62 matches
-
necesară, cred eu, biografie a lui Ion Monoran (nota bio-bibliografică alcătuită de Viorel Marineasa fiind utilă, dar lapidară). Omul acesta a avut un destin fabulos: exmatriculat pentru tentativă de părăsire a țării, trimis, ca muncitor necalificat, în servicii de tot ancilare, printre indivizi descurajanți pentru o sensibilitate de poet, mai apoi implicat în evenimentele din 1989 și în euforia civică ce le-a urmat, dispărut de tânăr (la numai patruzeci de ani). Un destin care ar merita cu prisosință investigat atent
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
spre a-i da autorului busola interioară. Noica e antidotul care îl apără pe Liiceanu de molipsirea marxistă în anii cînd lucra la Institutul de Istoria Artei sau la Institutul de Filosofie, e remediul idealist care îl scapă de reflexele ancilare ale colegilor. Din acest motiv, morala cărții, sub unghi istoric, e că, prin Liiceanu, Noica și-a luat revanșa în fața marxismului. Cele mai reușite pagini conțin fie secvențe literare (portretul lui Rubeli - p. 77, al lui Imre Toth - p. 178
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
desfășoară în excepționala bucată a Iluminațiilor, Geniu (Génie). Ea ne vestește nu atât domnia Frumosului sau a Binelui, cât aceea a unui principiu mai riguros: Adevărul "străbătut de violențe noi"; instaurarea unui mod imediat de gândire, mod ce depășește știința ancilară și devine consistență. Aceasta este și concluzia lui Poe în Eureka. Astfel, prin scrisul său inspirat, el îi restituie științei caracterul sacru. * În încheiere, trebuie să recunoaștem că acest din urmă Rimbaud pune probleme care depășesc arta cu mult și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Capitalului (această Biblie ateistă scopită de orice fior metafizic), incomprehensibilul Cosmos va fi acela ce va dicta ca evenimentele să aibă loc într-un registru comic. Cetățenii orașului Ploiești își trăiesc clipa -carpe diem- cu o frenezie împinsă până la o ancilară voluptate de a-și bea mințile. Într-o Republică podgoreană, cum o numește chiar autorul, siniștrii clănțăi, ai sinistrului veac își vor căpăta mult râvnita libertate și independență fără comiterea regicidului, finalul luând aspectul unei magnetizări unanime. Să nu-i
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
păcate la capitolul Poezie a rămas în urma Capitalei. Clujul, încă, nu reușește să devină o capitală reală a culturii și artelor, un nucleu spiritual situat deasupra Bucureștiului. La capitolul Poezie, Clujul a rămas ușor prăfuit și cu un aer provincial ancilar față de Capitală.Trebuie să recunosc că mă uit cu o ușoară invidie la Festivalul internațional de poezie de la București, care a debutat la mijlocul lunii mai. În Capitală s-a adunat floarea poeziei naționale și internaționale, ceea ce face din București axa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380632_a_381961]
-
Labirint, unde răpune Minotaurul. Funia îi servește eroului pentru a coborî în și a urca din „lumea de dincolo”, unde răpune zmeul (72, pp. 281- 301). 3. Eroina își pierde complet rolul activ, rămânând doar cu un rol pasiv și ancilar : victimă a monstrului. Vezi mitul Perseu-Andromeda, Heracles-Hesiona, balada românească Iovan Iorgovan etc. În unele colinde „de flăcău”, înfruntarea dintre erou și leu este motivată de faptul că fiara „ș-a luat și sora lui june” (28, p. 178). Vezi în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îl exprima cu orice prilej. În persoana lui se intersectau ura față de burghez și aversiunea față de evreitatea care îl hărăzea marginalizării și, mai ales, sărăciei. Străduindu-se să deteste evreul, Marx voia, poate, să se îndepărteze măcar mental de condiția ancilară a strămoșilor săi. În același timp, nu ura mai puțin situația socială pe care trebuia să și-o construiască, dar care pretindea, în prealabil, frustranta negare a sinelui evreiesc. Urii față de o identitate iudaică susceptibilă să îl livreze proscrierii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care în istoria noastră modernă a dat sens și substanță imperativelor timpului - cea pașoptistă -, pe drept învestită cu atributul de regeneratoare, este de natură să sublinieze o dată în plus destinul precar al acelor generații lipsite de idealism, învinse și anexate ancilar utopiei comuniste. Însă chiar și/sau tocmai în asemenea împrejurări, introspecția sinceră și eliberată de prejudecăți este terapeutică. Ca orice utopie, comunismul a avut pretenția de a refonda istoria. Teoria și idealismul revoluției, care după 1789 aveau să fascineze spiritele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o servește cu pasiune” etc. Vin la rând „dislocarea” unității spirituale a Europei prin naționalism exacerbat și imperialism, nimicirea „regionalismului” și a ceea ce azi se numește subsidiaritate, „izolarea morală a națiunilor”, înregimentarea politică a intelectualilor, materializată într-un activism conformist, ancilar. La acest ultim punct Ț. se desparte și de Julien Benda, și de Hermann Keyserling (izolarea „nu e o armă de luptă pentru apărarea spiritului”, ea face din intelectuali niște „birocrați ai spiritului”), de modelul platonician al guvernului de filosofi
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
irupția de creativitate pe care puținele reguli ale fotbalului o fac încă posibilă 1. Când determinismul entropic al vârstei adulte își dictează prioritățile, acest har al uitării de sine se îndepărtează. Apar atunci explicațiile raționale și motivațiile economice, socotite cândva ancilare. Este adevărat: fără economie și etică, fotbalul este imposibil. Dar când privim un meci de fotbal, iar nu o mascaradă regizată de niște rechini financiari, în colaborare cu „organele de drept”, asistați de străjerii înarmați cu fanioane, jocul cu balonul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
legată de „frații” bunicii mele din Oastea Domnului. Nu știam că avem de ce să fim fundamental supărați. Pentru noi, porcăria a început după ’71, când bestia din Împușcatul a prins o bucată zdravănă de paranoia. Atunci, istoria a devenit esențial ancilară și teleologică. Toată trebuia să curgă într-o finalitate care era tiranul devenit extract total de ființă națională. Vezi, poate de aceea este bine că noi doi avem vârste diferite și percepții diferite ca „martori”. Problema mea este să reconstruim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fizicii, axiologie - și asta au făcut cei respectabili, cărora le-au ținut de „șase” cei din ultima categorie), cele de tip istoric (de ce să ne supărăm pe trecut dacă îl putem selecta ca să ne poată legitima prezentul?), cele de tip ancilar („Din gândirea filosofică, social-politică etc., etc, a tovarășului Nicolae Ceaușescu”). Cât despre ultima temă, îmi amintesc o discuție, să-ți facă părul măciucă. Prin ’80 ne-au luat la o reciclare la „Ștefan Gheorghiu”. Nouă ne-a convenit din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ascuțeau primejdios, răutăcios, ca niște brice. Băiat de băiat! Numele amicului nostru, aici, de față, este pe buzele tuturor, în urbe. Orașu-ntreg este fan Vierme! Dacă i-am cere, ar trece și pe sub asfalt! Nu știi și tu, faima lui ancilară este epică, e lirică, e pe măsura cântecului: "Adrianus vino-ncoace, să ți-o trag la carapace!" Hai, Șefu', se poate? Fără chestii belicioase, la persoană... Taci, nu fii modest! Știm noi ce tare ești! Pizdgrațiosule! No? Cum ți se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale unor șefi (vezi demiterea în mai multe episoade a lui Adrian Usatâi și Dumitru Țurcanu, debarcarea lui Iurie Tăbârță etc.) - un fel de rotație a cadrelor la vârf, ca pe vremea socialismului multilateral dezvoltat - TVM își păstrează intacte reflexele ancilare dobândite de-a lungul existenței sale, adică rămâne în continuare o tribună de propagandă pusă, pe rând, în serviciul Președinției, al Parlamentului sau Guvernului R.M., în funcție de cine are pentru moment o influență mai puternică. Analiști mai scrupuloși ai audiovizualului, din
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mea culpa, nu și-a asumat un drum al Damascului, retrăgându-se pentru a-și scrie eventual memoriile în liniște, scrutându-și necruțător propria biografie, motiv pentru care ratează șansa de a publica măcar o singură carte adevărată. Cu reflexe ancilare bine rodate, muncind sezonier la președinție și guvern, redactând constituții pentru statul tricefal Republica Moldova, înghesuind încă, prin prezența lor masivă în manualele editate la Chișinău, valorile autentice ale literaturii române, această generație de scriitori se isterizează când mai tinerii lor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nouă angajare în acțiune, precum studiul Torei și respectarea poruncilor. Pentru Shapiro, distrugerea iudaismului european ținea de un război împotriva lui Dumnezeu, ai cărui soldați erau evreii. Oricât de grea ar fi fost această suferință, ea intra într-un raport ancilar cu cea a lui Dumnezeu. Nu din cauza păcatelor sale suferea poporul lui Israel, ci din cauza identificării cu Dumnezeu. La rândul său, rebbe Razvirter, Shalom Eliezer Halberstam, le amintea principiul credinței și al încrederii în Dumnezeuqqqq evreilor care se plângeau de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un aristocrat pur sânge. În lăsarea în jos a fălcilor sale era o afectare rece. Nu puteai să nu te gândești atunci la unul din acei servitori bătrâni de mare aristocrație, ei înșiși cu arbore genealogic dovedind puritatea vocației lor ancilare, dintre acei servitori care sunt luați de vulg drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor care urmează să se angajeze ca nu cumva să decadă din treapta lor. Putea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
școlară s-a produs un clivaj care s-a tot adâncit, luând proporții alarmante în zilele noastre. O deplorabilă confuzie s-a instalat mai pretutindeni, atât cu privire la procesul instructiv-educativ, cât și pe tărâmul integrării sociale a corpului didactic. De la condiția ancilară, funcționărească, de simplă unealtă a politicului, la care fusese redus, dascălul e chemat acum la misiunea lui adevărată, aceea de luminător al comunității în care trăiește. Cine să cunoască mai bine adevăratele trebuințe sociale decât învățătorul, profesorul, pedagogul? Acest început
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în substanța estetică a unei opere, seduc în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama în sine, reificările acesteia constituind simple prelungiri iconice, cu rol pur ancilar în coagularea reacțiilor afective. Sfidând orice canon universitar autoproclamat, cu tipică aroganță intelectuală, "respectabil", mi-am propus, măcar o dată în viață, să scriu o carte despre acel tip special de proză care, pur și simplu, ne accelerează bătăile inimii în timpul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un aristocrat pur sînge. În lăsarea în jos a fălcilor sale era o afectare rece. Nu puteai să nu te gîndești atunci la unul din acei servitori bătrîni de mare aristocrație, ei înșiși cu arbore genealogic dovedind puritatea vocației lor ancilare, dintre acei servitori care sunt luați de vulg drept stăpîni, în verme ce stăpînii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor în care urmează să se angajeze ca nu cumva să decadă din
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
risc: cel al apariției unei alte filozofii la genitiv, printre atâtea altele. Să mă explic: o reflecție care în mod sigur atrage o atenție meritorie asupra fenomenului de care se ocupă, dar care în mod esențial îndeplinește doar o funcție ancilară și subalternă, vag orientativă. Acum, este adevărat că filozofia s-a dezvoltat sub diferite protectorate: la început cel al religiei și al teologiei, pe urmă cel al politicii, al istoriei și al științelor umane, azi mai cu seamă cel al
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
precădere arta, mitul, religia sau sacrul, uneori chiar și ezoterismul sau ocultismul. Cât despre gândirea filozofică, aceasta este sfâșiată între două alternative: pe de o parte, epistemofilia și tehnofilia menționate mai sus, sau o atitudine de simplă acompaniere cu supunerea ancilară consecventă față de știință și tehnică; pe de alta, o cunoaștere de tip arcadic, dar vlăguită, cu funcții compensatorii de care să profite ca de o distragere și o evaziune. Orizontul autoreprezentării culturale și filozofice a epocii contemporane fie că este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Când am terminat-o, știam. Știam că de acum în colo eu n-am să mă mai pot situa dincolo de orice paradigmă (ce iluzie!) și că mi-am găsit pentru întâia dată calea de a exista în filosofie altfel decât ancilar. De buna seamă că aici se poate aplica principiul „nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit”. Toate frustrările mele au căpătat sens, explicații și nume. Și mai ales au fost „salvate în perspectiva generalului”. Aveam cu ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
feministă și cred că niciodată nu m-am simțit mai transsubstanțiată cu o idee ca în momentele în care, fie descopeream cu o stupoare de estetică retardată cât de spectaculoasă este zona creației feministe... Îmi era mult mai familiară condiția ancilară a femeilor din zonă: ele sunt în stare să povestească, uneori consistent și talentat, gândurile bărbaților filosofi. Și mie problema nașterii nu mi-a părut că ar avea „demnitate filosofică”. Și mie mi s-a părut că există subiecte private
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
se cuvine pentru istoriografie, domeniu adînc alterat de intruziunile politicului. Unele studii ne previn deja asupra fluctuației specifice a adevărului sub dictatură, ca și asupra miturilor puse în circulație pentru a sprijini discursul totalitar 52. Limpeziri însemnate în definirea ținutei ancilare a istoriografiei sub regimul comunist s-au produs mai cu seamă după abolirea acestuia, prin analize secvențiale 53, dar și în cîteva abordări mai ample 54, cea mai cuprinzătoare fiind Istorie și mit în conștiința românească de Lucian Boia, sinteză
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]