79 matches
-
ca o anagramă a corpului nostru erotic, glosându-se subtil pe marginea strategiilor lui de seducție. Întrebările care se pun vizează limita dintre erotism și sexualitate, inocență și perversitate, fidelitate și trădare, relația dintre modelarea pygmalionică și replica ei galateică, androginie sau transsexualism difuz. Omul de hârtie (1999) și Mortul perfect (2002) lansează un strigăt postexpresionist împotriva mecanismului infernal al vieții, drama individuală extinzându-se de astă dată la scara mai cuprinzătoare a lumii citadine, iar singura salvare ar rămâne „să
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
În societate. De la o vârstă fragedă arată altfel, se mișcă altfel, nu-și găsesc mănușile și Încălțămintea potrivită. Ceilalți copii le spun băiețoi sau mai rău: femei-maimuță, gorile. Pielea mă camufla. Anii șaptezeci erau vremea potrivită să ai pieptul plat. Androginia era la modă. Înățimea mea rahitică și picioarele de mânz Îmi creau ținuta unui manechin. Hainele mele nu erau În regulă, chipul meu nu era În regulă, dar formele mele unghiulare erau. Aveam Înfățișarea aceea de saluki. În plus, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajuns prea departe! Acum e prea târziu să te eliberezi. Dacă amorul ar fi provocat de frumusețea femeii, de inteligența ei, cum profesează filozofii idealiști, mai mult sau mai puțin castrați din natură; ori de "comuniunea dintre suflete", cum susurează androginii și ginandrii (traducere liberă: "Scumpă amică, sufletele noastre comuniază. Așadar, dezbracă-te!"), salvarea ar fi posibilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul altceva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aminte de judicioasele și profeticele analize ale lui Alexander Mitscherlich asupra "societății fără tată" (Auf dem Weg zur vaterlosen Gesellschaft)9, care pun accentul pe evanescența puterii patriarhale tradiționale. Drumul este acum parcurs. O societate a "fraților" tinde să prevaleze. Androginia remarcabilă așa cum apare ea în producția de modă masculină arată bine că masculul dominant este înlăturat din centrul lumii. Bărbatul devine din nou o enigmă căreia îi este greu să se gândească pe sine, să se trăiască și să se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
astfel de "reducție" este cea care va sta la baza tuturor instituțiilor moderne. Este, de asemenea, fundamentul marilor sisteme teoretice care se sprijină pe căutarea definițiilor ce definesc indefinibilul. Or, chiar indefinibilul pare să caracterizeze modurile de a fi postmoderne. Androginii, identificări multiple, sincretisme religioase, relativisme filosofice, patchworks ideologice, sincerități succesive în dra-goste ca și în politică, iată tot atâtea manifestări ale unui politeism ambiental. Reîntoarcerea lucrurilor complexe. Este complexio oppositorum care reașează echilibrul, personal, colectiv, natural, pe articularea unora față de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din copilărie: Cătălin și Cătălina sunt "doi copii cu plete lungi bălaie". Reveria conferă dragostei proiectate în copilărie statutul de androginie pură, perfectă prin candoarea gesturilor. Deși amândoi își spun cuvinte ce apar ca replici consecutive în poem, avem de-a face cu un dialog simultan, cu un "duet interior animus-anima"". Dar fiindcă în economia volumului partea de căpătâi rămâne totuși
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
estetismul sui generis al poetului ieșean, putând fi mai degrabă citite într-o cheie subversivă. În orice caz, lumea poetică a lui Lucian Vasiliu pare a se construi conform aceluiași principiu al însumării contrariilor. Apare, transparent formulată, însăși ideea unei androginii originare, mereu reiterată în formele cosmice și adesea reflectată în atitudinile mentale proprii interiorității auctoriale. Conștiința acesteia perpetuează, în textele dintre cele mai diverse, schema unui veritabil joc între extremele atitudinale, extins și asupra raporturilor cu exterioritatea, în care predomină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea cu temele predilecte ale tablourilor sale și cu efeminarea personajelor masculine, androginia fiind numitorul comun al majorității reprezentărilor masculine: Orfeu, Oedip, Prometeu etc. "Principiul său al bogăției necesare (richesse nécessaire, s.n.) predomină, mai degrabă, în lucrările de mici dimensiuni; a fost influențat de primitivi care-și plasau personajele, cel mai adesea, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei noi dimensiuni în pictura lui Dante Gabriel Rossetti, care o apropie de sensibilitatea decadentă, și anume, artificialitatea. Femeile care apar în pictura din această perioadă a lui Rossetti au ceva statuar și sumbru în același timp, marcate de o androginie care le este definitorie și care va constitui una dintre temele favorite ale romanului decadent la Jean Lorrain, D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pictura din 1901, Judith afișa expresia unui extaz erotic, în acest caz, figura ei expusă în profil a căpătat o expresie de o duritate teribilă care își are ecoul în contracția isterică a mâinilor. Chipul ei poartă amprenta unei androginii la care contribuie și un fel de anorexie de factură isterică, o anorexie mentală, pe care Rodolphe Rapetti o asociază câtorva cazuri celebre în epocă, precum cel al lui Elisabeth de Wittelsbach, împărăteasa Austriei, "figură emblematică a instabilității mentale în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a morții. Și Jean Delville pictează pe aceeași temă a lirei lui Orfeu, capul acestuia fiind prins între corzile lirei sale, asemeni unei măști mortuare. Jean Delville a utilizat chiar chipul soției sale, de aici și ambiguitatea care rezidă în androginia acestui chip, de o frumusețe spectrală. Lira, instrumentul artei lui Orfeu, servește drept suport pentru capul său devenit trofeu. Odilon Redon preia la rândul său tema, numai că, de data aceasta, lira și capul lui Orfeu apar suspendate într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
legende mitologice și de întemeiere, ca Hercule, Thezeu, Iason, Romulus, care se revendică de la zei și de la nimfe și care sunt destinați aventurilor spectaculoase, pentru a sfîrși existența tot prin moarte năprasnică. Fiind atît de „aproape” de primordialitate și de androginie, Dumuzi și Amos, Adonis și Attys reprezintă principii și profesiuni înainte de toate, nu biografii individualizate. Dumuzi se delimitează și atîta tot de demonii Galla, spirite ale răului și ale morții. Aceștia nu cunosc hrana binefăcătoare, apa pentru libații, colacul ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
regăsi atunci, la acești bărbați, atitudini adoptate de subiecții feminini. Tendințele despre care vorbim nu sînt deci în mod evident "un fapt al naturii", ci sînt reproduse, în parte, în lucrările despre reprezentările grupului sau ale genului sexual. 18. Modelul androginiei De origine mitologică, această ființă, anterioară apariției principiului feminin sau masculin, după Platon (Banchetul), capătă, pe parcursul trecerii spre modernitate, conotații monstruoase, transgresive, negative, stigmatizante, asociate cu conduitele homosexuale sau cu hermafrodiții. La modul mai general, studierea acestei figuri dă naștere
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lui Honoré de Balzac, 1835). Lorenzi-Cioldi, în cartea sa pe această temă, observă că mișcarea este inversă în psihologie. Inițial analizat din perspectivă negativă și concretă, androginul este în cele din urmă puternic mitizat. Autorul încearcă să aprofundeze noțiunea de androginie psihologică, care ar fi legată de apariția autonomiei și de ideea de independență individuală față de regulile rolului în apartenența la un grup. Rezultă, pentru acest tip de individ, o mai bună adaptare la sarcini, o dezvoltare mai pragmatică a sinelui
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de la noțiunea de schemă de gen la cea de relație de dominare sau de putere. În acest fel, împlinirea, în grad mai mare, a conduitelor androginice la bărbați față de femei este o ilustrare a complexității analizei unui astfel de obiect. Androginia este "o modalitate de identitate personală care se dobîndește mai ușor în anumite grupuri decît în altele" (ibid.). În perspectiva aceasta, este o reprezentare socială atașată la statut. În mod paradoxal, "semnalează", prin distribuția sa diferențiată în funcție de contexte și apartenențe
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pe la nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul" constituie o sexualitate polimorfă, pe care logica dualistă nu o poate constrânge, androginia subtextuală posedând un imens potențial subversiv de a "submina viziunea duală a corpurilor genizate", prezentând perturbări ale fizicului cu care suntem familiari, dar și ale pozițiilor subiecților de gen (banda desenată este o literatură care prezintă "punctul de pornire pentru
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ea ca model antropologic unul de mare prestigiu pe Leonardo da Vinci, care s-ar fi declarat public homosexual. Confreriile masonice cu homosexuali ar fi mediul perfect de revoluționare spirituală a omenirii, căci se abolește dezechilibrul dintre sexe. Homosexualul reface androginia primordială, despre care vorbea Platon, iubirea platonică fiind una pur spirituală de nuanță "gay". Iar dacă omul a fost la începuturi androgin, iar disjuncția pe sexe o pedeapsă și o "decădere", mișcările homosexuale tot mai intense și mai biruitoare din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în măsura în care nu poate avea ca resort decât iraționalitatea pasiunii, nu este, in concreto, o căsătorie, ci o "condamnare radicală a căsătoriei", "profund legată de pasiunea pentru război", observă Denis de Rougemont 291, cu trimitere și la Cavalerii Templieri, asociați cu androginia homosexuală și care-și căutau sacrificiul pentru Sfântul Graal. Pasionalitatea pură din mitul lui Tristan și al Isoldei face imposibilă întâlnirea bărbatului și a femeii într-o iubire de aproape. Este ceea ce Denis de Rougemont numește iubirea mediată. O "mediere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-o decât Tereza. În rest, părăsind chirurgia, el se simte "în vacanță" și-și amintește de romanul lui Jules Verne Doi ani de vacanță: "Vacanța fără masa de operație era în același timp o vacanță fără Tereza"431. Nici mitul androginiei primordiale (platonician) nu-l satisface, căci Tereza nu era "jumătatea lui", ci mai degrabă femeia găsită în coșul de nuiele al copilului Oedip, adică povara destinului. Dualitatea ființei lui Tomas este bine înțeleasă de Sabina. Această dualitate este chiar dedublarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ea tinde să se așeze într-un model, adică să-i devină familiară cititorului, eșuând în previzibil. Despre Orlando s-a scris, până la exces, că ar fi un roman ilustrativ pentru feminismul Virginiei Woolf, mai precis pentru considerațiile scriitoarei despre androginia inerentă a spiritului sau despre metamorfozele și condiționările culturale și sociale ale identității sexuale. Fără a fi străină ea însăși de neliniștile și incertitudinile acestei probleme esențiale în devenirea sa, Woolf nu a scris, prin Orlando, un manifest. Ceea ce primează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a morții sfântă mare, curg isvoarele vieții/ Spre-a se-ntoarce iar într-însa76, poetul a trebuit să imagineze un întreg haos germinativ, ce își poate avea sursa în aceeași filozofie platoniciană a Banchetului, căci iată ce spune Aristofan, vorbind despre androginii începuturilor lumii: Iar felurile acestea de oameni erau în număr de trei și alcătuiți cum am spus pentru că cel bărbătesc își avea obârșia în soare, cel femeiesc în pământ, cel bărbătesc-femeiesc în lună, luna ținând și de soare și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din Eryx, a fost amestecată în intrigile de palat de la Sarmisegetuza și a trebuit să facă o alegere decisivă, condiționată de propria-i cerință interioară. A ales o viață retrasă, potrivit doctrinei de absolută libertate pe care mi-o împărtășește. Androginie Ajunși cu lectura la episodul naturii androgine a ființei, ne-am îmbrățișat, deodată, instinctiv; îmbrățișarea a fost puternică și a durat îndelung. Părea că trupurile noastre căutau să recupereze spontan unitatea originară. Amândoi ne simțeam întăriți de un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
schimbam și trup și identitate sufletească. Aia și cu mine însă suntem un singur trup și un singur suflet. Ființa mea se poate completa numai prin ea, care, la fel, își găsește în mine partea care-i lipsește, unitatea indivizibilă. Androginia. Lupul și oile Aia posedă trei oi și două capre; sunt unica ei avere. Le folosește lâna ca să țeasă haine din ea, laptele ca să facă brânzeturi și uneori, la date ritualice, mai sacrifică câte un miel. Oile acelea sunt păzite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zile, va reveni să viziteze trupul înainte ca acesta să fie îngropat. „Nu, nicidecum! Nu-i adevărat că am locuit eu într-un hoit hidos ca ăsta!” Asta va spune și, după patruzeci de zile, va pluti liber spre cer. Androginie În timpul actului amoros, atunci când acesta devine cu adevărat complet, e posibil să atingi starea de androginie. Mie mi s-a întâmplat doar cu Aia: numai cu ea am putut să schimb „masculinitatea” mea cu „feminitatea” ei. Când două persoane se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]