118 matches
-
ca un semi-imbecil și fiindu-i teamă să nu devină cu adevărat unul". Desigur Venerina îl protejează și îl duce de mână, "așa cum ar fi făcut-o cu un copil". Dar nașterea unui fiu nu va pune capăt exilului său angoasat, fiindcă el nu se simte chemat să participe la această bucurie și "nu era fericit decât pentru ea, ca și cum copilul ce avea să se nască nu era destinat să-i aparțină și lui, născut în această țară care nu era
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sfărâma singurătatea ființelor omenești nu este altceva decât inventarea primei cafenele"482. O mare parte a operei lui Kafka ar putea fi interpretată și înțeleasă ca o fundamentală ezitare în fața chestiunii ospitalității, care ia la el forme complexe, contradictorii și angoasate. El însuși evoca în ceea ce-l privește o neospitalitate funciară, primirea dificilă a celuilalt, întotdeauna suspectat de extindere, de invadare, de intruziune într-o intimitate apărată cu strășnicie. "Din totdeauna mi-a fost greu, sau cel puțin, găsesc neliniștitor să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ritual. Idealul de precizie și de perfecțiune (idealul de bun elev, de bun muncitor pe care Karl ar vrea să-l atingă pentru o integrare deplină și definitivă), atenția scrupuloasă nu are sens logic decât în cadrul unui ritual 569. Căutarea angoasată a ospitalității se organizează în jurul unei fantasme de căutare a securității în structuri și procese de alură rituală. Fondată pe mecanisme de repetiție, claritatea irevocabilă a ordinii și a docilității datorate mașinii rituale aduce o securitate, un zid chinezesc împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
grup, alteori este provocatoare, agresivă, se împotrivește acestuia în așa fel încât este respinsă în mod sistematic. I se prescrie un nou tratament cu neuroleptice (haloperidol, cyamemazină) dar Jeanne, deși aparent este mai puțin delirantă, se închide în sine, rămâne angoasată, abătută, agitată uneori și, puțin câte puțin, refuză orice alimentație, refuză să mai vorbescă. Părinții, care până în acel moment au fost relativ ținuți la distanță, protestează și solicită o consultație la un alt medic. Jeanne a fost supravegheată într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de încheiere ce reprezintă finalul de frază a vieții, epuizarea discursului de ființare materializat brutal prin punerea punctului necruțător, prin efectuarea anatomică a suicidului. Se poate spune, că aici se relevă un proces dialectic în care sinucigașul, fost revoltat și angoasat, ajunge să fie un termen intermediar prin care moartea se cheamă pe sine și își confirmă statutul de prag crepuscular pus vieții. Într-un astfel de context, sinuciderea survine de la sine, firesc, natural, precum fumul urmează focului ce mistuie fibra
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ca împlinire și încarnare supremă a energiilor negative labirintice, drept spirit malefic ce profețește fals un sfârșit deplorabil eroului, inducând ispita revoltării față de zei și soartă. Privindu-l față în față, Tezeu își vede propria ființă pierdută în revoltare, dezorientată, angoasată și, într-un final, răpusă în demență sau suicid. Se vede pe sine înfrânt și compatrioții săi sfârtecați de cruzimea unei vieții neîndurătoare. Pentru el se deschide un scenariu cu pretenție de adevăr în care i se arată demonic sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
învolburarea deplină a naturii ce devine non-natură prăbușindu-se peste om. Într-o astfel de situație, mă aflu și eu alergând disperat în speranța găsirii unei ocrotiri de sine. De fapt, mă pierd și mă strădui să mă regăsesc, întreb angoasat și cu glasul pierit de mine însumi, interoghez mulțimile pierdute în teama finală dacă nu m-au zărit undeva. Această detașare și pierdere de sine este efectul firesc al cataclismului, este semnul că eu însumi nu doar asist la cataclism
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
limpiditate și echilibru. Lirica lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări sau de îndoieli. Prohod pentru zi relevă aceeași apetență pentru imaginile clare, luminoase, trasând contururi hieratice în decor de alb imaculat, dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă cuvinte devenite fetișuri, ca „fruntarii”, „năier” (cu sensul „cântăreț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
aproape imediat sectarismul, fanatismul și intoleranța. Când văd maladii mintale precum nevroza, ce destructurează sistemul eului în raporturile lui cu realitatea, într-o măsură mai puțin profundă decât psihoza, realizez că în fața mea se află o personalităte inhibată, culpabilizată sau angoasată. De multe ori o educație religioasă primară, rigidă, greșit asimilată sau înțeleasă, bazată pe frica de pedeapsă sau de infern, are adesea consecințe penibile asupra acestora. Nu rareori aceasta educație a avut chiar efecte dramatice, anulând o parte a existenței
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din afara lui Dumnezeu este tot atât de rea ca și cea în numele lui Dumnezeu. Poate de aceea, când mă gândesc la torționarii comuniști îmi amintesc de cei ai inchiziției. Prin îndepărtarea omului de Dumnezeu și oferirea iluziei că el însuși, în calitate de individ angoasat, stăpânit de frici, poate fi chiar Dumnezeu, socialismul este utopia supremă. În același timp, oferind oamenilor iluzia împlinirii egalității între ei, socialismul este și utopia perfectă. Dacă examinăm tendința modernă către socialism nu numai pe fundalul secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
o Înlănțuire logică, un sens Înțeles și acceptat de către om. Numai atunci, și numai În acest fel, viața poate fi acceptată și, o dată cu ea, și destinul. Suicidul este tocmai acest conflict sufletesc, moral și spiritual, dintre origine și sfârșit. Omul angoasat nu mai este capabil de a spera, de a delimita, de a Înțelege sensul complementar al originii și cel al sfârșitului său. El le confundă sau le suprapune. Viața devine o povară, un chin, și omul se Întreabă pentru ce
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Împlinit. Lipsa oricărei perspective, situația de „a-fi-zvârlit-În-lume”, de a nu avea nici un scop, face ca Între persoană și lume să existe o gravă ruptură. În cazul acesta, gestul suicidar, din punct de vedere simbolic, este actul prin care omul modern, angoasat, se eliberează, protestând sau refuzând o viață absurdă. Viața Încetează de a mai fi o sursă de plăceri, de stimuli pozitivi. În plus, persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reflecție asupra condiției umane în general, ci și din avatarurile istoriei ce-și desfășoară dinamică sub propriii ochi. Suntem, în acest sens, de acord cu Sorin Alexandrescu, care, în amplul capitol ce-l dedică "exilatului Cioran", afirmă că un Cioran angoasat, disperat în fața nevolniciei condiției umane "ar fi, într-adevăr, o imagine seducătoare, dar, cred, înșelătoare: examinarea operei sale românești ne face să descoperim nu numai un Cioran înainte de Cioran, ci și un Cioran secret, chinuit de istorie, încântat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Versurile vorbesc despre un spirit juvenil care încearcă să afle „o vedenie”, cum va zice poetul mai târziu, adică un stil propriu, ce nu are nimic de-a face cu stilul poeziei din epocă (anii ’50). Tânărul versificator este când angoasat, când „bășcălios” și sfidător. Cele mai multe sugestii vin din direcția Arghezi și din „cântecele de ibovște” pe o tradiție muntenească. Arghezi însuși amestecase în pasta din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
aventura totală” În care angajează ființa imaginantă, ceva din fervoarea și neliniștile existențiale ale subiectului. Dacă poezia trebuie să aibă un mesaj, o „misiune proorocitoare”, ele constau desigur În această tehnică a neliniștirii, implicînd solidaritatea cu o umanitate ea Însăși angoasată, aflată - cum zice poetul, afirmîndu-și larga comprehensiune umanitaristă - „În suferință”. De aici și patosul adeziunii față de cei umili, respinși, marginalizați. Acest mesaj se va auzi tot mai limpede În scrisul teoreticianului Voronca, paralel cu o redimensionare a „gramaticii” poeziei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
arbitru decisiv, care și-a luat viața în mîini. În mod ironic, cîteva indicii din text ne duc cu gîndul la o anumită disfuncționalitate fizică, o slăbiciune de inimă în condițiile unei anxietății acute, ca influență ascunsă. În cursul nesiguranței angoasate a Evelinei de pe chei, o tulburare "îi trezi o greață în tot trupul” și ni se spune că "toate mările lumii se rostogoleau înverșunate spre inima ei”. Găsim aici, pare-se, o atenționare textuală: să ne amintim o aluzie anterioară
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în care spaima de realul ca trup devorator („o confrerie de burți ale lucrurilor”) atinge limita terifiantului. Poemele acestui ciclu al rupturilor, dramatizate într-o manieră amintind și de poemele lui Aurel Dumitrașcu, sunt profund expresioniste, trădând un fond abisal angoasat: „M-am retras cu totul,/ stau în punctul întunecat,/ astup o gură”. Aceste Veneții, aceste lagune (1999), antologie care reordonează versurile anterioare, cuprinzând și inedite, oferă tabloul unei poezii eteroclite compozițional, de factură pseudonarativă, în fond situată la intersecția dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
din afara lui Dumnezeu este tot atât de rea ca și cea în numele lui Dumnezeu. Poate de aceea, când mă gândesc la torționarii comuniști îmi amintesc de cei ai inchiziției. Prin îndepărtarea omului de Dumnezeu și oferirea iluziei că el însuși, în calitate de individ angoasat, stăpânit de frici, poate fi chiar Dumnezeu, socialismul este utopia supremă. În același timp, oferind oamenilor iluzia împlinirii egalității între ei, socialismul este și utopia perfectă. Dacă examinăm tendința modernă către socialism nu numai pe fundalul secolului al XIX-lea
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Privire (priviri patologice) Observații Interpretări Calitatea strălucirii • privire ternă, stinsă, inexpresivă • privire inconstantă • privire intensă • privire goală, fixă, pierdută Tulburări ale Shen-ului Dezechilibre superficiale Dezechilibre profunde Tabel grav de obstrucționare cu glere Tan sau cu staze sângelui Natura strălucirii • privire angoasată • privire speriată, temătoare, anxioasă • privire îngrijorată • privire tristă • privire furioasă, dominatoare sau în continuă mișcare Patologii ale inimii Patologii ale rinichilor Patologii ale splinei Patologii ale plămânilor Patologii ale ficatului Aspectul tenului Observații Interpretări Ten palid Ten străveziu Ten roșiatic
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
vezi Barbu și Chirvase, 1997, p. 118). Câteva sute de familii au fost mutate din zonă. După închisoare ori deportare, este cunoscut cazul câtorva foști protestatari care au continuat să fie hărțuiți de Securitate; iar un fost protestatar, dezamăgit și angoasat de urmările grevei, la ieșirea din închisoare s-a călugărit. Represiunea a avut și o formă vădită în scop demonstrativ. S-a apelat la învăluirea zonei. Două elicoptere au fost aduse pentru a supraveghea Valea Jiului și a asigura legătura cu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
petrecut. Putem spune oare că mecanismul identificării cu agresorul se compune dintr-o introiecție și apoi dintr-o proiecție activă? Fapt este că la vârsta copilăriei nu se manifestă propriu-zis o simptomatologie agresivă, specialiștii vorbind mai degrabă despre „un copil angoasat care poate recurge la agresiune” (Sandler, 1985/1989). Travaliul psihic de autorecunoaștere și demarcare între sine și celălalt pe care îl necesită orice identificare cu agresorul care pornește de la o mișcare de apropiere inconștientă este evident. De altfel, atunci când copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
impresionantă obsesie arhitectural-constructivă", dar și cu "momente care trădează o anumită forțare a lucrurilor, o filosofare "cu orice preț"", discursul filosofului extinzîndu-se astfel "din obligație", forțat, inautentic, și nu într-un fel implicit. Atitudinea filosofului se transformă într-o "hărnicie angoasată", "o excesivă grijă față de lume", ceea ce-l face să se comporte ca și cum "s-ar face de rîs dacă nu se pronunță prin prisma propriului sistem și asupra ultimei insecte, pietre sau ciudățenii istorice"9. Mult mai important însă ar fi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Predomină intruziunile în rând, adică încălcarea brutală a normelor stabilite consensual de cei din rând. Unele tentative de acest gen sunt reprimate prompt de jandarmerie, altele acceptate tacit : femei cu copii în brațe, persoane cu deficiențe fizice majore, persoane panicate, angoasate să-și găsească rudele aflate deja în rând. De fapt, am constatat că nu atât reacția Jandarmeriei este importantă, cât reacția celor din locul unde se produce „spargerea” rândului, forțarea acestuia. Studiul acestor reacții este de fapt important și pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și actorii, adunați În jurul Mesei Tăcerii a lui Brâncuși, executau mișcări hieratice și liniștitoare, ca pe un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
două volume, cel de teatru poetic, Elegie pentru Hesperara, și jurnalul Clipe și nopți, conceput ca o scrisoare către fiu, vorbesc, în maniere diferite, despre aceeași tragedie, aici revelându-se poate cel mai bine traseul parcurs de T.: de la artista angoasată și obsedată de ea însăși la mama metamorfozată prin suferință, întoarsă tardiv și imaginar spre un „tu” absent. SCRIERI: Așezare de lucruri, București, 1968; Ierugi, București, 1969; Hesperara, pref. Emil Botta, București, 1971; ed. 2, București, 2003; Epitaf pentru iarbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]