2,199 matches
-
arenzile. Erau și unii care munceau, aveau industrii, făceau negoț, dar nu erau oameni de lume"". Umorul poveștilor lui Georgică este infinit. Exemplele sînt nenumărate. Viața este trăită intens, fără repaos, deși loisirul e nesfîrșit. Mereu este loc de o anecdotă, de o bîrfă, de o întîmplare în familie. Și, peste toate astea, mai era și război, din cînd în cînd. După moartea bunicului, prin anii '20, mama și bunica deschid safe-ul păstrat la loc de cinste în biroul șefului
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
științifică, am importat din America mașini și combine. Vara stăteam la Negrilești și așteptam să plouă". Nu cred că mai e nevoie să subliniez extraordinarul umor al acestui scriitor. Relatarea rece, oarecum amuzată, a unui amestec de știri tragice și anecdote, toate acestea pun într-o lumină complet nouă o întreagă epocă. Alte modalități de stat degeaba în Moldova timpurilor? Nici o grijă. Are conul Georgică destule ironii și pentru așa ceva: "Mulți boieri moldoveni, după studii strălucite, se cufundau în moleșeala vieții
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
un turist. Aceste însușiri diverse și uneori opuse joacă un mare rol în nefixarea de azi a opiniei față de Topîrceanu. Să adăugăm la acestea o evidentă facilitate și un umor fără altitudine spirituală. Pe vremuri, Balada chiriașului grăbit sau alte anecdote versificate păreau să-i încînte pe cititorii lipsiți de gust artistic ori pe cei foarte tineri, doritori să-l imite. Tot așa, ingeniozitatea umoristică din Cioara ori din Rapsodii de toamnă era luată drept poezie adevărată. În definitiv, Topîrceanu n-
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
povețe, Cănuță, om sucit ș.a. Chiar și când Caragiale omul părăsește țara, Caragiale personajul nu dispare din presa vremii. Cel mai fidel ziar care îl menține aproape în conștiința publicului este Dimineața, „cu știri adevărate sau numai după ureche, cu anecdote, medalioane, interviuri (mai mult sau mai puțin trucate), cu amintiri (mai mult sau mai puțin ajustate)”, promovându-i volumele și făcând permanente statistici privind vandabilitatea unor volume cum au fost 1907, din primăvară până-n toamnă, vândut în zece mii de exemplare
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
îi face întîi o descriere zoologică pentru ca apoi să prezinte cîmpul lexical al mamiferului respectiv. Tabele comparative ale numelor de animale în 17 limbi, informații despre evoluția fonetică a cuvîntului cu derivatele sale sînt completate cu explicații etimologice neașteptate, povestiri, anecdote, fabule. Homo duplex Adri Van der Heijden (52 de ani) e necunoscut în afara granițelor țării sale, deși e una din figurile proeminente ale literaturii olandeze contemporane. A debutat în 1978, cu o culegere de nuvele, sub pseudonimul Patrizio Canaponi, și
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
de Dragomir Magdin, plus curatele stupidități reproduse la Colțul elevului și Poșta redacției, ceea ce desigur îi va îndemna să persevereze pe nefericiții lor semnatari. Închei ușurat lectura revistei („Număr realizat cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor”), amintindu-mi o veche anecdotă. Un avion aterizează cu chiu-cu vai la destinație, după ce, pe tot parcursul, își zgîlțîise zdravăn pasagerii. Unul dintre ei îi spune pilotului: „- Vă mulțumesc pentru cele două zboruri pe care le-am făcut împreună. - De unde două?! - Primul și ultimul
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
Eu am asistat la repetiții care durau foarte mult și 80 la sută din timpul acordat lucrului la spectacol era consumat în vorbe goale, era o lene generală. Actorii se temeau să înceapă ceva concret, se pierdea timpul pe bîrfe, anecdote, pe discuții inutile asupra piesei. Desigur, din toată vorbăria din timpul repetițiilor îndelungate ceva rămîne, dar noi nu ne dăm seama că viața nu este veșnică. Teatrul american este dur în acest sens și obții pentru lucrul la un spectacol
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
revărsate cu generozitate în presa de după decembrie 1989, a obturat limpedea judecată, chiar și în cazul minților evoluate. Jurnalul de la Tescani este o suită de observații și/sau judecăți cu substrat filosofic, religios, estetic, etic, duse uneori pînă la limita anecdotei, fără nici o legătură directă cu situația politică din anul 1989. Andrei Pleșu scrie această carte cu seninătatea și luciditatea unui stoic trecut prin experiența creștinismului. Fire fundamental dubitativă, el pune totul sub semnul întrebării, găsește analogii surprinzătoare și extrage înțelepciunea
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea în care descopăr descrierea autentică a moravurilor și caracterelor unei epoci. Această slăbiciune nu e tocmai nobilă o mărturisesc, spre rușinea mea l-aș da bucuros pe Tucidide pe niște memorii autentice de
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea în care descopăr descrierea autentică a moravurilor și caracterelor unei epoci. Această slăbiciune nu e tocmai nobilă o mărturisesc, spre rușinea mea l-aș da bucuros pe Tucidide pe niște memorii autentice de ale Apaziei sau
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
destui au fost cei care au făcut pe nemulțumiții și pe liberii la gură, avînd de fapt normă de informatori la Securitate. Grisa Gherghei a încercat să facă o istorie a boemei scriitoricești din perioada comunismului, sfîrșind prin a povesti anecdote cu scriitori cheflii sau la chef. Boema artistică din România n-a însemnat numai atît. Iar Grisa Gherghei se numără printre cei care, la un moment dat, au încercat ceva, în boemia lor de pe vremea regimului Ceaușescu. Cronicarul speră că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
pavimentul tern/ ( ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini/ cu hălbi/ de bere lîncedă, pe mese,/ cu straturi de cîrciumărese/ și,-n spate, prăfuite nălbi". Nu sînt disprețuite nici anecdotele prelucrate cu răbdare, distilate în așa chip încît să consume cu libertatea subtilă a discursului: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ ce-l luase, cu aplomb pe rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă ( nici
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
exemplu de comparație extrinsecă, i.e. într-un turnir al culturilor, judecătorul nu e doar arbitru, ci și jucător, astfel încât criteriul de ierarhizare este „exterior și arbitrar," consecința fiind inexistența unei poziții imparțiale. Spre deosebire de aceasta, soluția comparației intrinseci vine dintr-o anecdotă istorică despre convertirea la iudaism a khazarilor de pe Volga: înaintea prințului păgân Bulan se înfățișează reprezentanții a trei credințe, musulmană, creștină și iudaică. Kaganul le cere acestora să-și exprime o a doua opțiune, pe lângă prima, cea evidentă, pentru propria
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît se adăpostesc la curtea domnească. Față de această ipoteză care se păstrează în logica limbajului natural, a procedeelor sale expresive și a legării de un context relativ stabil , mult evocatele anecdote istorice nu sînt decît etimologizări populare, contemporane sau ulterioare. E caracteristic pentru o expresie familiar-argotică să producă printre contemporani explicații anecdotice. Tendința vorbitorilor non-lingviști e de a fixa un început, o origine a locuțiunii, de preferință într-o întîmplare pitorească
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
familiar-argotică să producă printre contemporani explicații anecdotice. Tendința vorbitorilor non-lingviști e de a fixa un început, o origine a locuțiunii, de preferință într-o întîmplare pitorească. De fapt, locuțiunile apar cel mai adesea prin analogie, prin variații în sintagme preexistente. Anecdotele istorice atestă de obicei doar ocazia în care cel care le povestește a auzit pentru prima oară o expresie. Și în cazul nostru, nu se poate susține cu certitudine că poveștile sînt false; ele nu au însă credibilitate explicativă. A
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
spînzurați de turci. "De atunci, în istoria țării, se numește această revoluție epoca apelpisiților de la Curtea Veche, rămâind și zicătoarea de «crai de Curtea Veche»" (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891, ed. Marcel-Dumitru Ciucă, București, Minerva, 2000, p. 112-113). Anecdota a fost repovestită și de G. Călinescu, ca și de Șerban Cioculescu, care preia varianta lui Dionisie Fotino (din Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion, 1859, comparată cu Iorga, Istoria Bucureștilor, 1939): în lipsa domnului, "oamenii desperați și fără
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
de G. Sion, 1859, comparată cu Iorga, Istoria Bucureștilor, 1939): în lipsa domnului, "oamenii desperați și fără căpătîi. Cari se numesc în limba poporului crai", jefuiesc curtea domnească, se împodobesc cu tuiuri și stindarde etc. N. Manolescu, mai puțin convins de anecdotele istorice, citează formula "craidoni de Curte Veche" din Vlăsia lui Gh.H. Grandea. Un context lămuritor pentru uzul formulei e de găsit în Iordache Golescu, într-un dialog satiric, unde semnificația ei principală, dovedită de sinonimele citate, pare a fi "lefter
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
poziția de neutralitate a țării în anvergura luată de război. Comentatori de o vivacitate caustică sunt contele Czernin, Ministrul Austro-Ungariei la București și Barbu Știrbei. Citatul din Salustius, reprodus de Martha Bibescu, îi exprimă perfect convingerile: "Istoria nu este decât anecdota câtorva mari oameni." Volumul este însoțit de "nota asupra ediției", datorată lui Vasile Zincenco, din care citez că Martha Bibescu "excelează în arta referinței" și de "cuvântul înainte" de Ion Bulei. Rețin de aici toate informațiile judicioase asupra istoriei noastre
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
personaj "fără pretenții", marcat de pitoresc de care poetul se disociază printr-o răceală a observației ușor amuzate. Un personaj care e o ipostază a poetului atins de vîrstă, dar totodată "un altul", subordonat unei discipline în cadrul căreia descripția și anecdota îi asigură o proiecție în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
acesteia, parcă, Olivier a afirmat ceva ce avea mari șanse la acea vreme să fie o minciună: "O mare actriță tocmai s-a născut". Se știe, era vorba de Vanessa Redgrave, iar ceea ce v-am povestit reprezintă a mai cunoscută anecdotă despre ea. Mai puțini știu porecla pe care i-a dat-o, ani mai tîrziu, dramaturgul John Osborne care nu o putea suferi, anume "Big Van" (van însemnînd furgonetă în engleză). La capitolul prieteni, Vanessa o înregistrează pe Jane Fonda
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
Testore, acesta fiind “sora mai mică “ a celebrei viole a lui Wolfgang Amadeus Mozart. În fiecare an, austriecii se întorc cu entuziasm, afirmând că ar putea adună într-un român peripețiile prin care au trecut în turneele românești. De la simple anecdote, la inedită reprezentație din 2010, cănd autocarul cu recuzita a rămas blocat pe drumurile înzăpezite, iar muzicienii au concertat în blugi și plover. Concertul din 10 decembrie de la Iași se va desfășura în Sala Mare a Teatrului Național Vasile Alecsandri
Best of Vienna: Johann Strauss Ensemble la Iasi, 10 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94547_a_95839]
-
cioc de barză” (A fost afurisit de cineva, ori singur s-a blestemat). S-ar putea face o apropiere cu ciclul La lilieci al lui Marin Sorescu, acela totuși de un pitoresc jucat într-un perimetru mai strîmt, absorbit de anecdotă. Personificată, moartea e ð„durdulie, văduvă, cu un puf/ fin pe ea, galben, numit de cei vechi «praful/ strigoiului»”, ori o „femeie cochetă”, „decolorată, mînjită pe față cu făină,/ cu dinții mari, tăiați din/ cartofi”, pe deasupra îmbrîncită de soldați”. În preajma
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
folcloric), care râd cam tot timpul*) de propriile glume, dar, în primul rând, din motive misterioase. În paranteză fie spus, așa s-a întâmplat și cu Octav Cozmâncă la o conferință de presă când, după ce a spus prima și ultima anecdotă din viața lui și a început să râdă singur, ușor mirat, a fost promovat în funcția de președinte executiv al PSD - întâmplare cu semnificații profunde în istoria recentă a pesedismului. Întrebarea este: în situația dată, râzând tot timpul, prezentatorii emisiunii
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
acrise să fiu respirat de țărani mițoși, Un miros proaspăt, de verdeață și gâză tânără, îi însuflețea gura, din primul volum sau Textile și conserve și Stress, din al doilea volum), altele rămân doar la stadiul de bancuri și simple anecdote. O altă categorie de povestiri, dacă ar fi fost scrise într-un registru mai grav și fără intenția de a amuza cu orice preț, ar fi ieșit veritabile proze sud-americane (Am vrut un bar de stepă și l-am avut
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
ce pare să fi luat mințile unei treimi din compatrioții mei? Chiar ne-a blestemat Dumnezeu în halul ăsta? Lovitura de imagine a lui Vadim, dezvelirea la Brașov a statuii lui Yitzhak Rabin, mi-a adus aminte de una din anecdotele copilărirei: „Știi bancul cu statuia?” „Nu!” „Statu’ ia tot!” Așa s-a întâmplat mereu, așa se va întâmpla întotdeauna. Mai rămâne de văzut cine interpretează, în acest scenariu dubios, rolul statului și cine al statuii. Chiar dacă nu și-au propus
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]