150 matches
-
economice, de o diferențiere tot mai accentuată a funcțiilor și persoanelor și de o lipsă a consensului moral pe care să se bazeze ordinea socială. Tranziția de la societatea tradițională la cea modernă ar fi de fapt o criză, o stare anomică, o lipsă de consens moral. Ieșirea din această stare nu s-ar putea realiza, după Durkheim, decât prin dezvoltarea acelei solidarități organice care ar rezulta din autonomia personală bazată pe respectarea imperativului social consensual. Durkheim se confruntă astfel cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
bazată pe respectarea imperativului social consensual. Durkheim se confruntă astfel cu aceeași problemă a individualismului și raționalismului modern care fusese formulată de „proiectul iluminist”: eliberarea de tradiție presupune diferențierea, individualizarea și raționalizarea. Consecința principală a acestora ar fi însă criza anomică sau lipsa de consens moral. Ieșirea din această stare critică n-ar fi posibilă decât în condiții de impunere a imperativului social, ce ar anima „conștiința colectivă”, mai ales prin acele corporații profesionale ce ar intermedia relația dintre stat și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
coduri normative scrise, pe relații interpersonale mai ales formale, pe eliberarea persoanelor de tirania tradițiilor și a cutumelor comunitare. Tranziția de la un tip de organizare socială la celălalt s-a asociat cu tulburări ale ordinii normative (numite de Durkheim stări anomice) și cu manifestări tipice pentru o patologie socială în creștere. Crima sau sinuciderea, lipsa de încredere sau cea de securitate personală, substituirea relației bazate pe status de către relația contractuală, disiparea și scăderea încrederii interpersonale sau diminuarea crescândă a controlului social
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
industriale sunt desuete, inoperante sau incompatibile cu funcționarea noii economii și a tehnologiilor ce-i corespund. Celelalte societăți în mod ineluctabil se îndreaptă spre aceeași direcție mai repede sau mai lent, mai devreme sau mai târziu. O astfel de stare anomică, așa cum o numea Durkheim, dispune însă de resurse de corectare, întrucât fie în mod natural, fie în mod spontan oamenii generează acele norme sau reguli ce corespund cerințelor de viață și muncă ale lor și evită sau se despart de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
birocratică a organizării sociale ce s-a asociat cu multiplicarea și standardizarea rolurilor sociale practicate individual. A doua categorie de probleme a vizat dezmembrarea comunităților și pierderea tradițiilor culturale, care au generat o dezagregare a identităților personale moștenite și stări anomice sociale și individuale tot mai extinse. Individul eliberat de comunitățile locale integratoare și de tradițiile acestora ne apărea prins, în perioada de consacrare a modernității, de o raționalitate tot mai birocratică (cf. Max Weber) și de o stare de anomie
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
imaginației sociale și a reflexivității personale. Destructurarea ordinii birocratice de tip comunist a indus multe schimbări, printre care și cea a ordinii, clasificării și distribuției sociale a identităților și rolurilor. Consecința - neintenționată - a acestei destructurări a luat forma unei stări anomice generalizate și a unor indivizi anomici care și-au asumat roluri multiple și identități evanescente. Multiplicarea rolurilor și fluiditatea identităților se influențează reciproc și întrețin starea anomică atât la nivel social, cât și personal. Ceea ce este și mai semnificativ se
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Destructurarea ordinii birocratice de tip comunist a indus multe schimbări, printre care și cea a ordinii, clasificării și distribuției sociale a identităților și rolurilor. Consecința - neintenționată - a acestei destructurări a luat forma unei stări anomice generalizate și a unor indivizi anomici care și-au asumat roluri multiple și identități evanescente. Multiplicarea rolurilor și fluiditatea identităților se influențează reciproc și întrețin starea anomică atât la nivel social, cât și personal. Ceea ce este și mai semnificativ se referă la un transfer al fluxului
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
identităților și rolurilor. Consecința - neintenționată - a acestei destructurări a luat forma unei stări anomice generalizate și a unor indivizi anomici care și-au asumat roluri multiple și identități evanescente. Multiplicarea rolurilor și fluiditatea identităților se influențează reciproc și întrețin starea anomică atât la nivel social, cât și personal. Ceea ce este și mai semnificativ se referă la un transfer al fluxului de individualizare dinspre varianta consacrată „de sus (de la stat) în jos (spre cetățeni)” spre cea de tipul „de jos (de la individualități
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
corespund libertății de a practica tot mai multe roluri. O astfel de libertate se exercită în condiții de intervenție a unor constrângeri structurale și individuale și se asociază cu un management individual al practicării rolurilor multiple și adesea conflictuale, chiar anomice. Este vorba despre un management al timpului, al instrumentelor, al resurselor sau capitalurilor și al impresiilor, ce trebuie astfel instituite încât să releve sau doar să simuleze eficiența. Rolurile ocupaționale și cele asociate culturii divertismentului sau culturii relațiilor sociale nu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
structural, și cu un viitor ce trebuie explorat, întrucât bulversează relațiile interpersonale și societatea ca întreg. Construcția socială a realității depinde în mod hotărâtor și ineluctabil de indivizii care se confruntă cu căutarea propriilor identități și cu nevoia depășirii stărilor anomice. Procesele de căutare nu sunt însă mai puțin contradictorii, mai ales că aria lor de cuprindere include o diversitate de persoane cu istorii și subiectivități atât de diferite. Căutarea elitelor, ce ar oferi „de sus” sensuri de identificare pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și căderea în depresie. Maladia depresiei psihice, convertită în inacțiune, este de fapt reversul identitar al lipsei de construcție a sinelui și al lipsei de suport în protecția structurală dispărută. Cealaltă maladie e generată de confuzia valorică și de starea anomică specifice tranziției. Este maladia confuziei valorice. Știm că orice acțiune normală este condiționată de selecția și orientarea valorică, astfel că dezordinea în acțiuni este congruentă cu confuzia valorică tot așa cum fluxul convergent și eficient de acțiuni este congruent cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și eficient de acțiuni este congruent cu un sistem valoric coerent. În tranziție, nu există „putere exterioară” capabilă să introducă ordine și echilibru în sistemul valorilor și normelor. Singurul agent capabil să fixeze cadrul valoric coerent și să elimine redundanța anomică este individul însuși prin propria construcție identitară. Identitatea devine condiția acțiunii eficiente, calea de depășire a maladiei confuziei ce corespunde stării anomice și factorul generator de succese. Sinele individual, încrezător în propriile forțe, își construiește propria identitate, devine agent al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
echilibru în sistemul valorilor și normelor. Singurul agent capabil să fixeze cadrul valoric coerent și să elimine redundanța anomică este individul însuși prin propria construcție identitară. Identitatea devine condiția acțiunii eficiente, calea de depășire a maladiei confuziei ce corespunde stării anomice și factorul generator de succese. Sinele individual, încrezător în propriile forțe, își construiește propria identitate, devine agent al acțiunilor eficiente, pentru că altfel se pierde în meandrele tranziției. Din păcate, deocamdată, proporția celor întârziați în construcția identitară și afectați de maladia
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Nerespectarea sau încălcarea normelor și legilor, disfuncționalitățile în acest plan au fost considerate constant ca o fațetă ce caracterizează multe tulburări de personalitate. Se poate ajunge la acte delictuale, infracțiuni, conflicte cu autoritățile, perturbarea liniștii și ordinii în comunitate, comportament anomic, criminalitate, dar și simpla neîndeplinire adecvată a rolurilor maritale, parentale, profesionale, civice. Acest plan vizibil al comportamentului e relativ ușor înregistrabil. Însă nu toate tipurile de tulburări de personalitate prezintă, în egală măsură, probleme sociale, iar chiar dacă ele există, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
atotputernicia diagnosticului” trebuie să aibă În vedere riscurile sale: inclaustrarea, stigmatizarea, măsurile de siguranță,etc. Atari consecințe metaexpertale devin datoria esențială a expertului În a le evita. La caracterul de științificitate diagnostică va contribui și ontogeneza comportamentului prin cunoașterea mediului anomic microsocial de formare al personalității, a antecedentelor psihopatologice și criminologice, a modului de comitere al faptei, ca și al relațiilor victimologice sau de etichetare, alături de metodele clasice de diagnostic psihiatric bazate pe observare, examinare clinică, investigație specifică, etc. Expertiza medico-legală
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
este tratarea individului nediferențiat, includerea să în anormalitate! Sociologi și filosofi precum Marcuse, Fromm, Adorno, Riesmann, teologi ca sf. Augustin sau sf. Ioan Gură de Aur ca și toți Sfinții Părinți, de altfel, asociau acest fenomen de depersonalizare și înstrăinare anomică, cu cel al consumerismului, al hedonismului, etc. Cu atât mai mult astăzi când vorbim despre drepturile omului și mai ales despre drepturile copilului este bine de văzut cum își pot uni forțele sociologii, pedagogii și psihologii, terapeuții și educatorii pentru
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
hegemonia în sistemul internațional. După cum considera Watson, presiunile sistemice „acționează mecanic, în sensul că au impact indiferent de voința comunității implicate”9. Mai mult, Bull prezintă o imagine asemănătoare cu cea a lui Morgenthau, argumentând că, într-o lume bipolară anomică în care cele două puteri dominante țintesc către o extindere absolută, ne putem imagina balanța puterii ca „un moment de blocaj în lupta pe viață și pe moarte dintre concurenți”. școala engleză recunoaște deci că o balanță de putere fortuită
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fotografilor (Bourdieu et al.), a pictorilor (Moulin) sau a muzicienilor (Becker, Boudinet, Hennion, Menger, Seca). Lista nu este, desigur, limitativă. Ce statut putem acorda consumatorului? Criticii industriei culturale, după Walter Benjamin sau Theodor Adorno, au atribuit adesea maselor predispoziții anomice de rebeliune/supunere. Consumul de produse de cultură de divertisment sau televizate ar declanșa o postură fundamental pasivă, sursă potențială de incultură și de adorație fanatică a icoanelor starurilor. Amatorul de jazz din anii cincizeci, ca și hip-hopper-ul din anii
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
socială a "lucrătorilor" și "arendașilor" care compuneau societatea românească istorică. Individualiști, rispitori, nelegați de pământ sau de avere, "lucrătorii și țăranii arendași sunt un element de slăbiciune și de dezordine"40. Diferența o face modul de soluționare a acestei stări anomice a comunității naționale și mai ales reprezentarea progresului social. Pașoptiștii vor căuta prin noțiunea "poporului"41, să denumească o agregare radicală, revoluționară a corpului social, să ofere societății mijloace prin care aceasta să își realizeze unitatea. Ca să rămân la același
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care ar decurge dintr-o viziune sceptică malthusiană, condamnat la singurătate, este extras din artificiala lume a internetului, de către Vick, un prieten de net, și dus în lumea concentrică a comuniunii. Iacob, la rându-i, extrage din uscăciunea unei vieți anomice, un personaj pe care-l redă circuitului vital. Gândirea critică, atentă, cea care aduce discernământul, însoțită de puterea de a exprima ceea ce gândești dar și de capacitatea de a acționa după cum gândești, sunt condiții sine qua non care duc spre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
istoric În care persoana trăiește. Ambele aspecte problematice pentru om vizează atât sensul acestuia, cât și pe cel al vieții sale: propriul său destin. Punându-și aceste Întrebări, omul crizei nu se mai recunoaște pe sine Însuși. Într-o lume anomică, absurdă, lipsită de valori, omul este lipsit de repere sau, ceea ce este mult mai grav, Înșelat de iluzia unor false valori. Lumea nu Îi mai oferă valorile autentice și nici omul nu mai are ce să ceară de la ea. În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții proprii. Este o decizie deliberată, În cazul lui Faust, și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exilul sau Înstrăinarea are două dimensiuni: exilul exterior și exilul interior. Acestea sunt probleme În care sufletescul și moralul se Întâlnesc, fiind foarte greu sau poate chiar imposibil de separat Între ele. Într-o lume ostilă, nedreaptă, represivă, absurdă sau anomică, În care, chiar dacă este cetatea mea, eu nu mă recunosc ca apartenent, cu care nu mă mai pot identifica de care mă simt străin și oprimat, Îmi pot găsi totuși un refugiu interior. Eu mă pot pune la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
complexitate. Spre deosebire de nebunia individuală, nebunia colectivă este expresia unei tulburări complexe a sistemului de valori care normează viața socială, mentalitatea și comportamentele umane. Pierderea sau degradarea valorilor morale, religioase, culturale, sociale sunt condiții care duc la apariția unor conduite aberante, anomice. Psihozele colective sau nebunia colectivă sunt cunoscute și semnalate încă din cele mai vechi timpuri ale civilizației, apar în intervale de criză socio-culturală atunci când schimbarea valorilor duce la schimbarea ordinii sociale (Enăchescu, C., 2003 p. 75). Abordarea psihiatrică. Concepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
nu am crede în capacitatea sociologiei de a identifica problemele și de a formula soluțiile la tensiunile din sistemul educațional, această secțiune nu ar fi avut nici un rost. Dacă putem vorbi despre eșecul reformei învățământului românesc sau de un parcurs anomic al acesteia este și pentru că aceasta nu a fost fundamentată sociologic. În absența unor diagnoze serioase, a unor proiecții economice sau demografice nedeformate de interese de moment, în lipsa unei politici culturale articulate și fără o dezbatere publică civilizată care să
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]