar fi fost pierdută. În fond, nu era prea mult de mers. Își îndreptă spinarea, își puse cu grijă ochelarii pe nas și văzu că toate obiectele
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Trebuiasă-și învingă teama, să-și forțeze aceste picioare, să se miște cu ele, să ajute sângele să facă întregul tur prin corpu-i, nu să se oprească la jumătate. Altfel, ar fi ajuns să anchilozeze de tot. Or, dacă ar fi anchilozat, dacă ar fi ruginit cu totul, ar fi fost pierdută. În fond, nu era prea mult de mers. Își îndreptă spinarea, își puse cu grijă ochelarii pe nas și văzu că toate obiectele din jurul ei căpătau contur, căpătau sens. Nu
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
capsulele deschise, apoi adunam într-o strachină din lut ars, roșii și castraveciori proaspeți, pentru masă. Înainte de ora prânzului mai trăgeam o fugă până la cișmea să aduc apă rece pentru masă. În drum, mă opream la baba Iana (o bătrână anchilozată de reumatism, pe care copiii ei o scoteau în uliță, pe-o bancă, să nu se plictisească), schimbam cu ea câteva vorbe și-i lăsam o cană cu apă. De fiecare dată îmi zicea, în semn de mulțumire, „Să trăiești
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
ajunge la o stare de lânceazeală și neputință spirituală, atât de prezente astăzi. Omul modern se confruntă cu această teribilă maladie și anume a indiferentismului religios. Acesta este mai rău decât ateismul, fiindcă el este foarte distructiv, o maladie care anchilozează spiritul. Așadar, deci nu putem vorbi și nici accepta o rațiune autonomă. Ea ne face insensibili față de păcat, față de legile morale naturale și față de principiile pe care trebuie să le avem ca și creștini. Este adevărat că probabil și aici
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
adîncurilor istorice, iar ce se mai țesea din legende erau adevăruri greșit interpretate, ce îi înfricoșau pînă în adîncul sufletului ... De unde știa ea toate astea?! se întreba el, dar durerea de la genunchi era copleșitoare, se simțea bătrîn, spiritul lui era anchilozat, praful de pe carțile din jur îl sufoca, lumina era prea puternică și, ceea ce era mai grav, auzea toate cuvintele și le înțelegea subtilitatea metaforică, dar nu putea să-și deschidă gura și se gîndea cu groază la efortul pe care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
șirul de monede legate între ele cu zale, acolo, direct peste sânii flasci și acoperiți doar în parte de piepții unei bluze stacojii și croită în pliuri foarte ample. 7 * * * Scrâjnete de roți blocate brusc în boghiuri, apoi de osii anchilozate la un semnal letal i se răsuciră Daciei în timpane, astupând de tot sunetul aurului vechi și toate vorbele țigăncii. Nu realiza încă și nu se temea că tot ceea ce mai rămăsese din amintirea ultimului tren de lux din secolul
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
alunecam fără șanse de salvare, într-un fluviu cu valuri virtuale, lovindu-mi capul de pereții depresivi al unui vis claustrofobic, curgând într-un etern purgatoriu, spre o vale fără cuvinte, fără ecou. Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou, își anchiloza timpul curbându-l neputincios, de el agățând mâinile-ncleștate, scrâșnind în dinți și cu ochii închiși așteptam o dimineață-n libertate, sperând la zorii vieții... fără de păcate. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Zori / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ZORI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370212_a_371541]
-
a dat omului în mâna dreapta puterea de a alege iar în stânga o clepsidră plină cu nisip - nisip aspru ca și viața. Și cât de bine le-a rânduit El?! Când nisipul s-a scurs, ca prin farmec, dreapta a anchilozat în neputință imitând un topor înfipt adânc într-un salcâm uscat de timp. Nimic nu-i nou și-ntâmplător gândi bătrânul. - Ah soarta! Soartă, te-am avut odată-n mână! Aerul chilerului căpăta greutate. Tavanul se balansa ca un scrânciob
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
perfecția estetică, exprimă suflete și realități naționale. Nu e vorba, cum s’a încercat să se răstălmăcească, de a reduce literatura la țărănism, sau muzica la doine și hore, sau sculptura la crestături în lemn...Ar fi o aberație să anchilozăm și să limităm inspirația artistului. Confundând culturalul sau etnicul cu esteticul se anihilează creația de artă. Opera nu valorează prin materialul rural sau urban, ci numai prin realizarea estetică. Dar estetica nu exclude predominanța unui spirit specific care dă anume
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
în acest episod rolul bătrânului și înțeleptului Nestor (pe care Telemac îl consultă, la îndemnul Athenei, în drumul său în căutarea lui Ulise) îi revine aici unui personaj exprimând exact contrariul unei asemenea întelegatoare bunătăți. Directorul Deasey este un pedant, anchilozat în clișee de gândire și preocupat de interesele proprii (în folosul cărora caută să-l exploateze și pe tânărul său salariat). Dealtfel și numele personajului reprezintă o aluzie, și anume la legea lui Deasey, promulgată în a doua jumătate a
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
alb, stelele adună suflete de oameni, ele sosesc pe aripi de îngeri. luna-i căzută într-un lac cu nuferi, oarbă de iubire. Fără nici o teamă, o pasăre cu ciocul de metal trece prin norii de plumb. Timpul îi va anchiloza aripile, rugina îi va mânca aerul, și nu ne va mai privi de sus. Moartea e și pentru ea o trecere, poate în corpul altei ne păsări iar eu voi deveni cuvântul, așezat în umbra ei cu sfială, ca o
VOI DEVENI CUVÂNTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341774_a_343103]
-
românii, care, așa cum ne învăța Grigore Ureche, „de la Râm ne tragem”, avem datoria morală să studiem limba strămoșilor noștri romani ca să nu ne pierdem identitatea prin necunoașterea trecutului nostru etc.; 2. elevii au nevoie nu numai de științe aride, care anchilozează spiritul, ci și de o educație umanistă, și ce altă materie poate deschide calea spre umanioare decât latina?; 3. în tradiția școlii românești, elevul a avut, de câteva decenii încoace, o oră de latină la clasa a VIII-a, iar
De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice () [Corola-blog/BlogPost/338164_a_339493]
-
tehnică imperfectă(neadaptată): hematomul postoperator; infecţia postoperatorie; luxaţia capului protezei; insuficienţa muşchilor fesieri şi abductori în statică şi mers; complicaţii generale: tromboemboliile. Complicaţii tardive: Osificările heterotope(după Brooker): osificări insulare în părţile moi periarticular; punţi osoase incomplete; punţi osoase complete – anchiloză. Decimentarea aseptică, mobilizarea (Loosening) sau osteoliza – se manifestă prin: reapariţia durerii la nivelul şoldului, cu iradiere spre genunchi, fenomene claudicative cu limitarea mişcărilor. Radiologic se constată: osteoliză segmentară (lizereu de radiotransparenţă periprotetică, progresiv) sau osteoliză lacunară (geodă metafizar sau diafizar
CRITERII ŞI NORME din 19 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270555]
-
sublinie mustăcind Patriarhul. -Stă în firea lucrurilor să schimbăm, odată cu vârsta, poziția pe baricade. Și noi eram la fel mai ieri - sângeroși când era vorba să ne apărăm ideile noastre noi, mari ori mici... Iar acum, ne dăm, uneori, conservatori, anchilozați în dorința de a nu modifica nimic în jurul nostru... filosofă Miramoț. -Și, oare, de ce? întrebă Diplomatul. -Păi, e simplu, tot sperăm să oprim timpul în loc... continuă Miramoț. -Nu zic nu, are dreptate Miramoț, totuși copiii de azi sunt din alt
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZBOR BACOVENIAN Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce mă doare durerea ta Cumplit, de inima-mi zvâcnește, Iubirea noastră tăcut amorțește Ecoul ei anchilozează șoapta. Mângâieri cu vorbe n-au efect Imun mi-e sufletul bolnav, Mai pâlpâie a nebuniei firav Sentiment, grăbește-ți pasul lent! Eu incă-s nebuna care crede Că jertfa este leac suprem, Sacrificând o amăgire în tandem Primim la schimb
ZBOR BACOVENIAN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381092_a_382421]
-
care urcă și coboară treptele scării imposibilelor iubiri pe care numai ea le poate înțelege pe care doar ea se cațără temerară știind că dincolo de nimic este nimeni totuși ea urcă cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozată în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca și cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcită pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși coagulată pe cerul înnegurat de corbii melancoliei o
VREAU ASTĂZI SĂ FIU FEMEIA CARE... de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375632_a_376961]
-
mintea copiilor, după propria afirmație și a ajuns să scrie, la venerabila vârstă de 9o de ani, povești pentru copii. Nu ne îndoim deloc că acest demers îi menține mintea proaspătă, tânără și nu permite trupului ori inimii să se anchilozeze, să devină legumă. S-ar zice că spiritul genialului humuleștean sălășluiește în acest scriitor de toată lauda, care a dobândit, de-a lungul unui secol aproape, darul de a povesti, dar nativ care l-a călăuzit toată viața și i-
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
i-am dus un pahar de apă bunica-mii! A rămas perplexa. În fiecare dimineață strigă după mine să îl duc, dar n-am făcut-o niciodată. Îi spuneam mereu să se ridice să și-l ia singură, că altfel anchilozează. Mulțumesc, Mile". (Pavel din Timișoara ) "Știu că faptele mele sunt mici mititele de tot, dar le spun, ca să mă "aliniez" dorinței lui Mile, chiar dacă le-am facut dinainte de a o ști. De astăzi am să fac un efort voluntar pentru
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
alunecam fără șanse de salvare, într-un fluviu cu valuri virtuale, lovindu-mi capul de pereții depresivi al unui vis claustrofobic, curgând într-un etern purgatoriu, spre o vale fără cuvinte, fără ecou. Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou, își anchiloza timpul curbându-l neputincios, de el agățând mâinile-ncleștate, scrâșnind în dinți și cu ochii închiși așteptam o dimineață-n libertate, sperând la zorii ... Citește mai mult Încă nu observ că pământul se-nvârte!? Posibil a fi rotund însă nu pare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
înserare alunecam fără șanse de salvare,într-un fluviu cu valuri virtuale,lovindu-mi capul de pereții depresivial unui vis claustrofobic,curgând într-un etern purgatoriu,spre o vale fără cuvinte, fără ecou.Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou,își anchiloza timpul curbându-l neputincios,de el agățând mâinile-ncleștate,scrâșnind în dinți și cu ochii închișiașteptam o dimineață-n libertate,sperând la zorii ... XXXIII. JAZZ, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014. Ochii mari sub sprâncene
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
chiar structura sa mentală. Dintr-un instrument de comunicare, televiziunea s-a transformat într-o paidea, un mediu care, după cum spune Sartori, „generează un anthropos nou, un nou tip de ființă umană”. Televiziunea plămădește astfel o ființă umană deformată și anchilozată în ceea ce privește atributul principal al homo sapiens - capacitatea de abstractizare, o ființă „înrobită pe veci de video-games”. Dacă homo sapiens s-a format după principiul „la început a fost cuvântul”, pentru acest homo videns la început a fost și rămâne imaginea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
uimire, deși nu era chiar o descoperire. Fenomenul fusese deja studiat în profunzime de către literați și era descris, cu detalii revelatoare, în numeroase biografii și autobiografii celebre. Uimirea era mai degrabă provocată de faptul că se dezvăluia cecitatea cercetătorului modern, anchilozat în „regulile metodei științifice” și prizonier al miturilor behavioriste, pragmatiste, pozitiviste și eficientiste. Corifeii postmoderniști ai curriculumului au acordat lucrării lui Jackson o importanță aparte; foarte mulți o consideră chiar „actul de naștere” al gândirii curriculare postmoderne. Vom arăta, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]