62 matches
-
estetică (de genul „e deștept, dar scrie prost“). În acest caz, estetismul devine un abuz care confiscă altor judecăți autoritatea într-un domeniu propriu. Nu totul poate fi judecat estetic, dar fără restricția autonomiei, arta spectacolului ar deveni o pîrghie ancilară în slujba ideologiei dominante. Aceste patru condiții dau criteriul după care putem respinge evenimentele care nu intră în tiparul spectacolului de tip artistic. Acolo unde lipsește măcar una dintre ele (graniță de demarcație, ficțiune artistică și degustare estetică, actori și
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
de alți "patroni", mult mai puternici, nu putea face uz de mijloace mai rafinate, rezumîndu-se la lingușirea grosieră, la calomnie și intrigă, la tentativa unui mariaj "distins". Numai că ambii poli între care se agita Barbu erau derizorii. Dacă plecăciunea ancilară era nemijlocit înjositoare, celălalt, visul "grandorii", nu depășea nici el un artefact de îndoielnic gust. "în acest sens avea ceva de pașă bosniac sau de cneaz muntenegrean". îl distingea așijderea pe "patron" o tactică perfidă a intimidării celor socotiți a
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
mult: „Trebuia să pricep în sfârșit că niciun cataclism nu va veni, cu măciuca lui de eter, să năruie imunda catedrală ce se înalță deasupra criptelor subterane, mai ascunse chiar decât materia, că voi rămâne veșnic legat de stâlpul ideilor ancilare, pentru că doar această nimicire a lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n jurul meu ca gratiile unei pușcării atunci când, fără voia mea, am fost adus pe lume de vrăjitoarea nașterilor și aruncat cu trup și cu
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
lumină, vedem expresia umorului specific lui Culianu. Totodată, înțelegem că I.P. Culianu era, constitutiv, un om de știință, fiindcă toată această tevatură în jurul tabloului obscurizează tocmai statutul său de capodoperă, legat de misterele subiectivității creatoare, socotită aici ca element secund, ancilar față de mișcările de idei din epoca istorică respectivă. Indescifrabila esență a divinului face, în viziunea lui IPC, ca relativismul și polimorfismul să fie de neocolit: îl descoperim pe autorul însuși, camuflat în diverse personaje, întâi în Pietro, Ciudat, Culianu. Convins
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
objective facts; if they did, a great many books would not now be getting written”. Argumentația e de un rafinament superlativ. Respectându-și poziția intelectuală, Fish ajunge chiar la afirmații și mai insolente: dacă interpretarea e suverană, iar textul e ancilar, atunci însăși ideea că ar exista poeme „asemănătoare” sau „diferite” e doar o ficțiune printre ficțiuni. În ce-l privește, se confesează el, citește Lycidas al lui Milton și The Waste Land al lui Eliot la fel. (Lucru nu tocmai
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
au fost niște privilegiați de rang în cel mai bun caz secundar. Compromisurile pe care le-au făcut nu i-au adus în prima linie. Gloria de care s-au bucurat a fost o glorie subalternă. Beneficiile lor erau beneficii ancilare. Chilipiruri. Impresia că ar fi pactizat cu diavolul e falsă. Și, poate, flatantă.). Până la diavol mai era mult. Cu foarte puține excepții (provenite fie din rândul celor care au găsit puterea de a nu intra în combinații suspecte, fie din
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
fie un aristocrat de pur sânge. În lăsarea în jos a fălcilor era o afectare rece. Nu puteai să nu te gândești la unul din acei servitori bătrâni de mare aristocrație, el însuși cu arbore genealogic, dovedind puritatea vocației lor ancilare, dintre acei servitori care sunt luați de vulg drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori(...) Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică) și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
în lucrarea E. Lovinescu sau contradicția estetismului (1959). În conformitate cu "recalificarea" tabloului literaturii, se ivește și un procedeu de "creație", un soi de suprarealism socialist, al cărui criteriu este "viteza de reacție" la evenimentul politic. Talentul devine astfel sinonim cu dexteritatea ancilara a "actualizării": "Încă din primul număr al revistei ăFlacăraă, o notă a redacției ne previne că ain primele 24 de ore de la proclamarea Republicii Populare Române, revista Flacăra a primit spre publicare următoarele poemeă. În continuare, sînt publicate respectivele texte
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
cei ce au dreptul de a-și alege cronicarii și nu invers. Oferirea unei cărți devine nu o dată prilejul insinuării unei prezumate obligații. La noi e încă foarte înrădăcinată mentalitatea, de iz provincial, cum că actul critic ar fi unul ancilar. O altă mostră de conduită anticritică o alcătuiește echivalarea criticii neconvenabile (mai ales a celei consacrate aspectelor etice) cu delațiunea. Funcționează o politică a "înăbușirii în fașă"a insatisfacțiilor, a "spălării rufelor murdare în familie", ca și cum analiza unor comportări neonorabile
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
vedere) stilistică. În viziunea lui, un vers neinspirat e la fel de periculos ca moartea însăși, de nu cumva și mai periculos. Estet autarhic, Eugen Suciu menține (măcar declarativ) literatura într-o zonă privilegiată, în raport cu care toate celelalte (chiar și viața) funcționează ancilar. Îl ajută, în cultivarea acestei posturi revolute, și tipul de poezie pe care îl practică: unul al efectelor pe spații mici, al întorsăturilor memorabile. Sunt, din acestea, destule în cuprinsul acestei cărți: „rămâne o apă/ care se bea singură” (p.
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
viața care se viețuiește” e pusă în paranteze), înseamnă, știu eu, obligație academică, înseamnă, poate, snobism. Oameni de bibliotecă sunt din ce în ce mai puțini astăzi. Șiatunci, în aceste condiții, e explicabil că formidabilul, estetul, culturalul Șerban Foarță beneficiază de un statut ierarhic ancilar. Căci e, între scriitori, un cititor. Discuția e mult mai lungă și nu cred că e momentul s-o detaliez acum. Destul să repet că Narațiunea de a fi e, realmente, o carte delectabilă. O recomand cu căldură. Ceea ce nu
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
premise pe care nu filozofia ți le poate da, ci religia sau, în zilele noastre, știința și politica. Odată se spunea că în Evul Mediu filozofia a fost desconsiderată, fiind adusă în starea umilitoare de slujnică a teologiei. Această stare ancilară era dovada irefutabilă a deprecierii pe care obtuzitatea teologică o impusese unei filozofii nobile și avide de cunoaștere. În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat elogiu
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
fost desconsiderată, fiind adusă în starea umilitoare de slujnică a teologiei. Această stare ancilară era dovada irefutabilă a deprecierii pe care obtuzitatea teologică o impusese unei filozofii nobile și avide de cunoaștere. În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat elogiu. Nefiind o plantă care să poată crește pe un sol propriu, filozofia este prin esența ei o disciplină ancilară. Cînd nu vrea să mai fie ancilară, filozofia
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat elogiu. Nefiind o plantă care să poată crește pe un sol propriu, filozofia este prin esența ei o disciplină ancilară. Cînd nu vrea să mai fie ancilară, filozofia moare, întocmai ca o plantă uscată. Iar în funcție de solul pe care crește, filozofia își schimbă stăpînul după vremuri și după conjucturi. Și astfel, dacă o dată era aservită teologiei ale cărei dogme căuta
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat elogiu. Nefiind o plantă care să poată crește pe un sol propriu, filozofia este prin esența ei o disciplină ancilară. Cînd nu vrea să mai fie ancilară, filozofia moare, întocmai ca o plantă uscată. Iar în funcție de solul pe care crește, filozofia își schimbă stăpînul după vremuri și după conjucturi. Și astfel, dacă o dată era aservită teologiei ale cărei dogme căuta să le argumenteze, astăzi este îngenuncheată în fața
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
matematicii pe care simțul estetic al umaniștilor n-o pot gusta tocmai din cauza inculturii lor - aceasta e tenta cu care rămîi urmărind nuanțele autorului. Mai mult, la incultură se adaugă suficiența cu care văd în disciplina lui Gauss un artificiu ancilar menită a sluji scopurilor umaniste, cînd de fapt matematica e triumful umanismului. Cine separă matematica de umanioare e un spirit inept lovit de cecitate cronică. Grigore Moisil spunea că „o teoremă e un sentiment” (p. 926) și André Gide afirma
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
necesară, cred eu, biografie a lui Ion Monoran (nota bio-bibliografică alcătuită de Viorel Marineasa fiind utilă, dar lapidară). Omul acesta a avut un destin fabulos: exmatriculat pentru tentativă de părăsire a țării, trimis, ca muncitor necalificat, în servicii de tot ancilare, printre indivizi descurajanți pentru o sensibilitate de poet, mai apoi implicat în evenimentele din 1989 și în euforia civică ce le-a urmat, dispărut de tânăr (la numai patruzeci de ani). Un destin care ar merita cu prisosință investigat atent
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
aminte de o situație stânjenitoare, cel puțin pentru mine ca român. Pe data de 29 aprilie 1999, Parlamentul României ia prima decizie cu adevărat importantă, din punct de vedere al interesului național, după mulți, mulți ani de hotărâri păguboase, adesea ancilare, și anume: acordarea dreptului de acces, în spațiul aerian românesc, pentru avioanele NATO, în intervenția țărilor membre în Iugoslavia. Simt nevoia să fac aici o paranteză. Paranteza se referă la o nedumerire personală: cum se face că niște persoane cu
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
spre a-i da autorului busola interioară. Noica e antidotul care îl apără pe Liiceanu de molipsirea marxistă în anii cînd lucra la Institutul de Istoria Artei sau la Institutul de Filosofie, e remediul idealist care îl scapă de reflexele ancilare ale colegilor. Din acest motiv, morala cărții, sub unghi istoric, e că, prin Liiceanu, Noica și-a luat revanșa în fața marxismului. Cele mai reușite pagini conțin fie secvențe literare (portretul lui Rubeli - p. 77, al lui Imre Toth - p. 178
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
viața de zi cu zi imposibilă, iar între timp aruncă la vechituri și această genială înzestrare pe care și-a cultivat-o spiritul uman - imaginația poetică. Dacă vrem subiecte de indignare, primul ar putea să se ridice tocmai împotriva tratamenului ancilar rezervat astăzi științelor, sub dictatura economiștilor! Cât despre poezie, despre arte și alte forme de rezistență spirituală la materialismul compact care ne-a prins între zidurile cetății sale, ce să mai vorbim... Emoția poetică e senzorul cel mai sensibil, un
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
Capra cu trei iezi, Micul prinț - aici nu mai e cazul, desigur, să citez autorii de la care s-a pornit). Ruxandra Bucescu se ocupă, cu seriozitatea și alonja intelectuală care o caracterizează, de specificul genului abordat, dar și de concepte ancilare : arhetip, pantomimă, carnaval, ludic ș.a.m.d. Autoarea precizează că a cunoscut cu adevărat Commedia dell’Arte la ea acasă, În Italia, cînd a a vut șansa să participe la un stagiu profesional; acolo a aflat regulile de aur ale
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Când am terminat-o, știam. Știam că de acum în colo eu n-am să mă mai pot situa dincolo de orice paradigmă (ce iluzie!) și că mi-am găsit pentru întâia dată calea de a exista în filosofie altfel decât ancilar. De buna seamă că aici se poate aplica principiul „nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit”. Toate frustrările mele au căpătat sens, explicații și nume. Și mai ales au fost „salvate în perspectiva generalului”. Aveam cu ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
feministă și cred că niciodată nu m-am simțit mai transsubstanțiată cu o idee ca în momentele în care, fie descopeream cu o stupoare de estetică retardată cât de spectaculoasă este zona creației feministe... Îmi era mult mai familiară condiția ancilară a femeilor din zonă: ele sunt în stare să povestească, uneori consistent și talentat, gândurile bărbaților filosofi. Și mie problema nașterii nu mi-a părut că ar avea „demnitate filosofică”. Și mie mi s-a părut că există subiecte private
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
universal Herr/Frau, rubrica Doktor, adresată, în general, acelor intelectuali frustrați care nu pot trăi fără a-și exhiba orgoliul de hidră în orice ocazie). Desigur însă, toți respectă legea și chiar cel mai pompos Herr Doktor are un raport ancilar, de servitute absolută față de ea. Dar abia în Japonia aveam să descopăr limitele neverosimile ale iubirii față de dura lex. Mă aflu, împreună cu iubita, în vacanță la Nikko, unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Japoniei medievale, plin de temple
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de corupție în rândul poliției, care continuă să-și facă datoria în cel mai discret mod posibil. Datoria?... Pe undeva, o voce perversă îmi șoptește că toate acestea sunt cu putință în arhipelag numai pentru că omul obișnuit are un raport ancilar cu constituția, pe care nici măcar nu și-ar putea închipui s-o încalce vreodată. În cazul în care regulamentele sunt violate grosolan (cum s-a întâmplat cu ieșirea mea în decor de la Matsushima), poliția rămâne, practic, anchilozată: așa ceva nu era
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]