219 matches
-
Georgeta Moarcăș Ion Mureșan xplorarea invizibilului și transcrierea viziunilor angoasante nu epuizează totuși posibilitățile poetice ale lui Ion Mureșan. Reluînd tipul de poet posedat, el se livrează cu aceeași disponibilitate și experimentului locuirii de către transcendent. Prezența îngerului în interioritatea poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
întind de bunăvoie gîtul / pe buturuga călăului / disperat / și trist / și foarte trist / și disperat" (6 octombrie). Presimțirea acestei agonii care domină viața ia uneori forma fulgurantă a unor viziuni ce mărturisesc o aceeași senzație de copleșire existențială, o "libertate" angoasantă, echivalată cel mai adesea cu singurătatea feroce: "E greu aici, sub cerul liber / - trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici sub cerul liber)" (Trăiesc) Simpla existență nu înseamnă altceva decît o mutilare continuă - " Vei
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
a identității, el pare a confirma, cu asupra de măsură, dorințele și intuițiile cioraniene dintotdeauna: o retragere treptată în neființă din calea confruntării lucide - inimaginabile și insuportabile - cu moartea a celui ce a încercat, toată viața, să evadeze din captivitatea angoasantă a eului, a individuației, fără s-o reușească, pînă la capăt, niciodată. Inapt, deopotrivă, pentru sinucidere și pentru cauza „morții colective” (deși le-a elogiat, o vreme, pe amîndouă), Cioran a rămas pînă la sfîrșit legat de precaritatea propriului trup
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
esență), așa cum au propus unii? Chiar acceptându-i caracterul procesualist, de devenire, tot trebuie s-o descoperim, cel puțin în proiectele avute în vedere. Creditul constituie în societatea contemporană un instrument de control social; el exercită o presiune constantă (deseori angoasantă) pentru a munci, pentru a inova, pentru a câștiga fie și furând (criminalitatea trebuie privită și din punctul de vedere al presiunii sociale pe care o exercită a avea). Suntem împinși în a ne împrumuta de o dorință tot mai
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
clipele sterpe în care timpul minții proprii este umplut cu inutilități. Să tai coada pisicii numită obișnuință pentru a nu permite ca prin ușa păstrată prea mult deschisă să intre momentele seci. ٭ Trecerea din timpul circular în cel istoric este angoasantă; momentul a putut fi depășit într-o oarecare măsură prin reproiectarea existențelor în funcție de noile cadre, cariera putând constitui un exemplu. De remarcat că ambele temporalități sunt pândite de riscul infinitului. Succesul creștinismului este datorat și rupturii pe care o produce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
mai mult decît obiectele lor. Oameni văzuți numai pînă la genunchi care, probabil, nici nu trăiesc mai departe de acolo. Molcome bîjbîiri după identitate. Vizite anunțate pe cartoline de carton, etichetă, plictiseală. Un tablou exact al iernii meteorologic-culturale, cu tabloul angoasant, fără să provoace la altceva decît la o așteptare paralizată de lipsa vigorii și a voinței, al sărbătorilor ei, al timpului care trebuie învins cu greutatea unor puteri în scădere. Cu atît mai în scădere cu cît el e mai
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
simți când mergi cu mașina printr-un peisaj mort, similar cu cel creat de Sahara. Acolo mergeam câte 5-6 sute de kilometri pe zi prin deșert. Era sinistru și rar vedeai câte un corb, negru ca smoala, care întărea starea angoasantă în care te aflai. În ziua aceea, când am intrat în garaj, nu știu ce m-a apucat să scot un dosar la întâmplare și să-l deschid. Întâi am strănutat de câteva ori, apoi citesc, într-o stare absolut neutră, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
accidentului provocat de Stuntman Mike, conferă un caracter ludic violenței, amortizîndu-i impactul psihologic. La polul opus, un David Lynch reușește să facă din cel mai mic detaliu, fumatul unei țigări, spre exemplu, un fapt dacă nu terifiant, atunci cel puțin angoasant. Și, într-adevăr, angoasa lipsește cu totul din filmele lui Tarantino, care scot în evidență două mecanisme esențiale ce-i înscriu producția regizorului într-un demers postmodern: 1) denudarea procedeului și 2) arta simulacrului. Trailer-urile care deschid filmul propriu-zis
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
Cu vârsta, cu regimul politic (indiferent care), cu singurătatea, cu trecutul, cu mărturisirea și tot așa. Dacă ne uităm atent peste biografia naratoarei acestui volum, la migrația revelatoare dintr-un sătuc obscur către marele oraș industrial, la munca sterilă și angoasantă pentru obținerea tezicului urmată de atelierul de confecții metalice, întâlnim scenariul arhicunoscut al tuturor prozelor produse și expirate în anii '50. Dacă ne ținem îndeaproape de limbajul și de mentalitatea povestirii, regăsim o panoplie completă a stereotipiilor de abecedar sau
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când "nu sunt cuminți". Nu am făcut decât să intrapolez ceva care se întâmplă sub ochii noștri probabil în mii de instituții și asta fără să mai vorbesc de fosta Uniune Sovietică, ci doar de țările noastre. Este ceva forțe angoasant, dar și revelator pentru specia umană, dar imposibil de controlat. Dar infirmierii nu sunt monștrii, dar cred că lucrurile persistă în insitutiile-depou, ceea ce desigur nu era cazul spitalului în care ajunge eroul meu Waligny. De fapt, las cititorul să decidă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simte dintr-o dată copleșit de o senzație stranie, o senzație de intruziune într-o altă lume, ruptă de realitatea străzii, a restaurantului, a spitalului. E năpădit de dorința de a schimba câteva vorbe cu străina care venise să îi tulbure angoasanta singurătate. După încă un pahar de vin, o întrebare se întrupează fără știre : Cine ești și ce vrei de la mine ?" Inelele de fum își opresc urcușul, atmosfera se limpezește și Victor poate distinge chipul străinei. Din prima clipă, ceea ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la căpătâiul suferinței. Nu îndrăznește să-și ridice pleoapele care s-au lăsat peste lumina ochilor. Îi este teamă de momentul reîntâlnirii cu Dora, de care simte că începe să îl despartă un secret, secretul vinovăției. Teama de necunoscut, așteptarea angoasantă, oboseala, reproșul ce și-l face pentru momentele petrecute în brațele altei femei pe când Dora era la bariera între viață și moarte îl paralizează. "Dar oare a fost adevărat sau numai o halucinație dată de oboseală ?", se întrebă Victor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a învățat să scrie, să citească, să deseneze și pe care și-a descărcat o parte din ofurile unei adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de așteptări în gări pustii și întunecoase, așteptări angoasante a sinistrelor sunete metalice : se atașau noi vagoane, alte și alte vagoane roșii. Nu cred că îți poți imagina promiscuitatea, lipsa totală de igienă în care am petrecut cele trei săptămâni, cu toate că cei din familia Cozmei erau oameni cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a spus că mai marii lui, cei doi colonei care fuseseră în inspecție în zonă, plecaseră chemați de urgență la centru. Zicea cu mâna pe inimă că n-a văzut sau auzit de nicio fată, băiat sau bătrâne..." Calvarul așteptării angoasante a durat de la începutul lui februarie până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly, de unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu“. În definitiv mașina de scris, azi aproape exclusiv un vestigiu al timpului scriptic evolutiv, n-a reprezentat și ea un soi de „aneantizare“, de suspendare a scrisului manual, id est cu resort direct anatomo-fiziologic, o „dezumanizare“ cum este perceput angoasantul, ca și inevitabilul calculator? Și cu toate acestea, poate că spre uimirea entuziaștilor invenției de odinioară, manuscrisele ca atare n-au dispărut, după cum nădăjduim că nu vor dispărea nici în confruntarea cu invenția recentă ... (va urma)
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Cosmin Ciotloș Clapeta primului volum de proză scurtă semnat de Bogdan Dumitrescu e în bună măsură angoasantă pentru orice cititor familiarizat cu literatura ultimelor două decenii. Sunt trecute acolo, în succintul curriculum vitae, lucruri pe care, odată ce le afli surprins, realizezi că ar fi trebuit, de fapt, să le fi știut deja. Căci, dacă s-a situat
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
morbid pronunțat. Lăsând la o parte story-ul cu suspansul cuvenit, filmulețul proiectat preț de câteva minute corespunde unui fotomontaj similar dicteului automat și răspunzând unor recurențe malefice. Fiecare element al scurtmetrajului capătă relief și traversează pelicula pentru a se concretiza angoasant. Filmul pune în discuție un fel de privire meduzantă pe care cinematograful o aruncă asupra noastră, un fel de mise en abîme al genului horror. Un alt film reușit mi s-a părut The Dark Water (2005) al lui Walter
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
de la liceu pentru un pahar de cola-blood, precum în Twilight (2008), recenta producție a lui Catherine Hardwicke. Filmul lui David S. Groyer nu are nimic excepțional, nu inovează, însă regizorul știe să folosească bine rețeta pentru a crea un crescendo angoasant, chiar dacă finalul nu reprezintă decât o neinspirată acumulare de clișee. Casey Beldon (Odette Yutsman) a avut un frate pe care, caracteristic dramelor gemelare intrauterine, nașterea ei l-a împiedicat să apară pe lume. Despre gemelaritate un minunat roman are Michel
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
nesățioși de utopii materializabile, oameni dincolo de istorie sau cu istoria veche în creier, inimă și în piele, obsedați, fascinați de deșert - acesta devine patria și națiunea lor (geografii renunță benevol la apartenența națională). Este un deșert altfel decât enigmaticul și angoasantul pustiu uscat din proza lui Dino Buzzati. Un deșert luxuriant, beatificat de geografii căutători de teritorii, istorii, urme de regi. Specialiști în oaze, dune de nisip și civilizații pierdute, nu se tem de acest deșert, ci îl amușină cu voluptate
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
pentru cântecele de pe coloana sonoră a unor filme precum Shrek, Two Weeks Notice și serialul Desperate Housewives). Oricâtă candoare ar exista în linia melodică, cântecul transmite un sentiment de neliniște difuză, aproape disperată. Cuvintele sunt rostite rar, iar bateria amplifică angoasant spațiul așteptării. Contrapunctic, vioara lui Bela Santelli sugerează apariția unei note întunecate, amenințătoare. La rândul lor, venind din zona melodică extremă, instrumentele cu clape ale lui Neil Larsen îngroapă întregul edificiu muzical într-un văl catifelat, eliptic, semi-tonal. Simplitatea construcției
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
Ciulei. Poate nu întâmplător secvența introductivă din Erupția înfățișează un teren petrolier abandonat, cu sonde profilate scheletic într-un decor de zgură, deșertic, cu mecanismele de foraj funcționând în gol, cu melasa țițeiului prelinsă anemic dintr-o țeavă, un peisaj angoasant în care oamenii se ivesc asemeni unor spectre. Regizorul reușește să acumuleze tensiunea din alienarea personajului într-un cadru dat asemeni lui Hitchcock. Așa cum personajul feminin descins dintr-un mediu urban sofisticat are ceva din glamour-ul lui Ingrid Bergman din
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]