80 matches
-
nu pot scăpa, fără nici o conotație negativă a mărturisirii), Mircea Eliade aduce imaginea androginiei din rezervorul amintirilor unei vârste foarte fragede, când o șopârlă perfectă i-a frapat imaginația, care mai târziu a asociat splendoarea ei cu fuziunea androgină. Spiritualitatea androginiei, cel puțin așa cum a conceput-o Woolf, nu mă sperie. Nu mă îngrijorează abandonarea materialității trupului. Până la urmă acceptăm cu atâta entuziasm atâtea "dematerializări"! Domeniile socio-umane vehiculează și dezbat idei, constructe, reflecții. Iată de ce mi s-a recomandat titlul eseului
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și profunde aspecte ale ei! Acesta este spațiul speculației și al reflecției în care s-a petrecut devenirea mea și oricine dorește și-l poate crea, pentru ca apoi să reflecte și să și-l reflecte, potențial fără limite, în spiritul androginiei, dincolo de granițele de gen. Dar ce ne facem cu rolurile, cu problemele sociale, cu șansele pe care le asigură societatea ca într-adevăr oricine ar dori să intre în acest spațiu să o facă, indiferent de gen sau stare socială
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
egalitățile de șanse? Deja acestea sunt întrebările sociologiei, care nu este strict domeniul meu. Eu sunt doar o vizitatoare, fiindcă în acest spațiu prea puțin material al domeniilor de reflecție nu există granițe și nu ni se cere nici măcar pașaport. Androginia este o stare ideală, de acord. Totuși, există legi ale dialecticii în care proiecțiile ideale alternează cu manifestările concretului. Uneori cele două coexistă. Cultura și civilizația de-a lungul vremii, a fi femeie, a fi bărbat, a fi tânăr, a
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pe la nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul" constituie o sexualitate polimorfă, pe care logica dualistă nu o poate constrânge, androginia subtextuală posedând un imens potențial subversiv de a "submina viziunea duală a corpurilor genizate", prezentând perturbări ale fizicului cu care suntem familiari, dar și ale pozițiilor subiecților de gen (banda desenată este o literatură care prezintă "punctul de pornire pentru
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aminte de judicioasele și profeticele analize ale lui Alexander Mitscherlich asupra "societății fără tată" (Auf dem Weg zur vaterlosen Gesellschaft)9, care pun accentul pe evanescența puterii patriarhale tradiționale. Drumul este acum parcurs. O societate a "fraților" tinde să prevaleze. Androginia remarcabilă așa cum apare ea în producția de modă masculină arată bine că masculul dominant este înlăturat din centrul lumii. Bărbatul devine din nou o enigmă căreia îi este greu să se gândească pe sine, să se trăiască și să se
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
astfel de "reducție" este cea care va sta la baza tuturor instituțiilor moderne. Este, de asemenea, fundamentul marilor sisteme teoretice care se sprijină pe căutarea definițiilor ce definesc indefinibilul. Or, chiar indefinibilul pare să caracterizeze modurile de a fi postmoderne. Androginii, identificări multiple, sincretisme religioase, relativisme filosofice, patchworks ideologice, sincerități succesive în dra-goste ca și în politică, iată tot atâtea manifestări ale unui politeism ambiental. Reîntoarcerea lucrurilor complexe. Este complexio oppositorum care reașează echilibrul, personal, colectiv, natural, pe articularea unora față de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
primordial. Concepții similare sunt atestate în alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și ducea viață în cele patru regiuni ale pământului, cu arborii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Eryx, a fost amestecată în intrigile de palat de la Sarmisegetuza și a trebuit să facă o alegere decisivă, condiționată de propria-i cerință interioară. A ales o viață retrasă, potrivit doctrinei de absolută libertate pe care mi-o împărtășește. Androginie Ajunși cu lectura la episodul naturii androgine a ființei, ne-am îmbrățișat, deodată, instinctiv; îmbrățișarea a fost puternică și a durat îndelung. Părea că trupurile noastre căutau să recupereze spontan unitatea originară. Amândoi ne simțeam întăriți de un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
schimbam și trup și identitate sufletească. Aia și cu mine însă suntem un singur trup și un singur suflet. Ființa mea se poate completa numai prin ea, care, la fel, își găsește în mine partea care-i lipsește, unitatea indivizibilă. Androginia. Lupul și oile Aia posedă trei oi și două capre; sunt unica ei avere. Le folosește lâna ca să țeasă haine din ea, laptele ca să facă brânzeturi și uneori, la date ritualice, mai sacrifică câte un miel. Oile acelea sunt păzite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zile, va reveni să viziteze trupul înainte ca acesta să fie îngropat. „Nu, nicidecum! Nu-i adevărat că am locuit eu într-un hoit hidos ca ăsta!” Asta va spune și, după patruzeci de zile, va pluti liber spre cer. Androginie În timpul actului amoros, atunci când acesta devine cu adevărat complet, e posibil să atingi starea de androginie. Mie mi s-a întâmplat doar cu Aia: numai cu ea am putut să schimb „masculinitatea” mea cu „feminitatea” ei. Când două persoane se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
adevărat că am locuit eu într-un hoit hidos ca ăsta!” Asta va spune și, după patruzeci de zile, va pluti liber spre cer. Androginie În timpul actului amoros, atunci când acesta devine cu adevărat complet, e posibil să atingi starea de androginie. Mie mi s-a întâmplat doar cu Aia: numai cu ea am putut să schimb „masculinitatea” mea cu „feminitatea” ei. Când două persoane se iubesc intens, ele ating o comuniune spirituală reală. Atunci sufletele lor se unesc, se contopesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
motivul pătimaș al iubirii ei. O iubire absolută, trăită cu cea mai mare intensitate cu putință, încât a sfârșit prin a-i fi osândă. Să renaști în toată amplitudinea trăirii erotice, să te negi ca ființă individuală, să tinzi către androginie, aspirând astfel la inexistență, la nimicul suprem. Sunt fericit: adică voi fi astfel atunci când voi ști că Medeea nu mai simte nici un fel de remușcări pentru faptele ei. Liber În ultima clipă, mi se pare că aud vocea Aiei: „Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unei limbi a altcuiva. Ei bine, cu trupul și cu scriitura lui Ovidiu se petrece ceva în care îmi iau libertatea de a citi simbolurile la care făceam mai sus referire, în chip confuz: „Să renaști, să tinzi către o androginie abstractă, aspirând la inexistență, la nimicul suprem”. Mi s-a întâmplat să scriu, într-o culegere de aforisme de acum câțiva ani, că sfârșitul omului înțelept este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar m-am întrebat dacă cuvintele lui Mincu nu sunt dictate de aceeași tonalitate gnostică (aceea, între altele, ce străbate întreaga operă a compatriotului său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui trup, acestui sex, acestui limbaj) radicalitatea unui altundeva. Hotărât că metamorfoza lui Ovidiu apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în pariul gnostic, ca esențialmente alogenă, în întregime înclinată către o diferență ce nu se mai poate înscrie în așa-zisul discurs, în economia lui Doi, singura pe care o cunoaștem ca oaspeți ai limbajului, ai trupului, ai sexului. Dacă androginia este asociată aici cu non-existența, situată în acel „nicăieri” în care Rilke își pasează îngerii săi, care sunt în fond niște androgini la puterea n, lucrul mă face să cred că această carte despre scriitură și despre moarte este în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiori, apărut în 1910 și intitulată De l’androgine. Mă refer la Josephin Peladan, mai bine cunoscut prin ceva rezervat celor puțini ca Sar Péladan, ce-și încheie astfel cărțulia despre acei „adevărați îngeri” din cer, care sunt pentru el androginii: „O, sex auroral, sex definitiv, absolut al iubirii, absolut al formei, sex care neagă sexul, sex al eternității!” La Nazione, 26 mai 1997 șAcest text a fost citit de poetul Roberto Carifi și cu ocazia prezentării romanului la Gabinetto Vieusseux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fost o boală care bântuia atunci în lume și care poate fi mai lesne explicată prin mijloace teoretice precum psihologia mulțimilor. Iată boala de care am reușit să mă vindec. Dar când oare m-am vindecat complet? Oare îngerul morții, androginii somnolari pe care eu i-am văzut în poezia lui Eminescu și i-am scos de acolo ca să-i îndrăgesc nu sunt produsul aceleiași maladii? Mircea Eliade și C. Noica nu s-au vindecat niciodată. Poate nici amarul, nihilistul Emil
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a morții sfântă mare, curg isvoarele vieții/ Spre-a se-ntoarce iar într-însa76, poetul a trebuit să imagineze un întreg haos germinativ, ce își poate avea sursa în aceeași filozofie platoniciană a Banchetului, căci iată ce spune Aristofan, vorbind despre androginii începuturilor lumii: Iar felurile acestea de oameni erau în număr de trei și alcătuiți cum am spus pentru că cel bărbătesc își avea obârșia în soare, cel femeiesc în pământ, cel bărbătesc-femeiesc în lună, luna ținând și de soare și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din copilărie: Cătălin și Cătălina sunt "doi copii cu plete lungi bălaie". Reveria conferă dragostei proiectate în copilărie statutul de androginie pură, perfectă prin candoarea gesturilor. Deși amândoi își spun cuvinte ce apar ca replici consecutive în poem, avem de-a face cu un dialog simultan, cu un "duet interior animus-anima"". Dar fiindcă în economia volumului partea de căpătâi rămâne totuși
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
american. Povestea Bernardei Soledade aduce pasiune, lăcomie și nebunie, prin ambiția eroinei de a îmblânzi caii și bărbații. Dar revelația prozei braziliene este Alberto Mussa, din familia spirituală borgesiană: Bărbatul din stânga aruncă în joc arhetipuri și mituri: prostituata, gemenii și androginia, tuneluri secrete și partea stângă a lucrurilor. Editura Curtea Veche mizează pe literatura cehă, în formula prozei scurte: 77 de legende pragheze de Alena Ježková este o carte fermecătoare, cu ilustrații și povești ale unui oraș fabulos, Nu vreau să
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
idei primordiale și pe realități mitice; atît cîinele, explicit și fugurativ, cît și cele două piese anodine, prelevate din spațiul tabu al sălii de baie, pe căi diferite și în sisteme de codificare diferite, resuscită subtil ideea cuplului și mitul androginiei. Ingemănarea și, mai apoi, resorbția polarității în unitate încheie acest scenariu narativ prin întoarcerea la sursă. Că sculptorul și-a premeditat sau nu acest discurs este mai puțin important. Importante rămîn sugestia de lectură și caracterul deschis al unui proiect
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
la rîndul Său, și-o asumă, o transpune în actualitate. Creația geniului se află în această prestație legată de arhetip. Alt unghi de abordare: geniul reflectă androginul, acea ființă primară, nediferențiata sexual, care ne instiga la creație. Caracterul dramatic al androginiei este astfel surprins de Mircea Eliade: "Omul se simte slab și singur; iar acel ceva, orice nume i-ar da, este puternic și e total (mai precis: totalizat, căci cuprinde laolaltă tot ceea ce nu este, tot ce-i altceva decît
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
etapă, constiinta despărțirii lor. De-abia după ce musca din mărul cunoașterii, devin conștienți de nuditatea lor și se lasă cuprinși de rușine. Aceasta e "a doua cădere". Cele două "căderi" constituie fazele de-căderii din puterea Ideii divine, care conține androginia, ipostază în care omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
conține androginia, ipostază în care omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]