36 matches
-
excepția de la „academic” făcând-o tânărul Corneliu M. Popescu (mort la numai 19 ani la cutremurul din „77). Menționez și faptul că toate sunt făcute din proprie inițiativă, și că au fost (și sunt) cunoscute mai mult În România, de către anglofili. 'Străinii” au avut deci contact Întâmplător cu poezia eminesciana, de obicei pe linie academică. Americanul McGregor Hastie (1972), l-a „descoperit” pe Eminescu Într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune În crearea unor tălmăciri proprii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
excepția de la „academic” făcând-o tânărul Corneliu M. Popescu (mort la numai 19 ani la cutremurul din „77). Menționez și faptul că toate sunt făcute din proprie inițiativă, și că au fost (și sunt) cunoscute mai mult În România, de către anglofili. 'Străinii” au avut deci contact Întâmplător cu poezia eminesciana, de obicei pe linie academică. Americanul McGregor Hastie (1972), l-a „descoperit” pe Eminescu Într-o perioadă de interes politic sporit față de Europa de Est, punând chiar pasiune În crearea unor tălmăciri proprii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
convins că după câteva pagini n-o mai lasă din mână, mai ales dacă individul e puțin aghesmuit și dacă nimerește peste vreo scenă erotică. E știut faptul că scriitorii se citesc între ei. Fiul tău, Andrei Alecsa, este traducător anglofil, poet el însuși... Spune-i, te rog, trei lucruri care să-l convingă să meargă mai departe în teritoriul literaturii și trei lucruri care (ar putea) să-l determine să se apuce de altceva, să lase de izbeliște acest teritoriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să apară alți oameni buni și a vrut să fie unul din ei. Cred că s-a descurcat onorabil. Eu Însumi nu pare să mă fi descurcat la fel de bine. Până pe la patruzeci de ani am fost doar un evreu intelectual anglofil din Polonia și un om de cultură - relativ inutil. Dar Elya, prin repetiție sentimentală și prin formule, dacă vrei să le numești așa, parțial prin propagandă, a realizat ceva bun. A răzbit. Te iubește. Sunt convins că Îl iubește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Valera y Alcalá-Galiano (1824-1905), renumit romancier spaniol, diplomat și om politic. Mt., 11, 12: „Regnum coelorum vim patitur, et violenti rapiunt illud“. Par., XX, 94-96. Gian Domenico Romagnosi (1761-1835, jurist, gânditor politic și filozof italian; contele Giuseppe Pecchio (1775-1835), iluminist anglofil și publicist italian, autor al unei biografii a lui Foscolo (Vita di Ugo Foscolo, 1830). Pe Vitorelli nu l-am putut identifica. Marele poet Torquato Tasso (1544-1595) a dat primele semne de nebunie în 1575, în timp ce-și revizuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
O rasă - spune tot Barbey - „limfatică, palidă, rece”. Or, Franța și temperamentul ei „nervo-sangvin” sunt cu totul altceva. Adevărat, Franța va Încerca să imite dandysmul, dar ceea ce Îi izbutește În veacul al XIX-lea nu-i decât o „maimuțăreală”, crede anglofilul Barbey. De altfel, nu Îi e greu să observe că limba lui Voltaire, care a găsit variante pentru orice cuvânt străin, rămâne neputincioasă În fața lui dandy. Dandysmul nu se lasă tradus. Semn sigur că și realitatea pe care o exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
despre postmodernitate Înseamnă a vorbi despre modernitate. În cealaltă parte, postmodernismul (se spunea mai puțin postmodernitate) era deja o vulgată literară, pentru unii, un avatar al limbajului prețios, pentru alții, iar numele postmodernilor străluceau ca la cinema. Asta pentru că fiecare, anglofilul, respectiv francofilul, era mult mai puțin nominalist decît se pretindea. Fiecare credea că, În vreme ce deconstruiește adevărul, Îl afirmă. PÎnă și numele maeștrilor gîndirii din Franța, Derrida și compania, Înseamnă ceva peste Ocean și altceva dincoace. Am avut ocazia, În cei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
doamna Veturia Goga, era nu numai atunci, dar a continuat s? fie ? i dup? pr? bu? irea statului legionar �marea doamn? � a regimului, cea care s? a str? duit s?? i risipeasc? lui Hitler �ndoielile provocate de trecutul francofil ? i anglofil al lui Antonescu. De? i goga? cuzi? ții vor juca ulterior un rol decisiv �n regimul Antonescu, la momentul respectiv acestuia �i era imposibil s?? i dea Legiunii peste nas. Nu putea deocamdat? nici s? apeleze la sprijinul armatei rom�ne, de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 80). 193 Presa socialistă ajungea la 75.000 de exemplare săptămânale, într-o perioadă cu multe mișcări sociale, cum ar fi: Săptămâna Tragică din Barcelona (1909), grevele (greva generală din 1917) și tensiunile provocate de împărțirea în anglofili și germanofili, din timpul Primului Război Mondial (C. Almuina Fernandez, op. cit, p. 145). 194 P. Cebollada, Del Genesis a Internet. Documentos del magisterio sobre las comunicaciones sociales, BAC, Madrid, 2005, p. 35. 195 G. Chiaudano, op. cit. 196 M.C. Seoane, M.D. Saiz
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și văduva lui, doamna Veturia Goga, era nu numai atunci, dar a continuat să fie și după prăbușirea statului legionar "marea doamnă" a regimului, cea care s-a străduit să-i risipească lui Hitler îndoielile provocate de trecutul francofil și anglofil al lui Antonescu. Deși goga-cuziștii vor juca ulterior un rol decisiv în regimul Antonescu, la momentul respectiv acestuia îi era imposibil să-i dea Legiunii peste nas. Nu putea deocamdată nici să apeleze la sprijinul armatei române, deși nici un alt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comitet guvernamental britanic, făcută cu doar câteva săptămâni Înainte ca recomandările lui Spaak să devină publice, „dacă puterile de la Messina reușesc integrarea economică fără Regatul Unit, aceasta va Însemna hegemonia Germaniei În Europa”11. Cu toate acestea - și În pofida presiunilor anglofilului Spaak și a fragilității arealului internațional al lirei sterline, demonstrată câteva luni mai târziu la Suez -, Londra nu s-a putut hotărî să li se alăture „europenilor”. Când s-a semnat la Roma, pe 25 martie 1957, tratatul de Înființare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]