288 matches
-
un spectacol dichotomic prilejuit de prezența conceptelor de diatonism și cromatism. Sistemul tonal a fost cotat în mod constant drept principiu suveran, hegemonic de organizare spațială a muzicii. Au existat chiar teorii conform cărora dintr-un punct de vedere abstract, anistoric, modalismul însuși ar fi o subcategorie a sistemului tonal (idee împărtășită, printre alții, de Dimitrie Cuclin). Din perspectivă conceptuală însă, tonalitatea a mărturisit mereu virtuțile (dar și păcatele) fenomenului gravitației și convergenței sunetelor unei structuri heptatonice denumită gamă către un
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
numele lui Genette se leagă, de pildă, sistematizarea noțiunii de intertextualitate, devenită bun comun al teoriei literare. Cu greu ne putem închipui azi analiza de text fără a fi citit cele cinci volume intitulate Figures. Chiar dacă declinul interesului pentru abordarea anistorică a literaturii pare a-l fi scos din cărți, Genette continuă să ofere soluții valabile unor probleme moderne ale domeniului nostru. Semioticianul era moderat și nuanțat, mult mai atașat de text decât colegii lui structuraliști, care, chiar dacă vedeau textul la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
artiștii intuiau un sens al originarului. Nu întâmplător Tonitza își intitula una din imaginile sale dobrogene - o fâșie de apă între stânci cretoase - Calm etern. La Balcic timpul era suspendat. Turcii și tătarii în pitoreștile lor costume își continuau existența anistorică. Plutea în aer, cu vorba lui Busuioceanu, "frisonul grav al fatalităților umane". Gustul romantic pentru Orient trăiește în pictura Balcicului un ultim și tardiv avatar. Dar mai există o explicație pentru voga Balcicului. Noutatea temelor lui - minarete, moschei, cimitire cu
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/ pămînt, întuneric/ lumină, opacitate
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
sus al volumului și - totodată - al titlului: Coroana regală. Avem astfel ocazia, dacă nu ne-am apropiat încă de jurnalul în trei volume al reginei - Povestea vieții mele, să cunoaștem femeia așezată - într-un moment al istoriei - într-o seninătate anistorică, învestită alături de Regele Ferdinand cu puterea regală și, totodată, cu distincția originii aristocrate. Textul mi se pare valoros nu atât pentru latura literară - Regina Maria nu este nici pe departe o scriitoare voită -, nici măcar ca document istoric (consemnările diplomatice sau
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
de elaboratelor studii, necum eventuale traiecte. Dificil în grad maxim, limbajul vrea să acopere fiecare firidă care ar permite limpezirea trivială - în accepție etimologică - a subiectului tratat. Iar, din perspectiva unei asemenea gândiri nu doar psihanalitice, dar structurale, arhetipale și anistorice, înseși operațiile logice au un parfum de cotă joasă. Totuși, să încercăm, în linia sănătoasă a bunului-simț, o decongestionare a formulărilor care-l aureolează, în Palimpseste, pe Aubrey de Vere. E vorba despre subcapitolul intitulat Nume și chipuri. Cu un
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
Sernet ș.a.m.d. - avangarda pare a avea o interfață critică exclusiv narativă. Din ea se conservă nu atât obiectul, cât povestea obiectului. De aici apare permanent și istoricitatea implicită și inevitabilă a oricărei descinderi critice. Iată de ce un discurs anistoric, de tip structuralist, ar fi, în câmpul cultural al acestei mișcări, definitiv falimentar. Critic minuțios până la virgulă - și totuși prin nimic tributar școlilor pozitiviste de modă veche - Paul Cernat evită, înțelept, formula epică a criticii literare. Pe care o înlocuiește
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
memorie, internauții dependenți, care scotocesc în vastele domenii virtuale pentru aflarea senzaționalului mărunt și a spectaculosului individual. Evoluție adevărată nu există nici în literatură, nici - din câte se vede - în presă. Paradoxal, și una, și cealaltă se dovedesc mai degrabă anistorice. Sau, atenuând, paralele cu istoria, iar nu încapsulate în aceasta. Altminteri noutățile anilor 68-69, de care e plină această Supraviețuirile 6 ne-ar fi apărut, acum, ca niște biete relicve istorice și nu ca niște știri în sensul tare al
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
ale nepotului atât de îndrăgit, Dani. Nu cred că mai e necesar să deconspir vreo identitate. Iar dacă - totuși - e, vă trimit, prietenos, la pagina 11 a numărului din România literară pe care tocmai îl citiți. Nu e o carte anistorică și nici apolitică, Bagaje pentru paradis. E doar o carte perfect naturală, cum arareori ne este dat să citim.
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar spaimele mele existențiale de acolo se trag, de la despărțiri. De tata, de mama, de Iordan, de Brăduț... Poate de-asta mi-ar fi plăcut să trăiesc într-un sat anistoric. Poate de-asta știu pe de rost sfîrșitul basmului eminescian, Făt-Frumos din lacrimă ("iar dac'ar fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c'or fi trăind și astăzi") și-l îngîn ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai adesea, viitorul promis nu supraviețuiește ins... pan... a doua zi, când vine un nou azi auroral, iar viitorul lipsit de memorie începe din nou, iar și iar, ca într-o „veșnic... reîntoarcere”. În esenț..., am descris aici o temporalitate anistoric..., premodern..., aproape primordial..., în care desf...șurarea trecut - prezent - viitor, specific... modernit...ții, este serios periclitat.... Problemă noastr... fundamental... este tocmai intrarea întregii ț...ri în fluxul temporal al modernit...ții occidentale; acum avem inc... un amalgam de insule de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Friedman, ap...rut... în aprilie. Prin urmare, pot spune limpede c... Friedman greșește în privința Estului Europei: globalizarea a surprins aceast... regiune în plin... „mare transformare” (analizele recente ale lui Janos Kornai cuantific... și plaseaz... într-o vast... comparație istoric..., oarecum anistoric... în opinia mea, enormă schimbare), fiindu-i așadar mai favorabil... înainte de aderarea la UE. Capitalismul s...lbatic al „tranziției”, dezinteresat de costurile sociale și umane ale aplic...rii principiului s...u motor - sesizat aproape profetic de Marx: creșterea ratei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
pe care o continuă sau căreia încearcă să-i schimbe cursul (ceea ce înseamnă tot o formă de-a o continua). Iulian Nuță ia totul de la început, cu o încredere naivă în posibilitățile lui de a face pionierat. Reflecțiile lui naive, anistorice asupra vieții suferă de amatorism și ne fac să zâmbim cu simpatia îngăduitoare pe care i-o arătăm unui copil: „Ce dacă sufletul va suferi / Când va ieși din noi? Ce ne pasă? / Noi nu mai știm nimic, uităm totul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune în „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, în special, și pentru ortodoxie, în general, nu există nici un intermezzo, nici o întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață între epoca patristică și noi înșine 254. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână în mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, în opinia mea, pe bună dreptate. Patristica în versiunea Stăniloae se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sunt momentele principale ale impunerii mitului: definiția dată de către N. Iorga, în 1929, Ťexpresie integrală a sufletului românescť, și aceea din 1975 datorată lui C. Noica, Ťomul deplin al culturii româneștiť. Ambele au la bază concepția unui Eminescu paradigmatic și anistoric, neschimbător și pururi exemplar pentru toată suflarea românească. Dacă formula mai veche și curentă, Ťpoetul naționalť, pe care G. Călinescu însuși o așază în fruntea capitolului din Istorie (făcând oarecum pandant celei de la capitolul despre Alecsandri, Ťpoetul oficialť, adică ocazional
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
validate de o evoluție a literaturii noastre în sec. 21 (în măsura în care aceasta e previzibiă). Rezumînd aici sărac frumoasa expunere, aceste derminante ar fi în principal patru. În primul rînd, raportul lor cu timpul. Cerchiștii adoptă o poziție istoric determinată, dar anistoric orientată, spre valori absolute, nu tind spre inițierea unui curent nou, spre revoluționarea tiparelor literare. "În ce constă resurecția noastră? - îi scria în 1946 Ion Negoițescu lui Radu Stanca - Desigur nu în revoluție în genul grupului de la Jena, ci într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
în termeni absoluți, lipsiți de orice echivoc. Cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din relația artistului cu propriile instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră și nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
asemenea evenimente extraliterare, care prilejuiesc nu doar articole festiviste, publicistice sau reportaje, ci și o întreagă literatură care, formal și ca tematică, mesaj etc. iese cu totul din vreo logică literară, artistică a momentului și se plasează într-un spațiu anistoric din punct de vedere literar, dincolo de binele și de răul discuțiilor despre literatură. E ca și cum se proclamă o pauză, iar textele pe care le conține revista sînt dintr-o dată altele, insulare, autosuficiente, într-o zonă a literaturii legate strîns de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5279_a_6604]
-
unul deasupra celuilalt, așa se aglutinează, pe orizontală, prin ansamblare, imaginile în poliptic. Dar aici se insinuează și o diferență metafizică. Palimpsestul este abisal, polipticul este diurn, palimpsestul este diacronic, polipticul este sincronic, palimpsestul este historist și modernist, polipticul este anistoric și postmodern. Iar relația cu polipticul este mai confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș. Presupune o infinitate de vectori și de tendințe, dar nu neapărat care să fie în totală congruență
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe G. Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
57 de minute, timp în care se auzeau unele dintre zgomotele produse de comic, alternativ cu fragmente de muzică modernă. Acest fond sonor aducea „un element de dramă austeră, plasându-l pe Jerry în afara clipei, într-o zonă mai largă, anistorică și făcând din el un om cu o misiune divină." Sau cel puțin așa-i plăcea să creadă lui Finley. Punctul omega expune tentativa lui de a-l determina pe Elster să participe la crearea unui film altminteri minimalist, în
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
în viață. Ultima oară când întreaga familie se reunise în felul acesta fusese cu ocazia nunții de argint a bunicilor mei, în 1948. Istoria le făcuse imposibile pe cele care au urmat. Sărbătorite, s-ar zice, totuși, în subconștientul meu anistoric.
Amintiri amestecate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6350_a_7675]
-
o persoană - și nu neapărat doar un bărbat, nici neapărat un milițian - nu bagă de seamă când se face curat în juru-i mi se pare tipic pentru o lume unde dezordinea fizică și cea spirituală se confundă. De o tristețe anistorică.
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]