299 matches
-
manifestări moderate-severe de ATS, comparativ cu 5 % la indivizii nediabetici. Leziunie ATS diabetice sunt numeroase și generează complicații de tipul: ulcerații, calcificări, tromboze. Astfel, relativ precoce, apar fenomene de tip ischemic la nivelul multor organe, ce pot duce la dilatații anevrismale (mai frecvent este afectată aorta), cu risc de rupere a vasului afectat. Afectarea vaselor mari, arteriale, prin ATS determină: infarct miocardic, “stroke” și gangrena extremităților membrelor inferioare. Nefropatia diabetică reprezintă, deseori, manifestarea cea mai severă a complicațiilor în DZ. Insuficiența
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
a vasului (apare frecvent după contuzii arteriale) comunicând cu cele două capete ale arterei, sau sacciform anevrismul are forma unei pungi situate lateral de arteră și cu care comunică printr-un orificiu (fig.12.12). Macroscopic se constată că masa anevrismală, împinge organele vecine, nervii și mai ales venele, fiind aderent la țesuturile înconjurătoare. Pe secțiune se constată prezența de cheaguri intrasaculare care se dispun concentrice, de vârstă diferită, în care cheagurile recente se află către centru formațiunii. După îndepărtarea cheagurilor
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
progresivă și continuă a anevrismului determină fenomene de inflamație cronică și compresiune care explică simptomatologia clinică. Fiziopatologie: Sângele pătrunde în anevrism la fiecare sistolă și iese în diastolă, ceea ce explică simptomatologia clinică: pulsațiile, expansiunea și suflul. Pătrunderea sângelui în punga anevrismală menține o presiune ridicată egală cu cea din arteră. Ca urmare, se produce o creștere continuă de volum a pungii anevrismale expansiunea care determină compresiuni și reacții inflamatorii. Capetele arteriale pot fi comprimate de unde rezultă fenomene ischemice de intensitate variabilă
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
la fiecare sistolă și iese în diastolă, ceea ce explică simptomatologia clinică: pulsațiile, expansiunea și suflul. Pătrunderea sângelui în punga anevrismală menține o presiune ridicată egală cu cea din arteră. Ca urmare, se produce o creștere continuă de volum a pungii anevrismale expansiunea care determină compresiuni și reacții inflamatorii. Capetele arteriale pot fi comprimate de unde rezultă fenomene ischemice de intensitate variabilă. Creșterea în dimensiuni a anevrismului explică majoritatea complicațiilor ce se produc în evoluție: ruptură, ischemie, infecție. Simptomatologia: Semnele clinice ale anevrismelor
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
fost tratat ca un abces. Consecința este gravă. Complicații și evoluție: Vindecarea spontană este excepțională. De cele mai multe ori evoluția anevrismului este oprită de o complicație. Ruptura este cea mai redutabilă complicație și reclamă o deosebită urgență de tratament. Tromboza acută anevrismală, embolia, ischemia și infecția sunt mai rare. Tratamentul este numai chiurgical și se practică în toate stadiile evolutive și în orice localizare. Pentru cura anevrismului, metodele folosite sunt: indirecte în bună parte părăsite și constau în ligaturi, coagulări intrasaculare sau
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
paleativ; directe, care se adresează anevrismului și constau în endoanevrismo-rafie reconstructivă Matas și extirparea anevrismului cu înlocuirea segmentului arterial prin proteză sintetică sau homogrefă. În caz de infecție singura operație posibilă este deschiderea anevrismului după ligatură deasupra și dedesubtul pungii anevrismale. 12.3.6.2. Anevrismul arteriovenos (fistula arterio venoasă) Este o comunicare permanentă între arteră și venă care determină aspectul clinic și evolutiv al bolii. 274 Etiopatogenie: Se constituie în urma unei leziuni traumatice care afectează simultan axul arterial și trunchiul
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
numeroase forme anatomopatologice fac dificilă clasificarea acestor tipuri de anevrisme. Pentru ușurința studiului se descriu trei forme: a. fistula arterio-venoasă simplă (flebarteria sau arterioflebostomia) caracterizată prin prezența unui orificiu între cele două vase; uneori există un mic canal dar punga anevrismală lipsește; b. anevrism arterio-venos ce apare în urma unei rupturi vasculare cu organizarea pungii anevrismale în care se deschid cele patru capete vasculare; c. anevrisme complexe, în cavitatea cărora se deschid numeroase vase. Anatomic, în aceste tipuri de anevrisme lipsesc cheagurile
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
descriu trei forme: a. fistula arterio-venoasă simplă (flebarteria sau arterioflebostomia) caracterizată prin prezența unui orificiu între cele două vase; uneori există un mic canal dar punga anevrismală lipsește; b. anevrism arterio-venos ce apare în urma unei rupturi vasculare cu organizarea pungii anevrismale în care se deschid cele patru capete vasculare; c. anevrisme complexe, în cavitatea cărora se deschid numeroase vase. Anatomic, în aceste tipuri de anevrisme lipsesc cheagurile iar punga anevrismală este redusă de volum. Există în jurul formațiunii o rețea vasculară anastomotică
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
anevrism arterio-venos ce apare în urma unei rupturi vasculare cu organizarea pungii anevrismale în care se deschid cele patru capete vasculare; c. anevrisme complexe, în cavitatea cărora se deschid numeroase vase. Anatomic, în aceste tipuri de anevrisme lipsesc cheagurile iar punga anevrismală este redusă de volum. Există în jurul formațiunii o rețea vasculară anastomotică, foarte bogată. Fiziopatologia: Manifestările fiziopatologice ale anevrismului arterio-venos sunt dominate de scurtcircuitul sistemului vascular (fig.12.13) ca urmare a comunicării între venă și arteră, cu consecințe hemodinamice importante
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
zile și nu cauzează simptome. Fistulele de dimensiuni mai mici și uneori și mari pot fi rezolvate prin embolizare pe calea unui cateter arterial. Pseudoanevrismele mari pot necesita intervenția chirurgicală. Aceasta constă În identificarea și ligatura arterei principale, excizia fistulelor anevrismale cu ligatura și secțiunea tuturor ramurilor arteriale aferente și venoase eferente. 6. Necroza hepatică Este o complicație rară și apare mai frecvent după tratamentul embolizant angiografic, când un ram arterial la distanță de sursa hemoragiei este obstruat, antrenând astfel ischemia
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
și cefaleea. Fosfenitoinul se administrează în caz de fenomene convulsive. Administrarea precoce îîn primele 6 ore) a blocantelor canalelor de Ca2+ - nimiodipină (Nimotop) au rolul de a preveni vasospasmul colateral și reducerea fluxului sanguin în zonele limitrofe hemoragiei subarahnoidiene. Clipping anevrismal se recomandă pentru anevrismele cu risc de hemoragie, sau pentru reducerea riscului reapariției hemoragiei. Embolizarea anevrismului și îndepărtarea malformațiilor artrio-venoase sunt alte intervenții chirurgicale ce înlătură riscul hemoragiei. Folosirea neurotransmițătorilor dopaminergici îbromcriptina, mirapex, requip) se pare că îmbunătățește structura, volumul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sternale [67]. Dintre ele, peste 80% sunt maligne [69]. Tumorile benigne Tumorile benigne cu frecvență mai ridicată sunt: osteocondromul, condromul, displazia fibroasă și histiocitoza X. Mai rar apar osteomul benign, tumora cu mieloplaxe (cu celule gigante), hemangiomul sau chistul osos anevrismal. Osteocondromul este cea mai frecventă tumoră osoasă toracică benignă (50% din toate tumorile benigne costale), ce apare de trei ori mai frecvent la bărbați [13]. De regulă, tumora își începe dezvoltarea în copilărie. Tumora este netedă, de consistență dură, iar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
la subcapitolul "Cazuri speciale" MARTIN și SOSA (1998): pacienții cu anevrisme aortice și/sau ale arterei renale sau cei cu pace maker cardiac. Studiile efectuate În diverse centre urologice au arătat că, ESWL nu a afectat pacienții respectivi, chiar dacă țesutul anevrismal calcificat s-a aflat În focarul undelor de șoc (VASAVADA, 1994). În ceea ce privește pacienții cu pace maker cardiac, DRACH (1990) recomanda ca litotriția să fie făcută după un riguros control și În prezența unui cardiolog care, să intervină În cazul unei
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
dializa PATOLOGIA INDUSĂ DE UTILIZAREA TEHNICILOR DE EPURARE EXTRARENALĂ I HEMODIALIZA ITERATIVA A. Manifestări cardio-vasculare - hipertensiune alteriala - hipotensiune alteriala - tulburări de ritm și de conducere - cardiopatie ischemica - infarct miocardic - insuficiență cardiacă - pericardita uremica - patologia tuntului arterio-venos (hemoragii, tromboze, infecții, dilatații anevrismale) B. Manifestări neurologice - polineuropatie periferica tip mixt - encefalopatie - Wernike - demență de dializa - sindromul de dezechilibru de dializa - convulsii - accidente cerebro-vasculare C. Manifestări endocrine - osteodistrofia renală - disfuncții sexuale D. Manifestări hematologice - leucocitoza / leucopenia - diateza hemoragica E. Manifestări digestive - ulcer gastro-intestinal - diaree
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
CLASIFICARE Privind clasificarea tumorilor din această regiune cea mai importantă delimitare este dată de dura mater. În acord cu acest punct de vedere tumorile pot fi: Epidurale - reprezentate de tumori osoase primare - cordom, osteom, displazii fibroase, sarcom Ewing, plasmocitom, chiste anevrismale; - tumori osoase secundare - metastaze; - extensii ale tumorilor țesuturilor moi înconjurătoare; Subdurale - tumori subdurale extramedulare - meningeoame, schwanoame etc.; - tumori intramedulare - glioame, ependimoame, hemangioblastoame etc. [1]. Tumori osoase primare și metastatice Tumorile osoase primare sunt extreme de rare incidența lor reflectând raritatea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
hemangioblastoame etc. [1]. Tumori osoase primare și metastatice Tumorile osoase primare sunt extreme de rare incidența lor reflectând raritatea acestor tumori în general. Cele mai frecvente tumori benigne la adult în ordine descrescătoare a frecvenței sunt reprezentate de chistele osoase anevrismale, tumora benignă cu celule gigante, osteoblastomul, granulomul eozinofil, pasmocitomul solitar și hemangiomul iar la copii de osteomul osteoid, osteoblastom și chistul osos anevrismal. Tumorile maligne la adult sunt reprezentate de cordom, mielom, limfom, condrosarcom, sarcom Ewing, fibrosarcom și hemangiopericitom iar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Cele mai frecvente tumori benigne la adult în ordine descrescătoare a frecvenței sunt reprezentate de chistele osoase anevrismale, tumora benignă cu celule gigante, osteoblastomul, granulomul eozinofil, pasmocitomul solitar și hemangiomul iar la copii de osteomul osteoid, osteoblastom și chistul osos anevrismal. Tumorile maligne la adult sunt reprezentate de cordom, mielom, limfom, condrosarcom, sarcom Ewing, fibrosarcom și hemangiopericitom iar la copii de sarcomul Ewing și cordom. Leziunile metastatice apar frecvent la populația vârstnică [2]. Cordoamele sunt tumori rare cu origine la nivelul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fibroasă este întâlnită la nivelul clivusului, condililor occipital și osului occipital interesând nervii cranieni X, XI, XII (fig. 4.199). Osteomul osteoid și osteoblastomul apar la nivelul vertebrelor C1, C2 interesând în special jumătatea posterioară a vertebrei spre deosebire de chistul osos anevrismal care are predilecție pentru corpul vertebral. Granuloamele eozinofile apar ca leziuni singulare la nivelul vertebrei C1, C2. Atât la osteoblastoame cât și la chistele osoase anevrismale embolizarea preoperatorie este recomandată întotdeauna [4]. Tumori subdurale extramedulare Meningeoamele de foramen magnum reprezintă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
nivelul vertebrelor C1, C2 interesând în special jumătatea posterioară a vertebrei spre deosebire de chistul osos anevrismal care are predilecție pentru corpul vertebral. Granuloamele eozinofile apar ca leziuni singulare la nivelul vertebrei C1, C2. Atât la osteoblastoame cât și la chistele osoase anevrismale embolizarea preoperatorie este recomandată întotdeauna [4]. Tumori subdurale extramedulare Meningeoamele de foramen magnum reprezintă aproximativ 3% din totalul meningeoamele intracraniene. Este cea mai frecventă tumoră benignă a JCV fiind întâlnită în 70% din cazuri, predominantă la femei (2/3 din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumori intraorbitale primare sunt tumorile vasculare (hemangiomul cavernos, limfangiomul, hemangiolimfan giomul), tumorile limfoide, tumorile neurogene (neurofibromul, schwannomul, neurofibrosarcomul), meningiomul, gliomul de nerv optic), tumorile mezenchimale (fibromul, fibrosarcomul), tumorile osoase și cartilaginoase (osteom, sarcom osteogenetic, condrom, condrosarcom, displazia fibroasă, chist osos anevrismal), mezenchimale (lipom, liposarcom), carcinoame (spinocelular, adenoid chistic, adenocarcinom, bazocelular, sebaceu). Tumorile intraorbitale secundare mai frecvente sunt - carcinoamele spinocelulare sau nediferențiate, extinse în orbită de la sinusurile paranazale, epitelioamele bazocelulare cu originea în orbita anterioară, meningioamele sau tumorile maligne extinse de la neurocraniu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
presupunea transportul pacientului din Clinică Neurochirurgicala în cea cardiologica a funcționat cu rezultate clinice și imagistice imecabile și notam aici interesul dr.Alexandru Chiriac la peste 400 de intervenții angiografice în perioda 1998-2007. Primele proceduri endovasculare cerebrale de tratament, ocluzii anevrismale, malformații arteriovenoase, embolizari de neoformații cerebrale s-au realizat în 2003 tot în centrul de cardiologie în cadrul laboratorului de angiografie cardiacă. Au fost primii pași în specializarea neuroendovasculara a specialiștilor neurochirurgi sub coordonarea directă a Prof. Patrick COURTHEOUX unul din
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
nivelul locului de aplicare al clampului aortic total sau parțial poate declanșa la rândul ei o disecție de aortă. Alți factori favorizanți pentru apariția disecției sunt sindroamele congenitale asociate cu defecte ale peretelui aortic, ateroscleroza severă cu calcificări importante, dilatația anevrismală poststenotică. Uneori, disecția de aortă poate apărea și pe o aortă normală. Incidența acestei complicații severe este de 0,03%-0,35% (1). Recunoașterea promptă este esențială pentru rezolvarea cu succes a acestui tip de complicație. Rareori manifestarea clinică survine
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
hemoragia subarahnoidiană este cauzată de ruperea unui anevrism cerebral. În restul cazurilor este produsă, de exemplu de ruperea unei MAV, după un traumatism, vasculite, tumori, tratament anticoagulant, tulburări de coagulare (hemofilie) și alte cauze necunoscute [3]. Incidența anuală a HSA anevrismale este de 8- 11/100.000 în țările vestice, dar este mult mai mare în țări precum Finlanda și Japonia. Hemoragia inițială este fatală în 20-30% din cazuri și va fi în cele din urmă fatală în aproape 50% din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
și să știe că hemoragia subarahnoidiană este cel mai adesea determinată de ruptura unui anevrism intracranian. Datele statistice mai vechi au arătat că în lipsa tratamentului de închidere a anevrismului doar 20-30% dintre pacienți supraviețuiesc la un an de la prima ruptură anevrismală. Literatura recentă în limba română oferă date ample despre această formă particulară de accident vascular hemoragic [1-5]. În continuare vom prezenta o sinteză și unele noutăți în abordarea acestei patologii. Obliterarea anevrismului se poate face în prezent fie microchirurgical (craniotomie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Obliterarea anevrismului se poate face în prezent fie microchirurgical (craniotomie urmată de disecția spațiilor subarahnoidiene din vecinătatea anevrismului și închiderea lui cu un clip plasat pe coletul dilatației, fig. 5.11), fie endovascular [cateterizare arterială până la pătrunderea cateterului în coletul anevrismal și introducerea unor spirale metalice fine care se încolăcesc în sacul anevrismal obliterându-l (fig. 5.12)]. Ambele tehnici sunt intervenții relativ dificile, cu o rată de complicații majore în circa 5% din cazuri. Acest risc crește considerabil când intervenția
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]