41 matches
-
enstaza și ekstaza. Niciodată stări neutre, plate! Poezie de circularități, spectacol de lumini și umbre, de tipic și atipic; lui De profundis și umilităților li se suprapun înălțări subite cu suport metafizic în așteptare. Moartea, cuvânt-temă, o fixațiune, nu exclude angelismul, nici "levitația" în lumină vie; în pofida refrenelor tragice, nici o notă macabră! Scepticismul lui Cezar Ivănescu subțiindu-se, sfârșește într-un cânt despovărător. O frază esențială din Jeu d'amour (Melodie-a-infinirii) rezumă crezul unui creator harismatic: Ce eu nu știu, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gingășie, de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie, mostră antologică în notă patetic-jucăușă, ține de mentalul întâiei tinereți; nici un pic de sfială erotică, nimic vaporos ori încifrat, dimpotrivă o exhibare francă a farmecelor vârstei; nimic din angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă, în așteptarea Zburătorului: Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile Înnebunitele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a pseudo-poeților, "soldați ai clișeelor" străbătând "epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile județene". Profiluri feminine, invocații fără nimic erotic, întrețin eterna aspirație spre completitudine: "Teologia mea / e trupul femeii". Nimic senzual; nimic din angelismul petrarchisto-romantic, ci "femeia fatală", "femeia abis" care "fi-va focul și marea și aerul / și ziua a șaptea când apare memoria" (Noapte cu măr). Niciodată melancolizat, adoratorul nu-și ascunde reacțiile fruste. "Aș vrea să-ți arăt, doamnă, că uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
crizele mătușii Dide în ciclul lui Zola vor fi transmise prin ereditate descendentei Macquart, mai ales celei feminine, sub diferite forme). Femeia secolului al XIX-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu este considerabil, însă de efect, sugerând o convalescență estetică. "Nu mai era nimic din acel straniu și delicios asil de flăcău, plin de artă, unde Boticelli, Watteau, BurneJones, Moreau, în cadre dulcege, puneau pe pereți gestul naiv și pervers, angelismul efebilor primitivi, indiferența ascultătoare a mondenelor și oglinda legendelor. Acolo, în strada Courty, erau perdele de un roz învechit, farmecul unui cuartier central dar retras, un etaj propice cu o poartă ascunsă, o mobilă grațioasă pentru o laborioasă lene, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vremii sacru mers” (cum rostește eyperion, în poemul lui gohn Keats, Cântul I). și cât ar vrea să se supună „Eătăii de aripe / A Timpului!...” Voința fetei și decizia bărbatului iubit contrastează cu îmbrățLșarea lor „Sătimașă”. O ea - de un angelism diafan și-un el (o himeră hominoidă?!), precum un terther, dominat de-o iubire eterată. Acest moment crucial, de neașteptatăși dramatică decizie, neamintește de o altă capodoperă a literaturii universale: „în astă suferință a singurătății, cu inima aceasta tristă și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sau masculin, după Platon (Banchetul), capătă, pe parcursul trecerii spre modernitate, conotații monstruoase, transgresive, negative, stigmatizante, asociate cu conduitele homosexuale sau cu hermafrodiții. La modul mai general, studierea acestei figuri dă naștere unor linii de opoziție specifice, precum cea dintre abstract (angelism) / concret (hermafroditism) sau între individualitate (autonomie, minoritate) / fuziune/nediferențiere (simbioză a afectelor). Anumite ficțiuni romanești o negativizează (Artus Thomas, L'Ile aux hermaphrodites, 1605) sau o idealizează (Gabriel de Foigny, La terre australe connue, 1676). Acest gen de tensiune "concret
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cu o certitudine de beton. Și unii, și ceilalți abandonează, mai mult sau mai puțin programatic, condiția căutării. Brutal spus, avem de a face cu două tipuri de sminteală, adică de intoxicație intelectuală: unii sunt intoxicați de contingențe, alții, de angelism. Unii stau de dimineața până seara cu nasu-n brazdă, alții se îneacă în cer, ca într-o zeamă străvezie, fără gust și fără articulații. Două specii de prostie roză, semnalând prezența unor inși care au renunțat să mai respire prin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bine neînsemnat poate deveni, prin inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica defectuoasă a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
crizele mătușii Dide în ciclul lui Zola vor fi transmise prin ereditate descendentei Macquart, mai ales celei feminine, sub diferite forme). Femeia secolului al XIX-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Titi și, deasupra tuturor, unul din cele mai bine construite personaje din literatura română, Stănică Rațiu. Nu trebuie ignorată Georgeta și colegul student al lui Felix, ori chiar Relișor. Lumea aceasta se Învârte Într-un cerc vicios, În mare, pentru că angelismul și demonismul se află aici În proporții absolut inegale. Moș Costache o are sub tutelă și pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă, purtat de intenția de a o Înfia, așa cum promisese la moartea mamei sale, fosta lui soție, cu care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
comunistă consideră că este posibilă iertarea, însă doar dacă vinovatul se căiește; dar nu este posibilă uitarea. Horia-Roman Patapievici este chiar mai radical în unul dintre textele sale în care analizează același lucru: „Victima nu are dreptul de a practica angelismul față de călău”. Cred, însă, că poziția cel mai adecvat formulată poate fi găsită într-un text semnat de Ion D. Sârbu, fost deținut politic și autorul capodoperei Adio, Europa!: „Cred în iertarea păcătosului. Cu condiția să se căiască. Nu cer
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și gesturi schematice, renunțându-se la detalii. [...] Simplificarea colorilor și a liniilor face ca tabloul să fie cu atât mai neted cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința cititorului adaugă singură detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
punct de vedere strategic, se recomandă un program strategic social de dezvoltare plecând de la performanța economică realizată. Fig. 9 - Combinarea performanței economice cu cea socială Zona III - slabă atingere a obiectivelor economice; bună atingere a obiectivelor partenerilor. Prin laxism sau angelism, firma a privilegiat satisfacerea acestora reglând componenta economică. Zona IV - performanțe socio-economice. În cadrul comportamentului exclusiv tehnico-economic, raționamentul firmei este următorul: dorind să amelioreze cifra de afaceri, manageriatul lansează un produs nou; Înainte de a avea costuri de producție cât mai mici
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Vulpescu este unul dintre foarte rarii scriitori care sunt in acelasi timp și propriul lor personaj. Romulus Vulpescu este invenția lui Romulus Vulpescu, așa cum Don Quijote este invenția lui Cervantes... Ceea ce frapează peste tot cu constantă e suavitatea vehemență, puritatea groasă, angelismul exprimat cu brutalitate al unei structuri rimbaldiene... întotdeauna delicat, strigatul este acela al sensibilității acute, convertita în parabole, în pilde, în aluzii și uneori în mituri... Fantezia cultivata a scriitorului preferă grotescul gigantic și absurdul cazuistic, umorul negru traversat nu
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]