129 matches
-
ales să execute comanda în tempera direct pe perete. La Kalinderu unde plafoanele erau plane, artistul a făcut patru lucrări pe pânză pe care le-a aplicat pe suprafețele de decorat. Tematica lucrărilor de la Kalinderu este lipsită de claritate și anecdotica destul de confuză. Afirmația poate fi argumentată prin faptul că în mijlocul unor nuduri care aparțin unei concepții bahice, apare o țărancă îmbrobodită care are o vestimentație specifică satelor rurale românești. Ion Zurescu a fost de părere că o astfel de compoziție
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
literară și este cel mai consecvent autor din Bucovina culturală de astăzi. (...) Autorul dă dovadă de o constanță a atmosferei și o constanță stilistică, o construire savantă a personajelor în povestirile sale”". Alți critici ai operei sale remarcă calitățile portretistice, anecdotica povestirilor și parfumul sadovenian.
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
fost recunoscută că limba oficială a statului Haiti, alături de limba franceză. Până atunci, limba franceză era unică limba oficială a statului Haiti. Acest statut de limbă oficială a fost confirmat de către "Constituția haitiana" din 1987. Însă, utilizarea să literară este anecdotica, dar în creștere. Mulți locutori sunt bilingvi și vorbesc atât creola cât și franceză, dar creola haitiana are un statut social inferior francezei. Creola haitiana este folosită în mass-media, ca de exemplu în ziare, la televiziune și la radio. Creola
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
al breslei literare, avid să învețe secretele meseriei. Cei doi scriitori maturi i-au dat sfaturi utile și, mai ales, multe informații despre lumea românească din prima jumătate a secolului, despre familiile boierești și declinul lor, despre fauna literară, moravurile, anecdotica, ambientalul etc. care au fost topite în materia romanului Cronică de familie. În schimb, Petru Dumitriu l-a ajutat pe Vinea să obțină un contract editorial pentru o traducere din Shakespeare (drama Hamlet, publicată în1955, la E.S.P.L.A., sub semnătura lui
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
încă o dată număru-mi de telefon (13.78.05), caută-mă când revii în București. Poate să nu-ți fie absolut de prisos ceea ce vom discuta. În orice caz, ceea ce socot eu să-ți dau sunt materiale care țin de curiozitățile, anecdotica și abaterile de la obișnuit ale fenomenului artistico-literar de la noi și de aiurea; un fel de jurnal și de miscellanee, cu notații scurte, profiluri, amintiri (vai! dar câteodată...) cu complicități sarcastice, cu pigmenți acizi ș.a.m.d. Sper să nu depășesc
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
boierești sunt mai repede epicizate decât familiile obișnuite. Ele se regăsesc în sursele de inventariere ale momentelor esențiale din viață, că e vorba de mitrice, de condici de căsătorie sau de divorț - în fine, acestea sunt surprinse în principal -, dar anecdotica și ceea ce ne face pe noi să avem o sensibilitate specială pentru istoria sângelui albastru vine din prezența lor în memorialele epocii și, pe măsură ce înaintăm spre 1850, spre mijlocul fierbinte al secolului romantic, prezența lor e din ce în ce mai accentuată, anecdotica e
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
dar anecdotica și ceea ce ne face pe noi să avem o sensibilitate specială pentru istoria sângelui albastru vine din prezența lor în memorialele epocii și, pe măsură ce înaintăm spre 1850, spre mijlocul fierbinte al secolului romantic, prezența lor e din ce în ce mai accentuată, anecdotica e mai mare și referința la trecut, pentru că se caută cauze morale pentru dezmățul romantic de mai târziu, e mai pregnantă. Cătălin Avramescu: Îndeplinește această genealogie și o funcție politică, de legitimare în epocă? Mihai-Răzvan Ungureanu: Dacă e vorba de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în „Universul” surprind instantanee care, în ochii gazetarului sufletist, au o anume relevanță. Altele sunt „reminiscențe” (Din alte vremi) sau istorioare („pățanii”), uneori nostime, mai adeseori fade, cu palide sclipiri de umor. Mici exerciții narative, ele caută să-și coloreze anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
în special de acela al prozei ficționale). În acest sens, Gh. Crăciun formulează un punct de vedere just: Poezia e un limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
luasem cartea. Și asta pentru că de foarte multă vreme citesc poezia lui Șerban cu o neobosită voluptate. Ea este dificilă pentru cel care nu are un suficient exercițiu al lecturii, pentru cel care citește doar epica unui text poetic, doar anecdotica lui, sau, dimpotrivă, pentru acela care nu vede în poezie decît jocuri de umbre, aerosoli și precipitații atmosferice difuze. Însă și cel care caută doar aburi lăptoși sau, viceversa, exclusiv narații baladești, ar găsi în lumea lui Șerban Foarță material
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
aspirație spre sinteză și experiment, pe linia Aloysius Bertrand, Maurice de Guérin, Baudelaire, Mallarmé, Huysmans ș.a., iar la noi Macedonski, I.C. Săvescu, Ștefan Petică. În registrul simbolist sunt textele din Bucăți de noapte și Dintr-un text comun. Evocările reduc anecdotica la minimum sau o exclud, în tot cazul încalcă și transgresează codul prozei care încearcă mult cu "inefabil", într-un fel de "paralelism cu deveniri în sens invers" (Vladimir Streinu). Dacă la Petrică și Anghel, să zicem lirismul prozei angajează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frumoase, expresive variante la Fata din dafin), va izbuti notabile remake-uri, recuperând embleme, măști (extrem de „productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie. Umorul blajin reanimă, în fine, în Mici povestiri despre oameni mari (1981), anecdotica instructiv-cordială, verva păstoasă, duhul boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
Lovinescu, Nicolae Cartojan, Tudor Vianu, Al. Claudian, Alice Voinescu, Nicolae Bagdasar ș.a.) se proiectează, conform didacticismului asumat al suvenirelor, în luminoase „modele de umanitate”, oferind „lecții de viață” filtrate de „esențe estetice și morale”. Ferindu-se de pitorescul ieftin, de anecdotica de colportaj, Z. evocă în „diapazon subiectiv”, sub semnul unei „alianțe spirituale”, oameni de seamă pe care a avut șansa de a-i întâlni, privindu-i sub două aspecte - în societate și în intimitatea lor sufletească. E o portretistică generoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
de o mare delicatețe sufletească și de o bună dispoziție contagioasă; prezența lui (alături de Fănuș Neagu, Tudor George, Florin Pucă, Teodor Pâcă ș.a.) în rândurile boemei bucureștene a anilor ’60-’70 a alimentat un întreg „folclor”, în care, fără îndoială, anecdotica reală va fi fost împănată de completări fanteziste. Se poate spune însă că existența dezordonată i-a grăbit sfârșitul: scriitorul s-a stins în condiții absurd-tragice, înghețând în zăpadă, la fel ca (tulburătoare coincidență) personajul Șomerul, al uneia dintre cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
umor căznit și adeseori inept la adresa domnitorului Al. I. Cuza. O. ține să lanseze și un personaj popular, Fâl-fâl-son: Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui e cu totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura teribilă, prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
există. Planeta pare cuprinsă în pânza unui păianjen constructor care țese în piatră și în asfalt, iar drumurile, drepte sau întortocheate, nu duc omenirea decât către ea însăși.” Nuvelistica lui G., mai restrânsă cantitativ, nu este inferioară cărților de reportaje. Anecdotica e de cele mai multe ori un simplu pretext pentru concluzia de ordin moral. Personajele se reduc adesea la platitudini identitare, fiind fantoșe ale unor dezbateri cu final dinainte știut. Cinema Madagascar (1957) și Unde vântul miroase a petrol (1961) sunt nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
care au investit - este adevărat, o sumă modică - în proiect, făcând astfel propagandă în favoarea proiectului și atrăgând și alți mici investitori. Dar, din nou, investitorii instituționali au respins proiectul, iar până la urmă acesta a murit din lipsă de finanțare. Dincolo de anecdotica din jurul proiectului, exemplar aici este faptul că, chiar și după 2000, un asemenea proiect a putut căpăta sprijinul formal și informal al puterii politice și al administrației nu datorită calităților, ci exclusiv datorită relațiilor dintre inițiatorii săi și conducătorii politicii
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
recurg la rândul lor la discursul reprodus, reluând spusele altor personaje, uneori pe ample porțiuni. Esențiale sunt nu atât tehnicile narative, cât viziunea de ansamblu, revitalizarea mitului și a simbolului, deschiderea către gândirea tradițională, filosofia implicită. Definitorii sunt și atmosfera, anecdotica episoadelor componente, esențializarea viețuirii anonime, „banale” și „derizorii”, descoperirea și revelarea a ceea ce criticii (Mircea Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
acestui «scandal» rezultând din întâlnirea și din confruntarea vieții ca miracol și vieții ca suferință, sfâșiere și lamentare, vieții ca sărbătoare a sensului și sărbătoare sieși suficientă, și vieții ca «noroc» absolut și vieții ca lipsă de «noroc»” (Lucian Raicu). Anecdotica celor patru romane este bogată și simplă, puternică și pulverulentă, acțiunea lor e greu de rezumat în chip relevant. În esență, este vorba de marile evenimente ale vieții - descoperirea universului de către copil, dragostea, bucuriile și întristările de toată ziua, boala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
care referința biografică este contextualizată în versiuni autobiografice are două consecințe de principiu. Prima privește nucleul anecdotic care asigură comunicarea mai mult sau mai puțin secretă între cărțile autorului. Cea de-a doua califică mecanismul narativ prin care este înscenată anecdotica: unul relativizant, care favorizează incertitudinea și scepticismul, care transmite și date neesențiale, de umplutură, care plusează în dreptul „versiunilor”, subminând „povestea unică”. „Întâmplările mele sunt ca acele cutii care ascund alte cutii mai mici”, scrie într-un loc O., oferind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
împreună cu nuvela Fratele meu geamăn (2002), lărgesc și diversifică galeria personajelor. Aici autorul investighează perioada de tranziție a anilor ’90. Din nou se poate observa că narațiunile constituie, sub mai multe raporturi simultan, un repertoar. În primul rând în ceea ce privește tematica, anecdotica, decorul și atmosfera, povestirile reconstituind mici scene și situații dintr-o lume cenușie, banală și nespectaculoasă, practic omniprezentă. E lumea Bucureștilor, alcătuită din trăitori în blocuri ori în case „la curte”, mușterii ai micilor frizerii și ai cârciumilor de cartier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
doctoratul cu o teza despre receptarea lui J.-J. Rousseau în Franța (1750-1800), din care a tipărit un prim volum în 1999 (L’Oeuvre, le texte et șes ailleurs), unde receptarea lui Rousseau că ideolog, pedagog, personaj literar, subiect de anecdotica ș.a.m.d. slujește deopotrivă istoriei literare, sociologiei și evoluției comparative a mentalităților. A redactat cursuri universitare (Literatura secolului al XVIII-lea), a tradus în română din Barbey d’Aurevilly (Diabolicele), Gérard de Nerval (Aurelia), Eugen Ionescu (Jurnal în fărâme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285536_a_286865]
-
cu tematică biografică și viziune biografistă, o cvasiautoficțiune (protagonistul-narator e un posibil dublu ficțional al autorului), unde confesiunea și autointrospecția sunt însă alternate cu reverii ori cu vedenii onirice, dar și cu intervențiile unor naratori secundari, reflectori ai biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma urmei, comună: viața studențească predecembristă și existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase, mici aventuri, povești de amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
adaptare” la ideologia autorității comuniste, încercări care rămân, totuși, fără urmări dezastruoase, schemele realismului socialist fiind biruite de verva lexicală, aceeași ca în primele cărți. Epica „romanelor” (ghilimelele îi aparțin lui Pompiliu Constantinescu) și povestirilor lui I. e săracă, firavă, anecdotica e comună, cantonată în sfera previzibilului, a obișnuitului (cu unele inserții de dramatism cam artificioase, chiar dacă plauzibile în sine) și se desfășoară după o tramă simplă. Elementele importante ale epicului, evenimentele - decese, ucideri, alte acte de violență, gesturi hotărâtoare - sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
sinele, printr-o autoscopie retrospectivă - în care anamneza morții Agatei are un loc important -, dublată de o mistuitor- izbăvitoare dezlănțuire de erotism. Poate fi vorba astfel, parabolic, cum au observat comentatorii, de o „dublă deshumare”. Nu tematica și așa-zicând anecdotica în sine sunt relevante în ce privește puterea de seducție a cărții, ci perspectiva, viziunea, scriitura, dicția și mizanscena. Autoarea ocolește formule romanești considerate optzeciste, așa după cum nu aderă nici la cele cultivate de unii prozatori nouăzeciști ori din generații mai tinere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]