53 matches
-
multiple planuri. Născut din conjugarea intereselor interne, pe de o parte, reprezentate de revendicările, tendințele sau predispozițiile (dar și obstrucțiile) reformiste ale boierimii moldo-valahe după abolirea regimului politic turco-fanariot și a celor externe, pe de alta, ilustrate prin creșterea apetitului anexionist al Rusiei înveșmântat în haina străvezie a protectoratului unilateral asumat asupra popoarelor creștine din Orientul european (inclusiv asupra Principatelor) pe fondul degradării continui a capacității de conservare a Imperiului Otoman după pacea de la Kuciuk-Kainargi, Regulamentul Organic semnifică nu doar un
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Spaniei moderne și contemporane. Capitolul 10 Divizare și adaptare în Est Divizarea caracteristică a Europei de Est? De la sfârșitul antichității și până astăzi, una din caracteristicile Estului european a fost divizarea sa continuă. Fie valurile migratorilor, fie cruciații, fie politicile anexioniste ale marilor puteri, fie certurile religioase și ideologice au produs nu numai separări de teritorii și de populații, dar și de reprezentare a sacrului, binelui și dreptății. Se resimte până astăzi ruptura care s-a impus la sfârșitul secolului al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de la Stănilești pe Prut, în 1711, urmată de pacea de la Vadul Hușilor, a însemnat și spulberarea speranțelor pe care domnul român și le pusese în Imperiul Țarist, care manifestă însă la fel ca Poarta Otomană și Imperiul Habsburgic puternice tendințe anexioniste. Aceste interese ale unor mari puteri ca și numeroasele războaie ruso-turce purtate în Moldova au pricinuit imense pagube umane și materiale poporului român, știrbirea integrității sale teritoriale. Dimitrie Cantemir este nevoit să fugă în Rusia cu familia și 4.000
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
politică externă, fiind adeptul unei politici de conciliere (appeasement policy), compromis (desigur, onorabil) și neprovocare. La moartea sa, harta Imperiului Britanic arăta, în linii mari, la fel ca la moartea bunicii sale, George sprijinind executivul în abandonarea politicii de extindere anexionistă prin război și în consolidarea administrativă a Imperiului. Din acest punct de vedere, el nu a fost un Traian, ci un Hadrian britanic. Cîteva exemple sînt suficiente: Uniunea Sud-Africană devine dominion în 1910; Nigeria este proclamată colonie în 1914, pentru ca
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
drept de semnătură după 1939. Cele cîteva luni pe care le-a trăit după 23 august 1944 au reprezentat ultima, meteorica etapă a existenței sale. Readus la suprafață postum, în anii '50, a avut parte de o "recuperare" sub emblema anexionistă a regimului comunist, care-l obliga să fie în primul rînd dacă nu și în exclusivitate o "victimă" a "regimului burghezo-moșieresc" și, complementar, un martor al acuzării acestuia. "Revizuirea" avea loc în grila ideologică. Deși piesele i se joacă nu
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
atenția în acest spațiu și să evite angajarea în războiul declanșat, deja, de primă Coaliție antifranceză. Pe de altă parte, ei urmăreau destrămarea acelei Coaliții, prin încheierea păcii separate cu Prusia, obiectiv ce se putea realiza cu ajutorul incitării vechilor tendințe anexioniste ale prusienilor pe seama Poloniei. Or, tocmai această concepție a stat la baza încheierii păcii separate cu Prusia, la Basel, la 5 aprilie 1795. Cum în cuprinsul tratatului de pace nu se făcea nici o referire la Polonia, concluzia care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mediterana Orientala, ca urmare a păcii de la Campoformio, constă în obținerea permisiunii Porții Otomane că vasele de război ruse să fi putut traversa Strâmtorile. Terenul în acest scop începuse a fi pregătit, deja, așa cum am menționat, prin renunțarea la politica anexionista a mamei sale și prin gesturile de apropiere de Poartă Otomană. Zvonurile care circulau la Istanbul, în primăvara anului 1798, despre posibilul sprijin acordat de Franța rebelului pasă de Vidin, Pasvantoglu 136, pe care, de altfel, Napoleon și Talleyrand, devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de argumente plauzibile, ele invocă un fapt de puțină importanță care s-a produs de curând la granița dintre cele două țări. {EminescuOpXII 303} Nu e ridicol - urmează foaia - de-a considera asemenea fapte minime ca un indiciu de amenințări anexioniste române în Transilvania? Unele foi austro-ungare citează, spre a sprijini acuzațiile lor, limbajul ostil monarhiei Habsburgilor a o seamă de organe ale presei române. Dar acestea n-ar putea răspunde reamintind amenințările de cari gemeau foile austriace și ungurești cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acquisitions en Pologne"25, revenind asupra încercării de înțelegere cu Rusia și în raportul său din 29 ianuarie 177426. Totodată, Viena a acționat pe un alt plan pentru câștigarea comandantului armatei ruse din Principate, generalul Rumianțev, de partea planurilor sale anexioniste, prin intermediul generalului-locotenent Barco, aflat, încă din anul 1772, ca voluntar, în cartierul general rusesc 27. În condițiile în care Rusia, datorită dificultăților interne generate de răscoala lui Pugaciev, avea nevoie de sprijinul Austriei spre a constrânge Poarta să accepte pacea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
căruia să poată revendica Moldova pentru statul austriac. Moartea împăratului Iosif al II-lea, tulburările apărute în Țările de Jos și Ungaria, precum și izbucnirea Revoluției franceze au constrâns pe noul împărat Leopold al II-lea să renunțe la orice pretenții anexioniste față de Principatele Române și să semneze, la 24 iulie 1791, la Șiștov, pacea cu Poarta otomană 252, care nu-i aducea decât mici câștiguri teritoriale, precum și reconfirmarea valabilității vechilor tratate, inclusiv a convenției de cedare a Bucovinei 253. Tratatul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ministrul de externe Vasile Boerescu, de la finele anului 1879, scoate în evidență tocmai hotărârea fermă a autorităților de la București de a apăra dreptul de suveranitate al statului român asupra porțiunii Dunării pe care era riveran, opunându-se astfel oricărui proiect anexionist venit din partea unei Mari Puteri. La 1 decembrie 1879, colonelul Pencovici îi raporta șefului diplomației române faptul că CED "de curând întrunită, are la ordinea zilei un proiect pentru reglarea navigației între Galați și Porțile de Fier"37. Austro-Ungaria, propunea
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
de către Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria. Din acest punct de vedere, mobilurile participării românești la război nu au coincis cu cele germane, cu toate că atât România cât și Germania urmăreau înfrângerea Uniunii Sovietice. Spre deosebire de Reich, România nu a urmărit țeluri anexioniste, de cotropire a unor teritorii care nu ii aparțineau, ci doar reîntregirea teritorială 3. Cu doar câteva săptămâni înaintea declanșării conflictului, V.M.Molotov s-a deplasat la Berlin, cu scopul de a-i propune lui Hitler, în numele Kremlinului, o “alianță
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de către Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria. Din acest punct de vedere, mobilurile participării românești la război nu au coincis cu cele germane, cu toate că atât România cât și Germania urmăreau înfrângerea Uniunii Sovietice. Spre deosebire de Reich, România nu a urmărit țeluri anexioniste, de cotropire a unor teritorii care nu ii aparțineau, ci doar reîntregirea teritorială. Cu doar câteva săptămâni înaintea declanșării conflictului, V.M.Molotov s-a deplasat la Berlin, cu scopul de a-i propune lui Hitler, în numele Kremlinului, o “alianță militară
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
prezenta revendicări față de Italia, Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia". Sesizând situația tensionată care s-ar fi creat în Balcani, o regiune în care influența sovietică era departe de a fi consolidată imediat după 1945, Stalin s-a opus proiectului anexionist al Iugoslaviei (Constantiniu, Pop: 2007, 27-28). În aceeași perioadă își fac loc dezamăgirea și chiar ostilitatea lui Tito față de practicile sovietice de pe teritoriul statului pe care îl conducea. Atitudinea sovietică, intruzivă și condescendentă, va fi reproșată în scurt timp de către
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dădea o replică istoricului sovietic Adamov, amintindu-i în batjocură că din moment ce URSS-ul nu poate fi o țară naționalistă, nu poate invoca drepturi asupra Basarabiei prin acțiuni diplomatice sau militare. Iorga explica apoi că "autorul sovietic manifestă clar tendințele anexioniste și naționaliste ale țarilor". Mai mult, Adamov ignora documentele fundamentale privind Basarabia, folosite de Rakovski și de "venerabilul Karamzin". Iorga sublinia faptul că Adamov îi ignora lucrările sau, dacă le menționa, dădea citate eronate. În timpul guvernului lui Iorga, ororile colectivizării
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
drepturilor poporului român, culminează cu studiul "Basarabia", publicat în martie 1878. Eminescu redactează materialul ca un memoriu ce ar fi servit delegației române care însă nu va fi primită la masa tratativelor, în timpul Congresului de la Berlin. Jurnalistul critică dur politica anexionistă a imperiilor vecine și prezintă argumente în favoarea păstrării Basarabiei. Poziția lui Eminescu privind retrocedarea Basarabiei generează îngrijorarea conducerii publicației conservatoare, care solicită sprijinul lui Maiorescu pentru a tempera elanurile gazetarului. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef la Timpul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
etnică, dreptul la nume - moldovean”. Substratul politic al lucrării reieșea astfel cu claritate încă din primele pagini. În introducerea sa, Stati justifica elaborarea lucrării ca o necesitate în fața ofensivei și a mistificărilor produse de istoriografia românească marcată de tendințe anexioniste: „românii au scris și scriu despre Moldova prin prisma expansionistă, difuzând punctul lor de vedere. Cel mare teritorial, numeric crezându-se tare, croiește istoria după închipuirile și poftele sale. Apoi, dacă are ocazia, o impune altora”. Istoria Moldovei în date
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Principatelor asupra Dunării, Bois-le-Comte afirma că acest fluviu conferea problemei statutului internațional al Principatelor o importanță europeană. Consulii francezi începeau o campanie de acreditare a capitulațiilor pe planul dreptului public internațional, metodă legală, menită să tempereze pe plan juridic apetitul anexionist al Rusiei. Regulamentele organice își au originea de jure în Actul separat relativ la Principatele Moldova și Țara Românească, cuprins în Tratatul de la Adrianopol, prin care, cum am văzut mai sus, Poarta se angaja să confirme regulamentele administrative care vor fi
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
există doar două tehnici de a traduce și numai două: traducerea literală, exotizantă, în care traducătorul îl face pe cititor să meargă în întâmpinarea scriitorului, lăsându-l pe acesta „cel mai liniștit cu putință” și pe cealaltă parte, traducerea numită anexionistă, asimilantă, naturalizantă sau etnocentrică, în care traducătorul îl face pe scriitor să meargă în întâmpinarea cititorului, lăsându-l pe acesta „cel mai liniștit cu putință.” În termeni imagologici, problema s-ar putea pune foarte ușor în funcție de prioritatea care se dă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o limbă într-alta, avându-se grijă mai cu seamă să nu se piardă nimic din imaginea proprie inițială a autorului asupra lumii înfățișate. Primează deci Autoimaginea autorului asupra textului-extensie a propriului sine. Din contră, în tipul de traducere numită anexionistă, asimilantă, naturalizantă sau etnocentrică, connținutul textului sursă este „turnat” în matrițe lingvistice și culturale specifice etnosului receptor. Primează deci, într-o astfel de traducere, Heteroimaginea, imaginea străinului despre text, străinul-traducător, membru al aceleeași comunități cu străinul-cititor. Forma de împlinire extremă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acest tip de traduceri a rămas în istoria traductologiei, „Les Belles Infidèles”. Un tip de traducere așadar, în care Heteroimaginea face legea, subțiind până la anulare Autoimaginea existentă în text. Subsumând: Tipuri de Traducere posibile Nivel traductologic: Traducere literală/exotizantă Traducere anexionistă/asimilantă, naturalizantă/etnocentrică Nivel Imagologic: Primează Autoimaginea (autorului asupra propriului Text) Primează Heteroimaginea (receptorului de altă limbă asupra Textului) Un caz particular, desigur, îl reprezintă auto-traducerile. Este cazul unor scriitori celebri precum Panait Istrati, Vladimir Nabokov, Milan Kundera. Autotraducerea este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Răsfoind istoria Europei din ultimii trei sute de ani, nu este greu de observat tendința Rusiei țariste și apoi a Rusiei comuniste, de a fi un pericol permanent pentru existența și integritatea provinciilor românești. Consecințele acestor politici imperialiste și anexioniste le suportăm și în prezent. În Testamentul lui Petru Cel Mare, țarul Rusiei (1672-1725) este scris: “Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare, iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă
REFUGIUL ROMÂNILOR DIN BASARABIA, BUCOVINA DE NORD ŞI ŢINUTUL HERŢA (EVOCARE ISTORICĂ). In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1660]
-
sentimente foarte naționaliste. Oameni muncitori, deosebit de dotați pentru comerț, acești români din Macedonia, pentru a lupta contra propagandei făcute de statele balcanice, căutau ajutor dincolo de Dunăre, la București. Guvernele române, care spre deosebire de statele vecine Turciei, nu erau animate de pofte anexioniste, considerau ca pe o datorie de solidaritate de rasă să se intereseze oficial de soarta acestor români de departe. Iar această problemă ne oferea în plus un motiv legitim de intervenții diplomatice, o platformă utilă de politică externă, dezinteresată de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
1883-1918), scopurile statului fiind supraviețuirea și realizarea aspirațiilor iredentiste pe seama vecinilor săi. Cadrul mai larg de securitate este reprezentat de alianța cu Puterile Centrale (din 1883) și cu puterile Antantei (din 1916). Instrumentul militar a fost centrat pe realizarea scopurilor anexioniste, precum și pe prezervarea existenței statului, În condițiile multipolarizării susbsistemului de relații internaționale, În care devin din ce În ce mai implicate Germania, Franța și Marea Britanie (Ionescu, 2002). 3. Păstrarea României Mari (1918-1940). Subsistemul este multipolar, cu marile puteri având o implicare destul de scăzută În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]