49 matches
-
am exprimat dezacordul, consemnat în paginile volumului cu triplu statut auctorial, Vorbind (Ed. Limes, 2004). Intempestivă evoluție a lucrurilor, cînd noi, cei taxați drept "demolatori", ne vedem în situația de a lua apărarea unor autori loviți cu adevărat de sancțiuni anihilante! Există însă o deosebire de căpetenie între o poziție și alta. Deplîngînd colaboraționismul unor M. Sadoveanu, T. Arghezi, G. Călinescu, nu intenționam nici o clipă - ceea ce am evidențiat mereu - a nega statutul lor de creatori de primă mînă, de stîlpi de
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
se găsește în aceste pagini ale intimității, injectate fără nici o reținere cu "otrăvuri" sainte-beuviene. Ne imaginăm cît ar fi de surprinși unii autori, dacă ar fi știut că hiperamabilul Felea a ținut, pe seama lor, o dublă contabilitate. Iată un comentariu anihilant asupra lui Doinaș, traducătorul: "Ștefan Aug. Doinaș continuă să publice în Familia (nr. 9) traduceri din poezia universală, însoțite de comentarii. De astă dată îl abordează pe Machado. Sincer vorbind, tălmăcirile mi se par chinuite. Ele se află exact la
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Valerian Sava Să ne facem că nu ne-ar lipsi unele repere proxime, de situare și apreciere, printre filmele care rulează pe ecranele autohtone; să notăm numai în treacăt, din nou, recordul mapamondic al repertoriului local, cu scorul anihilant de 33,5: 2,5 dintre filmele S.U.A. și cele din Restul Lumii (săptămîna trecută, în rețeaua cinematografelor bucureștene, exceptînd Cinemateca); în rimă edificatoare cu contra-performanța la rîndu-i aneantizantă a singurei cinematografii din zonă care și-a întrerupt premierele proprii
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
Oricum, în acest caz, revizuirea redevine procesul organic al receptării unei întregi istorii prin prisma prezentului, lucru la care se gîndea într-o vreme chiar G. Călinescu. Contemporanii, ca să zic așa, nu mai cred în autoritatea unor judecăți oficializate și anihilante, intrate în rutină. Ei pun totul la îndoială, și nu din necredință, nici din dorința de a avea certitudini, ci din nevoia (re)autentificării de sine. Re-citirea devine, în acest caz, o rescriere și, prin urmare, o reîntemeiere, atît a
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
infinit mă-ncarcă,/ sînt plin de zări și lucruri ca o arcă” (Plata luntrașului). Cumpăna delicată nu se poate menține, întrucît aviditatea față de „lucruri” se autodenunță, acordînd preeminență „golului” spiritual, fără ca totuși acesta din urmă să-și proclame consecințele ultime, anihilante: „O lăcomie sînt prin lucruri,/ un gol subit cerînd adăugire,/ în drumul spre nisip, sînt un prilej/ ogolioasei vieți, inel deschis prin solul lumii/ prin care fug răgazuri lacome” (Răgaz). Evident, „sufletul” (anima) dorește a evada din temnița carnală, a
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
ia distanțe față de real că și față de sine însuși, irealizînd, negînd. Sursă să existențiala se ascunde sub pudoarea acidă a contestării. Neputînd fi suspendată, existentă se prezintă la un mod distorsionat, învesmîntata în poze cinice sau doar ludice, cu efect anihilant, precum la celălalt poet de frunte al Iașilor, Mihai Ursachi. Nu melancolia e o devitalizare, cum s-ar părea, ci ironia, care, după cum specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără pofta și glumește cu răceală". Dacă omul melancolic poate
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
acestea, flacăra nebuniei luminează nu atât chipul cât discursul lui Viorel. Violență mustește, fiecare cuvânt se transformă într-o schija incandescenta, chestionarea resorturilor unor întrebări banale revendică o vaticinare a ipocriziei sociale. Pulsiunea care subîntinde aceste dialoguri eratice este una anihilanta, este un paroxism rece, o ardere înghețată. N-am mai văzut un personaj atât de complex în cinematografia românească de mult timp și pot înțelege investiția regizorului în acest rol. Miza este totală și niciun alt personaj nu este capabil
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării, al limitării și alienării, al reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz, specific copilăriei, ultim tărâm paradisiac al libertății. Lumea kafkiană rămâne situată În absurdul legilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
au avut șansa unică a unui Nicolae Manolescu în spate și cutia de rezonanță istorică a unui Cenaclu de Luni și au răzbit fiecare cum a putut, înfruntând cu mâinile goale și doar cu credința în cuvântul poeziei o dictatură anihilantă și atât de ostilă valorii (iar acum, cea mai mare parte dintre ei e exclusă și din Istoria critică a literaturii române, de data aceasta în deplină libertate) în tot acest timp, nimeni nu m-a întrebat niciodată ce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
resemnă acceptând o perspectivă nu prea plăcută. ― Pare rezonabil, admise Ash. Dar este mai ușor de zis decât de făcut. Cum propuneți să procedăm? Dallas realiza foarte bine neliniștea care-i domina pe colegii săi; neliniște tot mai apăsătoare și anihilantă. Dar avea de ales? ― E adevărat că nu-i ușor. Nu există decât o modalitate de a pune mâna pe ea și de a economisi la maximum rezervele de oxigen. O vom căuta compartiment cu compartiment, coridor cu coridor. ― Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ba un profesor, ba un țăran mai înstărit, agentul fiscal. Ai mei trăiau cu spaima de a nu li se înscena ceva și să fie ridicat tatăl meu. Spaima aceasta de mașina Securității care venea și ridica oameni era reală, anihilantă. Dimineața, la școală, ne șopteam unul altuia: „Iar a venit mașina“. Era o prezență terifiantă mașina aceea, nu o văzuse nimeni dintre noi, știam că-i zice „Gaz“ și vine în inima nopții, înspre zori, și ridică oameni. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de necesară cum mi-am Închipuit. M-a părăsit și frica. Aproape că-mi dă tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși Îmi este rușine de ei toți și mai ales de mine - sentimentul acela anihilant că iar mi-am amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează odată cu Înaintarea În vîrstă. CÎnd eram tînără mă aruncam cu ochii Închiși de la trambulină, luam asupra mea greșelile altora, Îmi mărturiseam vina, mă expuneam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moarte“ cu „viață“, „Întuneric“ cu „lumină“, „dușman“ cu „prieten“, „ură“ cu „iubire“ și toată această voioșie dementă Întinsă ca un celofan roșu peste un cadavru În putrefacție. Dincolo, În lumea cea mare, alte interese, alte manevre politice, și ele umilitoare, anihilante. Oare cum s-ar putea interpreta viziunea pe care a avut-o Rudolf B. la Congresul scriitorilor din Berlinul Occidental, cînd Îi zărise pe H.M. și pe R.W. În sală, Înconjurați de ziariști și fotoreporteri, deși ei se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
industriale bântuite a atmosfera mortală a lagărelor de concentrare. Tereza, prietena cea mai apropiată, este, ca într-o schemă arhetipală, trădătorul, cancerul de care suferea fiind, în acest sens, o metaforă a răului, aflat într-o expansiune de neoprit, mortal, anihilant. Contaminarea, atât cea canceroasă, cât și cea ideologică, era pe cât de agresivă, pe atât de neașteptată - în timpul meditațiilor de limbă germană date copiilor blănarului, aceștia erau entuziasmați mai mult de învățarea unor lozinci patriotice decât de asimilarea unor cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sunt utile mai cu seamă în cazul nostru, dată fiind carența de studii serioase cu privire la epocă și prezența în exces a unor reconstituiri deformante. Cei care mai pretind, sincer sau interesați, că românii nu s-au opus tăvălugului nivelator și anihilant reprezentat de regimul comunist află în memorialistica de închisoare (poate cea mai interesantă și cea mai dramatică) date indispensabile pentru stabilirea adevărului. Unii au socotit, după abolirea regimului, în decembrie trecut, că pot limita întregul proces la anii de dictatură
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
abolirea regimului, în decembrie trecut, că pot limita întregul proces la anii de dictatură ceaușistă, ca și cum această dictatură ar fi fost altceva decât o simplă excrescență aberantă a sistemului comunist, generator pretutindeni de formule dictatoriale. Acest ultim sfert de secol, anihilant și coșmaresc pentru noi, nu se poate înțelege decât în perspectiva desfășurării experimentului comunist din Europa răsăriteană, cu alte cuvinte, ca fragment al istoriei în ansamblu. Ce s-a întâmplat cu societatea românească în acest demisecol tragic? Cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
globalizare și societate a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală a cunoașterii. Distorsiunile și ambuscadele ideologice amprentează orizonturile acestor concepte cu grile interpretative preglobale. Semnalele societății globale - prin inițializarea societății cunoașterii - sunt anihilante pentru valorile consensuale ale industrialismului, în toată pletora lor alimentată de masificare și colectivizare. De aici încercările de confiscare sau deturnare a sensului lor de către modelul explicativ al realității fondat de Descartes. În această manieră a confuzionării se susține că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
îi veți recunoaște pe aceiași, nepedepsiți încă, zbierători de profesie.) Am trăit teroarea unui cataclism mental pe care actuala tendință de "coafare a limbajului" - tendință, din nefericire, manifestă - nu face decât să o agraveze. Am trăit sub acțiunea unui mecanism anihilant al cărui singur scop era măsura creatorului său: imbecilizarea. Am trăit! Privesc cu tristețe ebuliția momentului (rezultat cumplit al strivirii autenticului spirit civic) și cu sentimentul incomod că nu mai avem cu adevărat resorturi ale bucuriei. Și e explicabil! În
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din impas, atunci cînd contradicțiile privitoare la tot ce ține de natura umană tind să devină aporii. Decuparea și placarea unor anumite tipare de gîndire peste configurația simbolică a unei alte limbi poate reprezenta o mediație înțeleaptă între spirala vertiginoasă, anihilantă, a neașezării existențiale și o reală "plăcere a textului", tulburătoare, periculoasă, dar care între-deschide o ușă: A scrie este o provocare, o privire din fericire falsă asupra realității ce ne situează deasupra a ceea ce este și a ceea ce ne pare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o putere ce nu se dezmint, frica, plictiseala și suspiciunea, ca date umane intrinseci, o lume în care oroarea de alienare, fuga de alienare nu cunosc altă soluție decât „pustiul domestic”, ce nu mai puțin o erodează cu forța lui anihilantă, căreia nimic nu i se poate opune. ION NEGOIȚESCU SCRIERI: Noaptea pe latura lungă, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1969; Captivi, București, 1970; Atrium, București, 1974; Primele porți, București, 1975; Cartea fiului, București, 1976; Zilele și jocul, București, 1977; Anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]