138 matches
-
ascuțiți și ruinători totul, locul de naștere, oamenii, casele... tot. Doar, pe el, crede autorul, nu-l poate atinge, căci scrie: „nu am timp să îmbătrânesc/ căci nu mă lasă vinul/ nu mă lasă Dragostea”. (Și, aici, să ne amintim, Angelus Silezius spunea că sufletul are doi ochi, printr-unul privește timpul, celălalt este aplecat spre veșnicie.) Sau putem vorbi la poezia sa și despre unele aspecte care țin de istoria/ viața comunității locale, fie ea cea din Skopje/ de comunitatea
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
vor intra în Împărăția Lui Dumnezeu”. Atunci cine?... Evident, sufletul, acea parte nevăzută din om, spiritul lui! De aceea trebuie să acordăm atenție maximă și timp suficient din efemera noastră existență pământeană, înțelegerii acestei teme a îmbogățirii și înălțării spirituale. Angelus Silesius afirma:” Dacă Hristos s-ar naște de o mie de ori în Betlehem dar nu s-ar naște și în tine, atunci tu rămai pe veci pierdut”. Cum să se nască Iisus în fiecare?... Poate ne ajută volumul Urmarea
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
H. Bernea: "Bătrânii noștri spuneau că timpul vine de la Dumnezeu și-l putem cunoaște după legile trecutului, că de acolo vin toate" (Cadre ale gândirii populare românești). De asemenea, credem că s-ar fi uimit în fața tabloului lui Paul Klee Angelus Novus în care ar fi putut vedea, încăodată, că zidul și "dărâmăturile" sunt materia după care se poate preda istoria civilizațiilor -, și ar fi putut semna aceste rânduri ale unui alt "profet al trecutului", Walter Benjamin: Ceea ce noi percepem ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fericit iar eu la fel“. Actul 3 suferise numeroase modificări iar actul 4, care fusese adăugat vechii partituri, era conform descrierii lui Mariani transmisă lui Ricordi: ʺo treaba exclenta; vei găsi în el o furtună, un cor pastoral și un Angelus Dei tratat sub froma de canon“ Premieră a avut loc la 16 August 1857 și a coincis cu inaugurarea Teatrului din Rimini, eveniment care a provocat o mare euforie. Verdi intenționase să aleagă pentru premieră operei orașul Bologna dar editorul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
III. 1368 V. http://dexonline.ro/definiție/r%C4%83st%C4%83lm%C4%83ci, consulté le 9 avril 2011. 1369 V. http://dexonline.ro/definiție/toaca, consulté le 2 juin 2011. 1370 V. http://www.linternaute.com/dictionnaire/fr/definition/angelus/, consulté le 2 marș 2011. 1371 Paul Miclău, " Avant-propos du traducteur (La transposition de la poésie de Lucian Blaga en français) ", în Lucian Blaga, volume bilingue, Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 118-119. 1372
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lingvistică a "dracului" românesc, pe care V. Pârvan l-a derivat din toți "idolii și demonii păgâni" combătuți de creștinismul în ascensiune. Din secolul al III-lea, a început să se generalizeze și sensul creștin al termenului înger, din latinul angelus, la care au contribuit nu numai concepțiile creștine, ci și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea unor acte, gesturi și lexeme creștine a fost facilitată de realități similare din cultele păgâne din Moesia Inferior și Dacia. O dată cu ascensiunea treptată a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții (slav), iar colindele sunt latine, de la calendar, îngerii (angelus)-latin, dascăl și călugăr (grecesc), Bobotează, Bunavestire ș.a. 55 Acestea sunt considerațiile lui Iorga, dar aspectul acesta este mai complex și mai bogat în același timp. Caracterul latin al creștinismului antic (daco-roman) este ilustrat și de terminologia folosită, care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
originilor creștinismului nostru. Noțiunile de temelie ale creștinismului sunt redate, în limba română, prin cuvinte de origine latină. Acești termeni fundamentali sunt (îi reluăm parțial): Dumnezeu (dominus deus), creștin (christianus), cruce (crux), lege-credință (lex), biserică (basilica), a boteza (baptisare), înger (angelus), sânt (sanctus), păgân (paganus), a cumineca (comunicare), rugăciune (rogatio), sărbătoare (dies servatoria), mormânt (monumentum), Crăciun (creatio, calatione), Paști (Paschae). Cel mai însemnat cuvânt al terminologiei creștine latine este numele Paștilor, sărbătoarea fundamentală a noii credințe. Acest cuvânt derivat din forma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mea, însă cere douăzeci de galbeni pentru ducere și alți douăzeci pentru înturnare. Zice că trecerea nu e fără primejdii și se teme de strășnicia poliției portului care oprește tot felul de îmbarcație, în golf, de cum trage clopotul de seară (angelus). - Fie, zise Henrietta, după operă să te afli în cameră, unde este ușa ascunsă a ospelului, și hainele fiului lui Beppo ce voi să le pui ca să mă duc la bal să fie acolo gata. Mai vârtos, îți zic, păzește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se pierdu în valuri și, vântul priind velei cei albe a păscarului, Beppo și tovarășul său se făcură nevăzuți, dimpreună cu bărculița, în fumegoșii aburi ai nopții. II Soarele era către apusul său și clopotul bisericii Sorrentei încă tot suna angelus, când Pergoleze zicea bătrânei sale mame, bunei Nina: - Mă duc pe țărm să răsuflu aerul serei; dacă Duni, prietenul meu din copilărie, va veni să mă vază, spune-i că sânt lângă Madona pescarilor. Porni, Nina văzîndu-l mai palid și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atât legatul Accontius cât și arhiepiscopii din Gran și Kalocsa primiră ordine stricte în această privire, iar un asemenea ordin se dete și unui nepot al regelui. Sora regelui Andrei al II[-lea], Margareta, se măritase după împăratul grecesc Isaac Angelus și din această căsătorie avu un fiu, anume Ioan, care, după moartea tătîni-său, se așeză în Ungaria și se-ndatori prin făgăduința juruită să întreprindă o cruciată contra ereticilor din Bosnia. Mai târziu acest prinț fu cuprins firește de remușcări, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
veste formală despre aceasta prin scrisori proprii împărătești, întărite cu pecetea statului. Căderea orașului Tessalonic. Dar împăratul Vatatzes era menit să facă încă o cucerire tot fără osteneală și vărsare de sânge. La Tessalonic domnea Dimitrie, fiul lui Teodor Comnenos (Angelus), un tânăr cu mințile ușoare, iubitor de petreceri, care mai nu se ocupa cu afacerile serioase ale stăpânirii, însă îndaltmintrelea era crescut nalt și subțire și frumos de chip, imberb încă și o jucărie în mînile sfătuitorilor săi vicleni și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acela care știe să facă din dușman prieten” (J.J. Rousseau). Dar, „Erou e și cel care-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea lucrului tăinuit.” (Plutarh) La fel, și „tăcerea” sporește enigma asupra celui care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
XIII-lea, în epoca genezei națiunilor medievale europene, au căpătat contur stereotipurile despre germanii certăreți, rău intenționați și necuviincioși în timpul chefurilor, francezii instruiți, muieratici și aroganți, englezii bețivi și sperjuri, de unde expresia perfidia Anglica și jocul de cuvinte - Anglus non angelus est. Aceste stereotipuri vor însoți timp de secole popoarele europene (G. Kristo, op. cit., p. 58-64 și urm.). • Ibidem, p. 64-65. orice popor al lumii, mai ales că sunt „numeroși ca firele de nisip pe malul mării și ca picăturile de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la capitolul 17, care descrie „desfrânata cea mare” (17,1), „Babilonul‑cel‑mare”, „mama desfrânatelor și‑a urâciunilor pământului” (17,5). Capitolul poate fi împărțit în două secțiuni: vedenia propriu‑zisă (vv. 1‑6) și tâlcuirea vedeniei făcută de un angelus interpres (vv. 8‑18). Între cele două secțiuni există un verset de legătură. „Desfrânata cea mare”, replică, in negativo, a Femeii din capitolul 12, trăiește în deșert, „șezând pe o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Algunas Fructas achados nella... compostos pelo Doutor Garcia de Orta, Physico del Rei Jo²o 3o, 2 edic²o, Lisboa, 1872 (ediție originală tipărită de Jo²o de Eredem, Goa, 1563). Un tratat de Pharmacopoea persica a fost scris În 1681 de către Angelus a Sancto Josepho. Nicolas Lémery și-a scris al său Traité universel de Drogues simples (Paris, 1699) neuitând să includă, sau numai să amintească În trecere, medicina și farmacologia arabă și indiană a drogurilor, substanțe În rândul cărora erau incluse
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
University of California Press, 1992, pp. 209-223. Ceea ce nu va Însemna că Honigberger ar deține - chiar și cu experința sa În Kashmir și Himalaya- rolul improbabil al unui anticipator. Opiul, ca și nux vomica, sunt semnalate deja de superiorul carmelitan Angelus a Sancto Josepho În a sa Pharmacopoea persica e idiomate persico in latinum conversa (Lutetiae Parisiorum, 1681), din care citează de altfel Laignel-Lavastine și Vinchon În „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, op. cit., pp. 610-621 (cu multiple referințe la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1966 la Praga, prin grija Academiei de Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă. Surprinzătoare, dar inutilă. Asupra viziunii mirificului iluminat se așezase colbul unei istorii sângeroase și mediocre. Comenianul angelus pacis fusese încarcerat într-o bibliotecă obscură ca o cavernă neanderthaliană. De ce oare? Iată o interpretare care, din păcate, nu este simplă supoziție lipsită de dovezi. Dacă vrem să înțelegem de ce s-a ratat punerea în practica învățământului european a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost intenția rezultă limpede din gestul său din anul 1667. Se organiza conferința de la Breda (Olanda) pentru a pune capăt războiului dintre englezi și belgieni. Bătrânul „frate boemian” a făcut un ultim și măreț efort. A scris emoționantul manifest Angelus pacis (Îngerul păcii) și l-a înmânat personal delegaților întruniți pentru negocieri. Apoi a revenit la Amsterdam și s-a dedicat „cărții a opta”. A numit-o Unum necesarium (Unitatea necesară). Nu era doar un apel politic pentru unitatea europeană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
esențiale ale democrației: libertatea și proprietatea. SCRIERI: Lenevind într-un ochi, București, 1990; Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T., București, 1999; Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române, București, 1999; Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București, 2003. Traduceri: Angelus Silesius, Cherubinicher Wandersmann-Călătorul heruvimic, postfața trad., București, 1999; Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați, București, 2002. Repere bibliografice: Tania Radu, „Lenevind într-un ochi”, LAI, 1991, 8; Alex. Ștefănescu, Studiu savant, joc literar și poem critic, RL, 1999, 12; Costache Olăreanu
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
critic, RL, 1999, 12; Costache Olăreanu, „Alfabetul doamnelor”, ALA, 1999, 456; Paul Cernat, Meniu de cărți-desert, „Vineri”, 1999, 6; Dan C. Mihăilescu, Din istoricul femeii la români, „22”, 1999, 31; Victoria Luță, Eleganță și rigoare, OC, 2000, 1; Vlad Alexandrescu, Angelus Silesius, „Călătorul heruvimic”, OC, 2000, 5; Svetlana Cârstean, „Dacă n-ar exista critica, literatura și-ar pierde umbra” (interviu cu Ioana Pârvulescu), OC, 2001, 74-75; Vitalie Ciobanu, Valsul pe eșafod, Chișinău, 2001, 182-190; Bucur, Poeți optzeciști, 164-166; Lefter, Scriit. rom
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
și teologie, gândire politică și gândire științifică. Între fenomenele literaturii occidentale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care suscită interesul autorului, se numără magia, mistica, kitschul, corporalitatea, timpul, spațiul, dar și personalități precum Thomas Morus, Th. Marlowe, Angelus Silesius, Pascal, Sfântul Ioan al Crucii, Sfânta Teresa d’Avila ș.a. sau personaje ca Hamlet, Don Quijote, Faust. Țară europsită (2002), volum prefațat de Horia Roman Patapievici, care apreciază în chip deosebit stilul autorului, comparându-l cu „dansul pe tăișul sabiei
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
au fost reprezentanții elitei umaniste, cât mai ales monahii - faimoși sau anonimi - îndrăgostiți de înțelepciunea acestui mare pedagog al virtuții. Nimic nu ne determină să credem că viitorul va infirma această tradiție. Îngerul Sileziantc "Îngerul Silezian" Gott ist mein Spiel. Angelus Silesius Un eveniment editorial timid receptat în presa culturală românească îl constituie apariția unei prime traduceri din opera misticului baroc Angelus Silesius, în reușita versiune a Ioanei Pârvulescu 1. Singurul reproș pe care-l putem aduce acestei ediții bilingve este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu ne determină să credem că viitorul va infirma această tradiție. Îngerul Sileziantc "Îngerul Silezian" Gott ist mein Spiel. Angelus Silesius Un eveniment editorial timid receptat în presa culturală românească îl constituie apariția unei prime traduceri din opera misticului baroc Angelus Silesius, în reușita versiune a Ioanei Pârvulescu 1. Singurul reproș pe care-l putem aduce acestei ediții bilingve este insuficienta atenție în redarea limbajului trinitar folosit de către autorul german în original (e.g.: s. 64, s. 90., s. 237, s. 246
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trinitar folosit de către autorul german în original (e.g.: s. 64, s. 90., s. 237, s. 246, unde nu este identificată prezența ipostatică a Cuvântului și a Duhului Sfânt). Aproape necunoscută în mediile teologice, filozofice și literare din România, figura lui Angelus Silesius (pe numele real: Johannes Scheffler, 1624-1677) s-a bucurat în Occident de un interes special din partea cititorilor pasionați de literatura spirituală, pe de o parte, și în aceeași măsură din partea unor gânditori precum Leibniz, Hegel, Heidegger, Jung sau Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]