94 matches
-
of Dr Hampden's Theological Statements", în care denunța teoriile lui Hampden. În această epocă, Newman a devenit redactor șef la "„British Critic”", și a susținut o serie de conferințe într-o capelă a bisericii Saint-Mary, în care apăra teoria Anglicanismului ca o "« Via Media »", aflată la jumătatea distanței dintre Catolicism și protestantismul popular. Prin această "« Via Media »", John Henry Newman încerca să dezvolte o concepție a Anglicanismului care să nu trădeze creștinismul originar al "Sfinților Părinți ai Bisericii". Ideea era
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
serie de conferințe într-o capelă a bisericii Saint-Mary, în care apăra teoria Anglicanismului ca o "« Via Media »", aflată la jumătatea distanței dintre Catolicism și protestantismul popular. Prin această "« Via Media »", John Henry Newman încerca să dezvolte o concepție a Anglicanismului care să nu trădeze creștinismul originar al "Sfinților Părinți ai Bisericii". Ideea era să dezvolte o teologie de ansamblu, permițând anglicanismului să rămână în fidelitatea apostolică și dogmatică revelată la începutul creștinismului. Această sarcină l-a condus la studierea mai
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
distanței dintre Catolicism și protestantismul popular. Prin această "« Via Media »", John Henry Newman încerca să dezvolte o concepție a Anglicanismului care să nu trădeze creștinismul originar al "Sfinților Părinți ai Bisericii". Ideea era să dezvolte o teologie de ansamblu, permițând anglicanismului să rămână în fidelitatea apostolică și dogmatică revelată la începutul creștinismului. Această sarcină l-a condus la studierea mai profundă a Părinților Bisericii. Or aceștia luptaseră contra diferitelor erezii, între care arianismul, care erau majoritare. Newman căuta, în atitudinea Părinților
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
condus la studierea mai profundă a Părinților Bisericii. Or aceștia luptaseră contra diferitelor erezii, între care arianismul, care erau majoritare. Newman căuta, în atitudinea Părinților Bisericii față de diferitele diviziuni ale Bisericii, cel mai bun mod de a putea să fondeze Anglicanismul în acest respect al tradiției, și deci al credinței, considerat de el ca adevăr revelat. El voia astfel să permită Anglicanismului să poată trece peste dificultăți. În 1838, John Henry Newman și "John Keble" se hotărăsc să publice scrierile lui
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
căuta, în atitudinea Părinților Bisericii față de diferitele diviziuni ale Bisericii, cel mai bun mod de a putea să fondeze Anglicanismul în acest respect al tradiției, și deci al credinței, considerat de el ca adevăr revelat. El voia astfel să permită Anglicanismului să poată trece peste dificultăți. În 1838, John Henry Newman și "John Keble" se hotărăsc să publice scrierile lui "Richard Hurrell Froude", mort în urmă cu doi ani. Scrierile acestuia, publicate sub titlul "« Remains »" au scandalizat. În fapt, viața ascetică
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Review", cuvintele Sfântului Augustin contra donatiștilor: « securus judicat orbis terrarum », Newman și-a continuat lucrările teologice pentru "Înalta Biserică", până la publicarea "Manifestului 90", ultimul din serie, în care el examina în deliu cele "Treizeci și nouă de articole" fondatoare ale Anglicanismului. El afirma compatibilitatea lor cu dogmele catolice, adăugând că cele "Treizeci și nouă de articole" nu se opuneau doctrinei oficiale a Bisericii Catolice, ci doar unor excese și unor erori comune. Această teorie nu era nouă, dar a provocat o
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
vii, sau al calomniilor, la adresa lui Newman. A fost una dintre rarele persoane care au dorit să-l susțină prin corespondența sa. Newman și-a descris starea sa de spirit, afirmând că se îndoia de peste trei ani de zile de validitatea anglicanismului, afirmând că a lăsat să se coacă hotărârea sa, ne mai simțindu-se în siguranță într-o "Biserică schismatică". De altfel, în afara consecințelor lucrărilor sale despre credință, John Henry Newman afirma că nu avea niciun interes să se convertească la
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
s-au opus constituirii unei "universități Queen's" în Irlanda, în care catolici și protestanți ar putea studia împreună. Această politică britanică a fost considerată de episcopii irlandezi care se opuneau acestei creeri drept o voință de a impune progresiv anglicanismul în Irlanda. În acest context, episcopii din Irlanda i-au cerut lui John Henry Newman să fondeze o nouă universitate la Dublin, «Catholic University of Ireland». La început, în mai 1852, John Henry Newman a susținut conferințe în care își
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
văr de gradul trei, prin regina Victoria. Înainte de căsătorie, Filip a renunțat la titlul de Prinț al Greciei și Danemarcei, a luat titlul de Lt. Filip Mountbatten, după numele mamei sale, a fost naturalizat britanic și s-a convertit la anglicanism. Chiar înainte de nuntă a fost numit Duce de Edinburgh și a primit titlul de Alteța Sa Regală. Fostul rege Eduard, unchiul Elisabetei, nu a fost invitat la nuntă. După căsătorie, cuplul și-a ales ca reședință Casa Clarence din Londra. Prințesa
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
fost împărțită de la Roma,în ciuda problemei divorțului regelui Henric al VIII-lea de Caterina de Aragon.Împărțirea a dus la separarea autorității ecleziastice.Mai târziu,sub influența Reformei,Biserica din Anglia a adoptat poziția distinctă a Reformei catolice cunoscută ca anglicanism.Pentru mai multe detalii despre această perioadă,vezi următoarele articole: Actul de supremație(1534):Henric al VIII-a declarat că a fost "capul suprem pe pământ al Bisericii din Anglia" a cerut nobilimii să depună un jurământ pentru recunoașterea supremației
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
I,unii protestanți au fost persecutați și unii au admis credința lor în exil. Localitatea religioasă a Elisabetei:sub conducerea Elisabetei I,stabilitatea politică și religioasă a fost menținută prin intermediul unui compromis atât în doctrină,cat și în practică între anglicanismul lui Henry al VIII-lea și cel al lui Eduard al VI-lea. Actul de Supremație(1559)-afacerile religioase în Anglia au fost restaurate odată cu moartea lui Eduard al VI lea și a impus Jurământul de supremație cu privire la aceste birouri
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
în viața publică,în armată sau în altă profesie.Mulți din nobilii catolici și boieri au păstrat pe teritoriile lor dovezi de catolicism,unii l-au urmat pe James al II-lea în exil,iar alții s-au convertit la anglicanism,însemnând că foarte puține comunități catolice au supraviețuit. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea,cele mai multe restricții cu privire la participarea catolicilor la viața publică s-au regăsit sub acte ca,Actul Papist 1778,Actul Romano-catolic 1791
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
a fost nevoit să facă publică credința sa religioasă. Carol s-a opus cu putere deciziei fratelui său de a se convertii credinței din Roma și a încercat în zadar să-l convingă să jure măcar în mod formal credință anglicanismului. A poruncit ca cele două fiice ale lui Iacob, Anna și Maria, să fie crescute și educate ca prințese protestante. Între timp Anna Hyde, soția fidelă a lui Iacob, murise; ducele a decis să se recăsătorească cu o prințesă catolică
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
copil. Primul lor fiu, care s-a născut cu un an înainte de Carol, a murit după câteva ore de la naștere. Anglia, Scoția și Irlanda au fost țările creștine, dar cultul a fost împărțit între diferite confesiuni, cum ar fi catolicism, anglicanism, prezbiterianism și puritanism. Carol a fost botezat la capela regală la 27 iunie de către episcopul anglican al Londrei, William Laud, și dat în grija protestantei contese de Dorset. La naștere, automat, a devenit Duce de Cornwall și Duce de Rothesay
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
reprezintă toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe”. Teologia protestantă a dus la importante diviziuni interne, caracterizate în comun prin separarea acestora de catolicism și Papalitate. În cadrul protestantismului există diferite biserici, printre care luteranismul, Anabaptismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, , dar și bisericile neoprotestante cum sunt adventismul,baptismul penticostalismul și altele. Denumirea protestantismului își are originea în acțiunea de frondă a unei facțiuni a Adunării Generale din Imperiul Germano-Roman. În anul 1529 Dieta de la Speyer a adoptat o serie
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
cei de rasă mixtă alcătuiesc 6%. 72% din populație se consideră anguillieni iar 28% nu (2001). Cei care nu sunt anguillieni sunt originari din Statele Unite, Regatul Unit, Sf. Kitts și Nevis, Republica Dominicană, Jamaica și Nigeria. Religiile dominante din Anguilla sunt anglicanismul, metodismul și penticostalismul. Există alte 15 minorități religioase pe insulă. Cea mai vorbită limbă din Anguilla este engleza. Mai sunt vorbite și creola, spaniola și chineza. Istoria culturală a insulei începe cu indienii Taino. S-au găsit artefacte de-ale
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
biserici protestante. Astfel, arhiepiscopii nu mai erau supuși papei, intrând sub controlul strict al regalității engleze. Reformatorul Thomas Cranmer a fost pus arhiepiscop de Canterbury, devenind primul lider al noii Bisericii Anglicane și scriind prima carte despre ceremoniile și rugăciunele anglicanismului.
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
toate vechile clădiri romanice au fost înlocuite cu unele în stil gotic. În anul 1534, în urma Reformei Protestante, regele Henric al VIII-lea a rupt legăturile cu papalitatea și a întemeiat Biserica Anglicană. Astfel, catedrala, inițial romano-catolică a devenit sediul anglicanismului. Tot în această perioadă ordinele monahale au fost interzise, iar mănăstirile engleze desființate, inclusiv cele din ansamblul catedralei. De-a lungul timpului, în urma incendiilor sau a altor împrejurări au avut loc lucrări de restaurare la catedrală, ultima având loc în
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
reputație de puternic catolică. Cu toate acestea statul este un stat secular cu o constituție laică ce prevede libertatea de religie. Cultele recunoscute oficial sunt subvenționate de stat, acestea fiind, în ordinea subvențiilor acordate: catolicismul, islamul, protestantismul, iudaismul, ortodoxismul și anglicanismul. În 2007 budismul a efectuat primii pași spre recunoașterea oficială. În ciuda diviziunilor politice și lingvistice, regiunea ce corespunde Belgiei actuale a fost centrul înfloririi unor mari mișcări artistice, care au exercitat o puternică influență asupra artei și culturii europene. Astăzi
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
o manifestare gravă, pricepută și limpede a rațiunii, și aceasta fundamentată cu autoritatea Scripturii, a Părinților și a învățaților, și cu toate legile, sfinte ca și civile." Accentul pus de Hooker pe rațiune, toleranță și inclusivism a influențat considerabil dezvoltarea anglicanismului, precum și gândirea lui John Locke. Locke îl citează deseori pe Hooker în "Al doilea tratat despre guvernarea civilă". În Biserica Angliei, Hooker e celebrat cu un festival minor pe 3 noiembrie.
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
catolici. Atitudinea celorlalte ramuri ale creștinismului față de instituția papalității diferă în mod substanțial de la o ramură la alta. În decursul primului mileniu al erei creștine, unele biserici ortodoxe orientale au recunoscut papalitatea sub diverse forme și în diverse contexte politice. Anglicanismul și protestantismul resping supremația papalității. În plan ierarhic clerul este clar definit de popor și se divizează conform nivelelor de sanctitate: Ierarhia clerului presupune și un număr mare de gradații și posturi bisericești, ca exemplu: Conform doctrinei catolice, Isus din
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
identică cu cartea de rugăciuni engleză Book of Common Prayer, fără a consulta Parlamentul sau Biserica Scoției. Deși era scrisă de episcopi scoțieni, după directivele lui Carol, mulți scoțieni au rezistat, văzând noua carte de rugăciuni ca o impunere a anglicanismului. Nemulțumirea a fost considerabilă și toate deciziile lui Laud au fost refuzate. Astfel în noiembrie 1638, "Adunarea generală a Bisericii din Scoția", a condamnat noua carte de rugăciuni și a abolit guvernul scoțian condus de episcopi, în favoarea unui guvern presbiterian
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
absolut neenglez. Când lumea îi spunea (pentru că, de cum deschidea gura, îl trăda accentul): „Ești irlandez“, iar el răspundea: „Anglo-irlandez“, și auzea comentariul: „A, deci nu ești irlandez curat“, Emma Scarlett-Taylor zâmbea vag și nu mai adăuga nimic. Tatăl lui privise anglicanismul ca pe o religie a iluminismului, în orice caz un protest al rațiunii împotriva superstițiilor care-l împresurau la Dublin. Maică-sa era romantic pioasă, iar la Bruxelles continuase să se ducă la biserica anglicană și să cânte vechile imnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochelari fără rame, cu lentile înguste. Arăta ca un cărturar și ca un gentleman. Dar era și sportiv. Tatăl lui fusese un bun jucător de tenis și organiza jocuri de cricket la Dublin. (Pentru tatăl lui Emma, cricketul, ca și anglicanismul, însemnase o activitate de protest.) Și Emma juca bine tenis, iar la școală izbutise să lovească o minge de cricket mai puternic și s-o trimită mai departe decât oricare alt coleg. Fusese însă nevoit să renunțe la jocuri din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
protestantism orașul Geneva, acolo unde va fi preot un alt reprezentat de seamă al protestantismului - Jean Calvin; în anul 1555, unitatea oficială de religie a Imperiului Germanic este oficial destrămată; în perioada 1558-1603, odată cu Regina Elisabeta I, un protestantism temperat, anglicanismul, se va impune și dincolo de Canalul Mânecii; în anul 1555, cu ocazia Păcii de la Augsburg, se recunoaște existența catolicismului și protestantismului în Imperiul Romano-Germanic, pe baza unității confesionale a fiecărui teritoriu; în anul 1618, ostilitățile se declanșează din nou în Boemia
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]